Romanian Times | Decembrie 2021

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit „Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, Ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii” (Luca 1, 78-79). „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8) Această revelație, a Scripturilor de mai sus, o sărbătorim în fiecare an, prin providența divină, pe „Răsăritul Cel de Sus”, Care a răsărit lumii întregi și fiecărui suflet și popor în parte, prin Nașterea Pruncului Iisus în Betleem, din Fecioara Maria, în urma zămislirii în pântecele ei de la Duhul Sfânt, după descoperirea Scripturii: „Și răspunzând, îngerul i-a zis (Mariei): Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35). Și îngerul Gavril, i-a vestit Fecioarei Maria și numele pe care îl va pune Fiului lui Dumnezeu, Răsăritul Cel de Sus, Care se va Naște din ea și de la Duhul Sfânt, Prunc omenesc din mila lui Dumnezeu, prin descoperirea Scripturilor, zicând: „Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus ” (Luca 1, 30-31). Iar în finalul conversației, îngerului Gavril cu Fecioara Maria, Ea a acceptat zicând: „Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea” (Luca 1, 38) cu misiunea îndeplinită. Vestirea numelui de Iisus, care se va da Pruncului dumnezeiesc-omenesc, Cel se va Naște în Betleem din Fecioară și de la Duhul Sfânt, a fost vestit și logodnicului Mariei, bătrânului și dreptului Iosif, când el a vrut s-o lase pe ascuns, văzând-o însărcinată: „Și cugetând el (Iosif) acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naște Fiu și vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor” (Matei 1, 19-21).Așa aflăm cum, a fost prevestit „Răsăritul Cel de Sus”, Iisus Hristos, și logodniculuiMariei, dreptului și bătrânului Iosif că va răsării și lumii de jos în chip de Prunc dumnezeiesc-omenesc ca, să crească și să ne mântuiască, cum vestesc Colindele. În această Taină mare și de nepătruns cu rațiunea omenească fără credință, a avut loc începerea arătării, „ Răsăritului Cel de Sus” ( Luca 1, 78) printr-o Fecioară, în urma milostivirii lui Dumnezeu, „ Ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii” (Luca 1, 78-79). Odată cu aceasta s-a împlinit semenul care, se va da omenirii prin vestirea lui Dumnezeu, dată prin Isaia prorocul de a veni Fiul lui Dumnezeu în chip omenesc să fie astfel Dumnezeu cu noi: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14), care se tâlcuiește: „Cu noi esteDumnezeu” (Matei 1, 23). Așa „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit ” (Matei 4, 16). Astfel „Răsăritul Cel de Sus” Care a venit în lume, „Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus” (Luca 1, 78), a putut să vadăfiecare popor prin credința creștină luminămare, după revelareaScripturii: „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit ” (Matei 4, 16). Și popoarele văd înRăsăritul Cel de Sus, nu orice lumină, ci Lumina divină a vieții, în descoperirea Răsăritul Cel de Sus, Hristos Iisus, zicând: „Eu (Iisus) sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). Mesia, Hristos Iisus, „Răsăritul Cel de Sus, Cel vestit de proroci, a venit să ancoreze în Dumnezeu, prin cele trei Ancore ale vieții, pe fie care și pe toate popoarele, prin credința în El, iar Ancorele vieții ce ni le revelează prin Scriptura care zice: „Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (1 Cor. 13, 13), care sunt și cele trei mari virtuții teologice, în același timp. Iar cei care nu se pot ancora înDumnezeu, prin acesteAncoreDivine, este pentru că au luat contrariul lor: în locul credinței înDumnezeu au așezat necredința, în locul nădejdii, au pus deznădejdea, și în locul dragostei au așezat ura, contra poruncii iubirii de Dumnezeu și de aproapele ca pe tine însuți (Matei 22, 37-39). Din cauza aceasta Dumnezeu a îngăduit pandemia pentru ca să trezească popoarele la Credința întru El. Dar „Răsăritul Cel deSus”, IisusHristos, Fiul luiDumnezeu, este în aceste vremuri, de strâmtori mari și grele în toate popoarele, cum n-au mai fost în istorie, Singura speranță de salvare de la moarte prin întoarcerea cu lacrimile pocăinței la credința întru El, Hristos Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42) și al fiecăruia. Dovada salvării, de la moartea pandemiei și a Irozilor cu viruși de tot felul, este revelarea Scripturii prin care Dumnezeu vorbește, zicând: „Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12), prin harul Divin și credință. Dar aceasta are loc la cei care L-au primit și Îl primesc și-L vor primi în toate generațiile pe, „Răsăritul Cel De Sus”, HristosDumnezeu, Care nu obligă pe nimeni, dovadă este când zice: „Dacă voiește cineva să vină după Mine (Iisus), să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie” (Luca 9, 23). O altă dovadă că, Dumnezeu nu obligă pe nimeni să creadă sau să-L urmeze pe „Răsăritul Cel de Sus”, „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), sunt și următoarele Scripturi, care vorbesc: „În lume era (Răsăritul Cel de Sus), și lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi (oamenii, pe care i-a creat) nu L-au primit” (Ioan 1, 10-11), ci i-a lăsat să-Lrăstignească, dar El i-a dezlegat din înaltul Crucii Golgotei, zicând: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34), arătând prin aceasta că El, Fiul lui Dumnezeu, Hristos, este Dumnezeul iubirii ((1 Ioan 4, 16) și al iertării, și a Înviat din morți! (Marcu 16, 6) și așa a dăruit viață lumii Sale. Așa au rămas în tragedia veacurilor toți necredincioșii care nu L-au primit pe „Răsăritul Cel de Sus” caMântuitor, mai ales în aceste vremuri pandemice, neputând deveni „fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12) să fie luminați și salvați, ci fii necredinței, ai deznădejdii și ai urii, care duc spre moarte, contraAncorelor salvării: „credința, nădejdea și dragostea” (1 Cor. 13, 13). Să urmăm trezirea, prin vorbirea lui Dumnezeu prin Scriptură, zicând: „Deșteaptă-te cel ce dormi (în somnul păcatului) și te scoală din morți (spirituali) și te va luminaHristos” (Efes. 5, 14), „Răsăritul Cel de Sus” (Luca 1, 78), „ Lumina lumii” (Ioan 8, 12), și care dintre Irozi și oameni din toate popoarele Îi vor urma Lui, ca și „ Cale, Adevăr și Viață” (Ioan 14, 6), „nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieți” (Ioan 8, 12). Sculându-ne fiecare și toate popoarele din somnul păcatului, mai ales în aceste vremuri pandemice cu morții spirituali și fizic, vom putea primi, ca păstorii vestea: „Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11), „ Răsăritul Cel de Sus” (Luca 1, 78). Așa vom putea primi și Steaua divină și luminătoare ca Magii de la răsărit ce i-au adus daruri, Stea care ne va călăuzii ca pe ei, spre peștera cu Nașterea lui Iisus, Biserica în vremurile de azi, dându-i lui Iisus în dar, inimile noastre: „iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui ” (Matei 2, 1-2). Aflând Magii de la Irod, care s-a tulburat și cu el tot Ierusalimul, că în Betleemul Iudeii Se va naște „Răsăritul Cel de Sus”, Mesia, Hristos Iisus, au pornit la drum și „iată, Steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul (Iisus). Și văzând ei Steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cuMaria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă” (Matei 2, 9-11), ca unui Împărat și Dumnezeu, al Cerului și al pământului. Daruri din partea noastre, „Răsăritul Cel de Sus”, Care este iubire, ne vrea numai inimile noastre, pline de iubire pentru El și aproapele, și să-Lurmăm să fim salvați de la moartea de acum. Magii „ luând înștiințare în vis să nu semai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor” (Matei 2, 12). Iar Irod văzând că,Magii nu s-au întors pe la el să-l înștiințeze despre Pruncul Iisus, „s-a mâniat foarte și, trimițând a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2, 16). Așa Irozii necredinței ucid în toate vremurile Credința în sufletele oamenilor prin filozofiile rătăcitoare, care nu sunt după Hristos (Co. 2, 8). Dar, după cum toată fapta omului are judecata dreaptă în Justiția Divină, moartea lui Irod pentru pruncii uciși, a fost cumplită, trebuind să-i pună carne de animale pe corp ca să-i ia viermi ce îl mâncau, ne spune istoria despre sfârșitul lui Irod, adeverindu-se răspunsul lui Dumnezeu prin Scriptură, care zice că: „Moartea păcătoșilor este cumplită și cei ce urăsc pe cel drept vor greși” (Psalm 33, 20). Iar despre regele Nabucodonosor al Babilonului, ne descoperă Scripturile de la prorocul Daniel, că pentru faptele mândriei și a crimelor făcute a devenit porc și a trăit ca porcii 7 ani! după care a recunoscut măreția Celui Preaînalt, Dumnezeul adevărat al lui Israel și L-a mărturisit, după cum ne descoperă Scripturile, despre regele Nabucodonosor al Babilonului, zicând: „După douăsprezece luni, când regele Nabucodonosor se plimba în palatul regal din Babilon, A prins a grăi zicând: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit euîntrutăriaputeriimeleși sprecinsteastrăluciriimele, careședințăregală?”Pecând cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât din cer: “Ție, rege Nabucodonosor, ți se spune: Regatul s-a luat de la tine. Și dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele câmpului și vei paște iarbă și vor trece șapte ani peste tine, până ce vei recunoaște că Cel Preaînalt are putere peste împărăția oamenilor și că o dă cui voiește!” Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca animalele și trupul lui era udat de rouă până când părul i-a crescut ca penele vulturilor și unghiile ca ghearele păsărilor. “Și după trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer și mintea mi-a venit din nou și am binecuvântat pe Cel Preaînalt (Dumnezeu) și Celui veșnic viu l-am adus laudă și preamărire, că puterea Lui este putere veșnică, iar împărăția Lui din neam în neam. Toți locuitorii pământului sânt socotiți ca o nimica și El face ce voiește cu oștirea cerească și cu locuitorii pământului și nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui și să-I zică: “Ce faci Tu?” În același timp mi-a venit mintea la loc și, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarăși măreția și strălucirea și sfetnicii mei și dregătorii cei mari m-au chemat și regatul mi-a fost dat în stăpânire, iar puterea mea a crescut și mai mult. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalț și preamăresc pe Împăratul cerului; toate faptele Lui sunt adevărate și căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!” (Daniel 4, 26-34). RĂSĂRITULCELDE SUS ȘIAJUNGEREALAVEDEREALUI PRIN CELE NOUĂ FERICIRI (Matei 5, 3-11) (continuare în pagina 22)