Romanian Times | Mai 2022

Evenimente 20 ROMANIANTIMES pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși. Știu că ai răbdare, și că ai suferit din pricina Numelui Meu, și că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi… “ (Ap. 2: 2-4). Hmm… Iată un text greu de digerat! Evident se adresează trupului Bisericii dar este aplicabil și la inidivid ca de altfel, toate celelalte mesaje adresate bisericilor din Asia Mică. Voința de a umbla în faptele bune este acolo, umblarea este acolo, răbdarea, tenacitatea, râvna pentru Domnul și pentru adevăr, și toate acestea până la sacrificiu… Tot ce trebuie unui portret de creștin adevărat. Mai puțin ceva, ceva ce nu poate fi văzut și măsurat, ceva ce transcende multitudinea faptelor, ceva ca un fir nevăzut dintre inima omului și cer… Iubirea, și nu doar iubirea ci dragostea dintâi. Dacă privim Biserica din Efes prin Ioan 14:21, vedem că Efesenii au trecut examenul dragostei cu brio. “Cine are poruncile mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește va fi iubit de tatăl Meu…” Este ceva ce Efesenii mai trebuiau să facă pentru ași dovedi dragostea față de Domnul și mai ales dragostea dintâi? Biserica din Efes ar putea stârni admirația oricărui judecător omenesc, s-ar putea spune… Oare? La o analiză mai aprofundată a acestui text, în comparație cu celelalte mesaje, vedem că din acest portret lipsesc două elemente vitale în definirea iubirii adevărate, iubirii care a acceptat cuiele și rușinea în favoarea celor ce pier. De fapt, cele două elemente, au ocupat inima Domnului nostru Isus Christos în tot timpul umblării Lui printer cei muritori. Acum putem vedea care sunt acestea? Simplu. Sunt două, și numai două din șapte biserici care nu au fost mustrate de Domnul și acolo vom găsi răspunsul: Smirna și Filadelfia. Ce aveau ele și Biserica din Efes nu avea? Ei bine, vedem că lista realizărilor este cu mult mai scurtă decât cea a Efesenilor încă de la prima citire! De fapt în Luca 10: 38-42 vedem două caractere, Marta și Maria, femei care ocupau un loc aparte în viața pământească a Domnului, care au primit o evaluare divină a umblării lor… Marta, spune Luca, L-a primit pe Domnul în casa ei. Și nu numai că L-a primit ci s-a angajat în totul în “multă slujire”. Sora ei Maria stătea la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui… Marta a fost mustrată în ciuda sacrificiului ei, iar Maria a fost lăudată… Desigur, vedem în Marta un exemplu de dăruire în slujbă dar nu în Domnul. Marta își face datoria onorându-și oaspetele. Maria pe de altă parte, este cu totul adâncită în adorare. Maria și-a găsit loc smerită, loc la picioarele Domnului și absorbea cuvintele Domnului așa cum mireasa absoarbe cuvintele preaiubitului ei… Revenind la seara aceea de la Detroit văd mai clar starea inimii mele de acum… De altfel Cuvântul Domnului ne îndeamnă: “Amintește-ți de unde ai căzut și pocăiește-te”. Slujba în sine este o chemare cerească dar răspunsul la această chemare sau mai bine zis umblarea noastră în ea poate determina starea inimii față de Domnul. Împărțindu-ne ca și Marta în slujire, în multă slujire, se poate întâmpla ca noi să uităm cine este sursa puterii noastre și începem să facem lucrurile la care suntem chemați bazându-ne pe propriile noastre puteri… Aici cred că se află Biserica din Efes în momentul în care Duhul Domnului îi vorbește… Jugul care ar fi trebuit să fie bun și sarcina care ar trebuit să fie ușoară, devin dintr-o dată poveri greu de purtat. Oboseala fizică și spirituală încep să cuprindă pe slujitori… Criza de timp și îngrijorarea pentru lucrurile care mai trebuie făcute se interpun treptat între inima slujitorului și Dumnezeu. Experiența pustiei prin care Moise a trecut, nu cred că poate fi aplicată aici. Antidotul stării noastre de “secetă emotivă” în relația noastră cu Domnul cred că stă exact în îndemnul Domnului către Biserica din Efes: “Amintește-ți de unde ai căzut și pocăiește-te!” VAURMA Ziua sfârșiturilor slabe (continuare din pagina 6) Cetățenii UE pot solicita despăgubiri din partea statului pentru prejudicii aduse sănătății de poluarea atmosferică Sursa: caleaeuropeana.ro / 05.05.2022 Cetățenii din statele membre ale Uniunii Europene pot da în judecată guvernele lor pentru a solicita despăgubiri financiare în cazul în care nivelul ridicat al poluării aerului le afectează sănătatea, a apreciat joi avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene. Potrivit unui comunicat, în 2019, CJUE a constatat că valorile limită pentru dioxidul de azot din Paris au fost depășite încă din 2010, moment din care trebuiau respectate. Consiliul de Stat francez a constat, de asemenea, că în capitală valorile limită pentru acest indicator de poluare au fost depășite și în 2020, în vreme ce valorile pentru PM10 (particule în suspensie) au depășit limita admisă în 2018 și 2019. Curtea deApel administrativă, sesizată în acest caz, a sesizat la rândul său Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru opinie cu privire la condițiile în care persoanele pot solicita statului despăgubiri pentru prejudicii aduse sănătății ca urmare a încălcării valorilor limită impuse de UE în privința calității aerului. În concluziile prezentate astăzi, avocatul general al Curții de Justiție a UE, Juliane Kokott, a evidențiat că o încălcare a acestor valori prevăzute de dreptul european poate atrage după sine dreptul la despăgubiri din partea statului. Prima condiție este îndeplinită din moment ce limitele valorice pentru poluanții din aer și obligațiile pentru îmbunătățirea calității aerului stabilite prin directive europene au drept obiectiv conferirea de drepturi. Obiectivul principal al acestor norme este acela de a proteja sănătatea individului. În al doilea rând, cu referire la existența unei încălcări grave a normelor privind protecția calității aerului, avocatul general consideră o încălcare a acestei norme toate perioadele în care au fost depășite valorile limită aplicabile fără a exista un plan de îmbunătățire a calității aerului care să nu conțină vicii evidente. În această situație, revine statelor membre să supună examinării această situație. În al treilea rând, dificultățile în punerea în aplicare a solicitărilor rezidă în dovedirea unei legături directe de cauzalitate între încălcarea gravă a normelor privind calitatea aerului și daunele specifice aduse sănătății. Astfel, partea vătămată trebuie să dovedească faptul că a stat, pentru o perioadă de timp suficient de lungă, într-un mediu în care valorile limită privind calitatea aerului prevăzute de legislația UE au fost grav încălcate. Durata acestei perioade este o chestiune medicală care necesită un răspuns științific. Mai mult, persoana în cauză trebuie să dovedească existența unui prejudiciu care poate fi pus în legătură cu poluarea atmosferică în cauză. În ultimă instanță, partea vătămată trebuie să dovedească existența unei legături de cauzalitate directe între șederea într-un loc în care a fost încălcată grav o valoare limită privind calitatea aerului înconjurător și prejudiciul invocat. Acest lucru necesită, în general, o expertiză medicală de specialitate. Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene subliniază că, și în cazul în care ar exista o legătură directă între încălcarea valorilor limită și daune aduse sănătății, problema nu se încheie aici. Statul membru ar putea fi exonerat de răspundere dacă dovedește că o astfel de depășire a valorilor limită s-ar fi produs și dacă ar fi adoptat în timp util planuri de asigurare a calității aerului care să pună în aplicare solicitările stipulate în directiva europeană. Opiniile avocatului general al Curții de Justiție a Uniunii Europene nu au caracter obligatoriu pentru instituție, dar aceasta tinde să țină cont de ele în procesul de deliberare a spețelor. văd zilnic,pe internet, ce se întâmplă acolo, care vorbesc cu familiile lor și prietenii lor foarte des; cu toate acestea, atunci când vorbești cu ei, susțin că nu mai au nicio treabă cu România. Nu par să conștientizezeuriașulparadoxpecare l-auconstruit și care se vede și cu ochiul liber din spațiu, precum zidul chinezesc. Au devenit maeștrii internaționali ai negării. Ce neagă?Tot, dar mai ales sunetul vocii lor interioare. Estemecanismul lordeapărare.Ceea ce m-a frapat, încă de la început, a fost intensitatea cu care vorbesc, atunci când denigrează România. O intensitate pe care numai o rană reală, din care sângele curge, poate să o justifice. Nevoia lor de a spune că acasă totul e rău este direct proporțională cu îndârjirea cu care se agață de o scară de incediu, exterioară cladirii, măcinată de ploi și ruginită pe alocuri, și se străduie să arate că e scara principală cu balustradă de marmură și mochete moi. Și nu e. Americanii, cu proverbialul lor pragmatism, au redus toată această condiție la o propoziție simplă. You fit but you don’t belong . La început, măcinată de emoțiile mixte ale propriului exil, îi tot întrebam, “De fapt, ce v-a făcut exact țara aia, România, teritoriul, poporul acela? Acum vorbiți cu mine în română?” “Da.” “De Paște și de Crăciun gătiți cea mai tradițională mâncare românească?” “Da.” “Ați plătit vreodată un leu, un singur leu pentru liceul, facultatea sau educația care v-a ajutat să vă realizați aici?” “Nu.” “Și atunci? Pe cine exact denigrați? Nu cumva pe cei din cauza cărora românii sunt în stradă acum, în 2017? Cei care sunt în stradămăcar fac ceva. Nu se trezesc în fiecare dimineață și spun “Imi e rușine că sunt român, îmi e rușine de țara aia”. Ei chiar fac ceva. Mult, puțin, disperat, inutil sau nu, au rămas acolo și luptă. Ceea ce merită tot respectul. Mie nu îmi este rușine că sunt româncă. De altfel, amafirmat de nenumărate ori că orindem-aș afla, inclusiv înAntartica, un continent pustiu, eu sunt scriitor român. Pentru mine, literatura este locul în care a face devine a fi. Iar eu sunt, în limba română. În ceea ce îi privește pe ceilalți, întâlniți pe aici, pe vasta lor majoritate, căci au existat și excepții, am înțeles destul de curând că nu avea rost să le pun întrebări de felul acesta, pentru că le rupeam crusta de pe rană și le provocam suferință. Ei renunțaseră demult să se identifice cu țara în care s-au născut, iar eu aveam tendința să îi învinuiesc pentru asta. Nu există nici măcar o singură fâșie de pământ neutru, unde să ne întâlnim, eu și un român care îmi spune în limba română, că îi este rușine de România. Pentru mine, țara mea a avut întotdeauna un destin dramatic. Are un popor supus atâtor traume că nu le mai știe șirul. A spune că îți este rușine de ea, este identic cu a spune că îți este rușine de propria ta fiică violată, care din cauza șocului, se comportă ciudat. Pe orice victimă a abuzurilor de neimaginat o iei în brațe, o mângâi și încerci să o vindeci, deși știi probabil că nimic nu va șterge urmeleunor dureri atât de intense și căvindecarea e o utopie. Dar chiar dacă nu va uita, speri măcar că va deveni funcțională, că își va găși niște resurse să meargă înainte. Si ca să meargă înainte are nevoie de iubire și compasiune.Același lucru îl faci și cu țara ta, atunci când ești conștient și profund. Nu o mai agresezi tu suplimentar, încă o dată și încă o dată, doar ca să îți justifici propria ta nefericire și să îți validezi plecarea. Poporul român are nevoie de vindecare, nu de insulte. Pentru că nu le merită. VAURMA Exilul interior și exilul exterior (continuare din pagina 13)