Romanian Times | Februarie - Martie 2022

ROMANIANTIMES (continuare in pagina 13) 920 NE 122 nd Ave Peste buze tăcerea Precum toamna peste frunze – Mod convenabil de a vedea trecerea. Apa și piatra, Continua istovire în trecere și rămânere. Prietenul este o întoarcere Înspre tine A intensității cu care arzi… Dincolo de sete, apa este Precum lacrima dincolo de plâns… Este nevoie de sens! Aeropag POEME de Slavomir ALMĂJAN Cum te treci din veac în veac,Aeropag, Aeropag, În tine săbiile vechi se tocesc de cuvinte Și se iau la harță noroadele steag cu steag Și se ciocnesc paharele peste blidul de linte… Mai răbufnește din când în când vreun bătrân gânditor Închinând de rămas bun un pahar de cucută, Alții vin doar s-asculte, chinuiți de sete, de dor, De ceva nou în auz, de-o religie proaspăt născută… Se rostesc revoluții la ușa acestei tarabe cu zei Și aprind pe cerul Atenei aurora, Pornește teribilul tăvălug de idei Să sune frumos și pe placul tuturora… Și s-au spus, o mulțime de lucruri s-au spus, Puzderia de zei trebuia împăcată, Și era în fiecare un idol de dus Și cine știe ce vină trebuia scuzată. Și astăzi ești același, Aeropag, Aeropag, Mulțimi de gură cască mai stau în miezul piețelor, Doar că acum te prelingi peste al caselor prag Și-ți dregi cu otravă mulțimea povețelor. Ai canonizat pentru fiecare adevărul lui preferat, Ai rânduit lăudători patimilor mulțimii perverse, Cele zece porunci le-ai îngăduit cel mult ca sfat De valoare îndoielnică, ce trebuiesc șterse… Căci omul e liber să creadă ce vrea Ba, mai mult,el e liber să facă ce-i place, Urmarile poarte-le un atcineva Sub lozinca veacului: “Lăsați-mă-n pace!” O, are-te Duhul, Aeropag, Aeropag, Să-ți spulbere vântul străvechea-ți mândrie, Urarea de pace să-ți calce pe prag Și sfântul, Cuvântul de dascăl să-ți fie! Să sune ca un clopot chemarea de pe cruce În inima mulțimii la ultima răscruce!… La o rascruce de ape… 8 POEZIE Cine se va duce, o, Dumnezeule, Pe ulița mare a satului meu? Și cine va urni calul și călărețul De pe piedestalul memoriei? Odată au fost trei, spun bătrânii, Dar acum două turle au mai rămas Ca cerul să nu-și surpe depărtările peste oameni. Cine, Dumnezeule, va aduce înapoi Oile risipite, păstorii niciodată îndeajuns de bătrâni Să vadă între suspinele lor Cum s-a aprins o nuntă în Calea Laptelui? Cine, Dumnezeule, va vorbi despre Tine Pe ulița mare a satului meu, Cine va cântării aurul cuvintelor Tale, Și cine Te va chema sub tei În seri de iulie? Cine, cine, Dumnezeule, va purta Nera Cu fosta ei limpezime în venele lui? Iată, buzele mele ard, Trimite-mă, Doamne! Cine? Rănit și frânt, cuprins de-ngrijorare, Izbit de valul zilei, cu trupu-mi ostenit, Lovit de cei de-aproape, strivit de apăsare Aș vrea să scriu dar nu sunt pregătit… Așa cum sunt pot doar rosti o rugă Ori pot vărsa o lacrimă tăcut, De-atâta greu m-aș risipi în fugă, Dorindu-mi, Doamne Tată, să nu mă fi născut… Mi-e greu, mi-e greu, o, vină-mi izbăvire, Și tu belșug de pace, inundă-mă de sus, Din colbul neputinței ridică-mă, iubire, Și pune-mă odihnei la pieptul lui Isus… O, poarte-mă-ndurarea-ți pe-a tale sfinte unde Departe de pământul acesta blestemat, De firea mea vrăjmașe eu nu mă pot ascunde, Nu-i nimeni să m-asculte cum tu m-ai ascultat… Sunt obosit de viață și frământat de patimi, Mi-a fost destul necazul, destul pe zece vieți, Căci de m-a ars durerea m-am răcorit cu lacrimi Și mi-am lipsit privirea de-atâtea frumuseți… Povara firi, Doamne, adânc în sânu-mi zace, O, smulge-mă din mine și-mbracă-mă cu pace! La o rascruce de ape… din volumul POEME Carte de poezie publicată în 2022 de editura Lascău Scriptum Ministries