Romanian Times | Aprilie 2022

ROMANIANTIMES Anca MIZUMSCHI - pagina de literatura Număraportezlaideeadegeneraţieliterară și nu prea cred în ea, și chiar dacă ar fi să o accept pentru necesitatea discursului, am credința fermă că din fiecare generaţie, rămân doar vârfurile ei, care nu au nevoie de umbrela generaţionistă, pentru că ar fi existat oricum în istoria literaturii. Punerea de etichete, nu numai în critica literară, ci și în viața de zi, este unul din mecanismele clasice de distorsionare a informaţiei. Faptul că anumiţi oameni se nasc într-o anumită perioadă de timp şi debutează cam între aceiaşi ani, îi constituie automat într-o generaţie? Cred că de taxonomii se folosesc eficient criticii în scopuri didactice, în rest, probabil că din generaţia mea, ca din atâtea alte generaţii vor rămâne peste câţiva zeci de ani - căci la sute de ani am încetat demult să mă gândesc - doar nişte vârfuri. Nu mai ţin minte cărei generaţii literare i-au aparţinut Blaga, Bacovia sau Ion Barbu, dacă am învăţat vreodată asta la liceu - şi sincer, mă interesează prea puţin. Important mi se pare că ei sunt prezenţi şi vii în literatură, după aproape un secol de la naşterea lor, iar colegii lor de generaţie nu sunt. Generaţiile literare există însă, din păcate, pregnant atunci când se transformă în găşti literare şi se manifestă ca atare. Scrisul, în esenţa lui, este meseria singurătăţii - şi dacă ai aparţine totuși unei categorii, generaţii, grup literar apartenenţa asta ar trebui să vină din similitudini ale scriiturii şi nu din „networking” şi „lobbying” şi alte activitaţi prin care se creează false ierarhii şi centre de influență. Dar nu e aşa. Când văd cum se acordă premiile literare în România, am senzația că, nu numai că scrisul nu reprezintă criterial principal, ci că e pe ultimul loc; pe primul loc fiind, de obicei, apartenenţa la o gaşcă literară, sau mult mai rău, devotamentul faţă de ea. Ceea ce nu este, numai amar și nedrept, dar pe termen lung este și extrem de inutil și distructiv pentru cultura unei ţări. Supremaţia în viaţa literară e un joc de miză nulă. Azi eşti, mâine nu eşti. Daca nu ai o valoare reală, în două-trei decenii nu va mai ştii nimeni nimic despre tine. Cărțile artificiale și umflate ca un balon de aer cu premii aranjate nu reprezintă literatură, reprezintă doar dorința unor oameni de a câștiga niște bani şi o relativă vizibilitate care pare notorietate publică. Dar nu e. Meseria de scriitor este atât de pierdută în confuzia valorilor României de azi, că până şi vizibilitatea asta scriitoricească e doar iluzie sărăcăcioasă şi lipsită de un public larg. O vizibilitate de debara. De aceea nu îi înțeleg, nu îi înțeleg pe impostorii care pierd atâta energie să creeze ierarhii corupte şi lumi de mucava. Acum, în România, există modalități mai eficiente decât literatura de a acumula bani şi putere. E mult mai simplu să fii om politic sau director de multinaţională şi, într-un fel, mult mai cinstit. Si îți ia şi mai puțintimpsăîți îndeplineştivisulmercenar. Prefer agresivitatea incultă a unui patron care vrea să facă bani cu o echipă de fotbal, imposturii onctuoase a celor care O vizibilitate de debara *** „Adevărata personalitate medicală este nu atât cea științifică, cât personalitatea morală, cea care se perpetuează peste veacuri.” Mina Minovici iau premii naționale ca scriitori și de fapt, tot ce vor, e un ciolan mai mare. Toți trăim într-o țară săracă şi mareamajoritate, avem familii sau copii de crescut și educat, dar pentru asta nu trebuie să ajungi să falsifici criteriile valorii la nivel național și să te ascunzi după scuze măsluite. Literatura ar trebui lăsată numai celor care trăiesc în ea fără să aibă un ţel în afara ei. Problema cea mai mare este că, cei care se folosesc de literatură pentru uzul lor personal nu au măcar înţelepciunea minimală de a-i lăsa pe scriitorii autentici să supravieţuiască şi atunci auzim redundant în diferite forme de media că suntem o cultură mică într-o ţară mică. De ce? Pentru că există atâta meschinărie și dezinteres. Si evident, dacă noi înșine ne comportăm ca nişte oameni „mici” cu literatura unei ţări, toti ceilalţi din jurul ţării ăsteia vor face la fel.