Romanian Times | Aprilie 2022

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES NORMAL…! CARE NORMAL ? Slavomir Almăjan “Timotee, păzește ce ți s-a încredințat; ferește-te de flecările lumești și de împotrivirile științei, Pe nedrept numite astfel, pe care aumărturisit-o unii și au rătăcit cu privire la credință.”(1 Timotei 2:20,21) “Desigur, frate, noi neputemruga, dar și ei, săracii sunt robiți în păcatul lor… Vezi, în timpul bisericii primare starea de păcat era la fel…” Îl ascultam pe fratele meu vorbind cu patosul lui cunoscut si cu milă nu neafectat de cele ce se întâmplau în realitate. El știa implicațiile starii de care vorbeam eu în viața poporului lui Dumnezeu și nu în ultimul rând în “modelarea” societății umane ale prezentului. Discuția noastră a fost provocată de o știre de trei ori repetată de CBC care vorbea despre o “pereche” lesbiană care cerea tribunalului local autorizația de căsătorie. Judecătorul, bazându-se pe definiția constituțională a căsatoriei a respins cererea. Reacțiile grupurilor “umaniste” precum și a celor de “interes special” au fost mai mult decât vehemente. De fapt însiși procurorul general al British Columbiei crede că acestor “grupuri” trebuie să li se recunoască dreptul de căsătorie pe linia constituțională a drepturilor cetățenești și că neacordarea acestor “drepturi” este o discriminare împotriva celor cu “orientări sexuale diferite”. Și spuneampastoruluimeu că dacă ei vor primi “dreptul” acesta ei vor putea veni să-i ceară să oficieze “căsătoria” la care el mi-a răspuns că sunt numai două alternative: să facă ceea ce vor ei sau să meargă în închisoare. Da, sunt numai două alternative: Compromiterea credinței sau persecuția. Suntem foarte aproape de vremea când Biserica va fi numită drept o “organzație antisocială” intrucât vederileei sunt îndirectăcontrazicerecuoconstituțiebazatăpeofolosirecoruptăacuvintelor care contravine însuși principiilor pe baza cărora a fost creată. Constituția Canadei vorbește despre drepturile tuturor cetățenilor fără discriminare de rasă, sex, vârstâ, naționalitate, religie. La toate acestea s-a mai introdus și “orientarea sexuală”. Vedeți, termenul acesta este un termen inventat de foarte puțină vreme de grupuri nespus de influente. Deși termenul Biserica în Veacul Sfidărilor este nou, el definește o stare de lucruri foarte veche cum ar fi sodomismul iar actul acestuia era numit din strătimpuri drept o “urâciune”. Până nu de mult în dicționarele asociației psihologilor americani, sodomismul, pedofilia și alte deviații de acest gen erau numite drept “perversiuni” sexuale, cu alte cuvinte ele erau abnormalități. Astăzi, A.P.A. (American PsichilogicalAssociation) a scos de pe lista abnormalitățior nu numai homosexualitatea dar și pedofilia. De fapt Dr. Laura Schlesinger, în transmisiile ei radiofonice a condus o întreagă campanie împotriva acestei tendințe ale așa numiților oameni de știință de a normaliza anormalul. Unde suntemnoi, copii Domnului ,în tabloul pe care l-amdescries? De fapt în relație cu situația descrisă există pericolul ca cei răscumpărați de Domnul să cadă în una din cele două extreme pe care voi încerca să le prezint. 1.FRICA 2.NEPĂSAREA 1 .Frica este o stare contrară voii lui Dumnezeu și este în directă contrazicere cu credința. Pe cât de creatoare este credința pe atât de distructivă este frica. Un proverb românesc spune că “De ceea ce ți-e frică nu scapi!” Ca să folosesc un termenmai matematic, frica este o credință negativă. Frica face ca un pericol imaginar să devină real paralizând voința în acelaș timp. Frica și credința se exclud reciproc. Prezența credinței implica lipsa fricii cu alte cuvinte. Evident, starea de fapt prezentată mai sus este mai mult decât amenințătoare. Este de fapt o realitate dureroasă ale cărei efecte se fac simțite în toate sferele vieții noastre ca cetățeni ai unei lumi care ne este din ce în ce mai ostilă. Știm că în spatele acestor evenimente este este o putere diabolică, pornită să orchestreze lucrurile prin planuri pregătite cu minuțiozitate care nu au un alt scop decât acela de corupere a bisericii și a mădularelor ei. Putem cădea în extrema fricii simțindu-ne copleșiți de furia acestui val deslănțuit de diavolul în persoană, și să ne retragem într-o cochilie a “cumințeniei sociale” care ne poate da o falsă imunitate . Frica de aspune lucrurilor pe nume face deservicii atât celui care tace cât și celui care este înrobit de păcat, care nu este avertizat de pericolul pedepsei veșnice la care este candidat prin neștiință. Credinciosul “cuminte” este pus față în față cu pericolul de a intra el însuși în disgrația Domnului și de a suferii consecințe eterne. Da, este adevărat, curajul de a spune adevărul Evangheliei cu privire la starea de păcat a societății de azi ne poate costa confortul de care ne bucurămvremelnic pe acest pământ sau putem plăti cu lanțuri îndrăzneala de a iubi prin spunerea pe nume a stărilor de fapt, dar De multe ori in conversatiile cu copii mei obisnuiam sa spun “…dar nu e normal…” incercand sa pun lucrurile intr-o matrice a normalitatii intelese de mine prin cunostinta, experienta sau traditie. Uneori primeam inapoi raspunsuri in genul – “normalul vremurilor tale numai este normalul de azi”. Si asta m-a facut sa ma intreb, “Cum sa inteleg normalul?” “Ce ar trebui sa fie azi, normal?” De ceva vreme trecand prin experiente colective de izolare si conditionare ne dam seama ca ceea ce se vrea “noul” normal este profund deranjant. Moralitatea de azi este imoralitatea de ieri. Privind cum concetatenii mei imbratiseaza cu avant noul mod de viata, ma intreb cine-i mai normal intre noi? Mi-am dat seama ca pentru cei mai multi crestini normalitatea are si un sens viitor, prefigurand reintoarcerea lui Christos Domnul care isi va supune toti dușmanii și va domni pentru totdeauna. Intre timp, invatam insa sa „traim intre veacuri”, intre acum si atunci. Un “acum” ravașit de pacat si un “atunci” in care noua epoca inceputa de Christos in urma cu 2000 de ani va fi realizata pe deplin. Acum normalitatea reprezinta un amestec in care raul și suferinta merg mana in mana cu frumusetea și bunatatea. Numai o intelegere biblica asupra lumii poate explica aceasta mixtura. Omul, facut dupa chipul lui Dumnezeu, este o fiinta minunata și glorioasa insa din cauza caderii, cu totii am fost amprentati nociv de pacat. Așa ca ii vedem traind cam in acelasi timp si pe Stalin și peMaicaTereza. Si pe Pol Pot cat si pe și Billy Graham. Ii vedem pe cei care sunt complet axati spre pacat, egoism și rau, și ne intalnim si cu cei care – fiind schimbati de harului mantuitor al lui Dumnezeu – cauta zilnic cu daruire sa isi consume viata in dragoste si integere pentru altii. Asa este normalitatea de acum, o lume care poate produce atat unHitler cat și unWurmbrand. Dintr-o singura natiune pot iesi in acelasi veac cei care vor sa omoare și sa distruga totul, cat si cei care fac celemai frumoase opere inmuzica, arta si literatura. Modul cum intelegem sa traim acum arata de fapt cat am priceput din amplitudinea mesajului christic. Vedem des creștini ce traiesc și actioneaza ca și cum aceasta lume actuala ar fi tot ceea ce exista și ca va ramane mereu aceiași. Ei nu traiesc cu adevarat pentru eternitate. Sunt complet scufundati in lucrurile acestei lumi și au putine sau deloc ganduri/idei despre urmatoarea destinatie. Exemplele sunt ușor de gasit numai daca ar fi sa ne uitam la competiile sportive ce anima si preocupa atentia noastra. Sunt un amator de sport si ma delectez uneori impreuna cu fiul meu privind diferite competitii sportive. Nu am gasit asta ca ce ceva rau, atata vreme cat balansam lucrurile si timpul intr-o maniera corecta. M-am intrebat cati crestini ce exulta la castigarea de catre echipa favorita a unei eveniment sportiv sunt la fel de exuberanti si incantati cand aud ca un misionar a terminat de tradus Biblia(sau potiuni din ea) in limba unui trib ce nu a cunoscut pana atunci mesajul biblic. Cati creștini care au tipat ragușiti la un eveniment sportiv și au vorbit la nesfarșit despre asta dupa aceea, ar fimanifestat aceiasi vibratie si in cadrul unei serviciu de inchinare și adorare a Domnului lor? Recent Owen Strachan atragea atentia asupra acestei duplicitati spunand ceva in genul: „Hei, tatilor: daca copiii noștri ne vad incantati timp de patru ore consecutive la un eveniment sportiv și alta data ne vad plictisiti dupa numai o ora de biserica, ce ar trebui sa ne așteptam sa concluzioneze ei? Cred ca nu este nimic rau in a te relaxa și a-ti petrece timp liber fie ca urmarești sport, faci gradinarit, citesti, plimbi cainii(sau cainii te plimba pe tine), bucurandu-te de o masa buna și așa mai departe . In orice caz, totul este despre prioritati. Totul tine de preocuparile noastre principale. Ce te entuziasmeaza cel mai mult? La ce iti petreci majoritatea timpului gandindu-te și vorbind? Care este pasiunea ta principala in viata? Pentru creștin ar trebui sa fie Christos mai presus de orice altceva. Dar de prea multe ori ocupa locul al doilea sau al treilea in cel mai bun caz. De prea multe ori, ceea ce se intampla in aceasta lume ia toata energia noastra, iar gandurile pentru eternitate sunt putine și prea rare. Cand lucrurile merg bine, gandurile despre Dumnezeu și chestiunile spirituale tind sa devina marginale. Dar cand se intampla o tragedie sau un dezastru sau un eveniment dureros atunci avem tendinta de a ne scutura de lumescul și carnalitatea noastra. Dintr-o data ne intoarcem direct la Dumnezeu – daca nu pentru alt motiv decat sa ieșim din situatia dificila in care ne aflam. Inainte de perioada COVID am putut constata usor ca lucrurile devenisera mult prea confortabile și distractive, lipsite de griji și de inteles. Majoritatea occidentalilor au uitat cu mult timp in urma totul despre Dumnezeu – și multi credincioși au trait ca și cum El nu ar exista. Știu ca alti creștini s-au rugat in genul: „Doamne, ceva trebuie sa se intample; alunecam incet, constant spre iad.” Așa ca a aparut COVID. Nu pot spune cu certitudine daca acesta a fost sau nu in parte un raspuns la rugaciunile celor alertati de lumescul crestinilor. Dintr-o data ceea ce fusese normal a devenit destul de anormal, amintire, trecut. Viata obișnuita a fost rasturnata. Ieșirile la restaurant, evenimente sportive și concerte s-au oprit. Capacitatea de a calatori și de a se mișca liber a disparut dintr-o data. Nenumarati oameni și-au pierdut locurile de munca și mijloacele de existenta. Acum incercam sa revenim la acel gen de normalitate trecuta. Dar chiar ne va face bine? Daca ne intoarcem la modul nostru de viata anterior, unul in care Dumnezeu este total absent – sau in cel mai bun caz, pe margine – chiar merita sa revenim la el? Și daca evenimente globale precum o pandemie coordonata ar putea fi una dintre modalitatile prin care Dumnezeu incearca sa ne atraga atentia? Alaturi de asta, alte situatii mult mai personalizate pot contribuit mai profund in creionarea unei noi normalitati. Multi dintre noi am avut poate o pierdere in familie, sau o boala nemiloasa ne-a lovit sau i-a atins pe cei de langa noi. Ceva neasteptat a devenit “normal”.Asta a aruncat totul in aer, totul s-a schimbat. Vizitele la spitale, analizele medicale devin noua normalitate. Cand lucurile devin grele si aproape de nesuportat pentru cei credinciosi care au speranta in viata vesnica, cum este oare pentru ceilalti? Ma intreb cum se descurca cei care nu-L cunosc pe Domnul. Mai ales daca sufera atat de mult acum și nu au credinta și speranta in viata urmatoare. Ce existenta mizerabila intr-adevar. Desigur, ne bucuramde toate darurile și binecuvantarile pe careDumnezeu ni le ofera acum in aceasta lume pacatoasa și zdrobita. Dar sa nu indraznim sa devenim prea confortabili aici. ViataADEVARATAeste aproape gata sa inceapa si atunci normalul va fi dat de alte repere. Emanuel C. Pavel, Vancouver BC, Canada (continuare in pagina 20)