Romanian Times | Mai 2022

Cultură 9 Re-începutul filosofiei de Andrei PLEȘU Textul de mai jos a apărut în 2015, ca prefață la Manualul luiEpictet, tipărit de inimoasaEditurăSeneca, în traducerea doamnei Ioana Costa. Îl reiau pentru cei cărora nu le-a picat în mînă cartea în anul apariției ei. Dar și din dorința (nevoia) de a mai vorbi, măcar din cînd în cînd, și despre altceva decît despre nebuloasa lumii de azi. În junețe, întîlnirea mea cu filosofia a început – datorită lui Constantin Noica și sub supravegherea lui – cu frecventarea a ceea ce el numea „marile ei bulevarde“: de la Platon și Aristotel (mai ales Platon!) la Kant, Hegel și Heidegger (mai ales Hegel!). Eu însă, îndărătnic, nu voiam să deprind „tehnicalitățile“ meseriei, deși îmi dădeam seama că nu aveam decît de profitat de pe urma exercițiului hermeneutic la care ne invita dl Noica. Întrebările mele erau „existențiale“, patetice, mai apropiate de religie decît de metafizica clasică. Voiam să identific „tehnici spirituale“ care să mă ducă la înțelepciune, fericire, transfigurare, desăvîrșire interioară. Cu asemenea obsesii, deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică. Odată, după un intens seminar Hegel, am declarat, exasperat: „Nici cu Hegel n-am ce face!“. Dl Noica a fost vădit indispus și multă vreme n-a contenit să ironizeze nevoia mea de „rețetă“, preocuparea mea pentru sinele propriu („fratele porc“), disponibilitatea mea față de doctrinele orientale și față de tot soiul de „mistagogii“, mai mult sau mai puțin suspecte. Culmea e că, prin modul lui de a fi, prin manevrele sale speculative, prin unghiul său de „atac“ asupra marilor texte, Constantin Noica era mult mai aproape de tipul „înțeleptului“ decît de acela (refuzat, de altfel, în mod expres) al „profesorului de filosofie“. Dar nu s-a gîndit – sau n-a vrut (încă) – să mă „rezolve“ trimițîndu-mă la autori pentru care „a filosofa“ era a căuta felul optim de a trăi, a te pregăti să faci față oricărei încercări, cu ecvanimitate și noblețe. Or, la sursele ei grecești, filosofia tocmai asta era: nu pur și simplu a te strădui să descoperi înțelesuri, ci a ști să te folosești de ele, să trăiești în conformitate cu registrul valorilor spre care conduce buna utilizare a rațiunii. Așa stînd lucrurile, am constatat că, pentru a reveni la filosofie, trebuia să revin la autorii care, pe linia comportamentului socratic, se dedicau unei curajoase problematici a înțelepciunii. Iar Epictet era, în acest sens, un cap de listă. De altfel, în chiar textul Manualului său (cap. LII,1-2), el anticipează, inspirat, soarta viitoare a filosofiei, mai exact deriva ei dinspre principii înspre metodă, dinspre adevăr spre mecanismele exprimării lui, dinspre soluția vitală înspre o rafinată „filatelie“ logică (Noica ar fi spus: se rămîne la ascuțirea cuțitelor și se amînă indefinit incizia). Epictet o spune la fel de explicit: importante sînt principiile (de pildă, „să nu minți“). Numai că, în pasul următor, se ajunge la necesitatea de a demonstra „de ce nu trebuie să minți“. Pasul al treilea uită cu totul de cel dintîi, el se ocupă de „problema demonstrației“: ce înseamnă, în fond, „a demonstra“, ce înțelegem prin „adevărat“ sau „fals“, ce esteopremisă, ceesteoconcluzie, ceesteocontradicțieetc. Întreaga istorie a filosofiei occidentale e cuprinsă, profetic, în acest parcurs: de la presocratici la filosofia analitică, de la tematica înțelepciunii la dexteritatea conceptuală, de la interogația ziditoare la interogația relativizantă, orientată spre delegitimarea interogației înseși. Pe acest fundal, ar fi nevoie, poate, să reluăm totul de la capăt. Să re-începem filosofia, adoptînd exigențele ei aurorale, stilistica ei antică. IarManualul lui Epictet este un splendid prilej pentru acest re-început. Avem de a face cu un autor care nu vrea nici să oficieze atotștiutor (nu vrea nici măcar să fie numit „filosof“), Dilema veche, 11 mai 2022 ROMANIANTIMES nici să epateze prin erudiția unui „grămătic“, dar nici să trăiască la întîmplare, fără reflecție, confiscat strict de cele „exterioare“ (cum sînt „oamenii de rînd“). Cititorul, mai ales cel tînăr, nu va primi scheme gata- făcute de comportament, dar va putea contempla harta căilor de urmat pentru a trece de la „convalescența“ cotidiană la sănătate și igienă lăuntrică. Eu, unul, încă reiau, reformulez, rechestionez și încerc să asum în imediatul vieții de zi cu zi reperele oferite de Epictet: să deosebești inteligent între ce depinde de tine și ce nu (și, în consecință, să nu te bucuri sau să te întristezi decît de ceea ce stă în sfera ta de decizie), să iei orice obstacol drept probă și prilej, să-ți joci conștiincios rolul în care te-au distribuit zeii și soarta, să fii gata să plătești prețul lucrurilor pe care le dorești, să-ți ții atenția trează, să-ți alegi modéle potrivite și să le urmezi, să admiți că ești ceea ce ți se întîmplă, cu alte cuvinte că ești prima cauză a pățaniilor tale și, deci, singurul vinovat de „relele“ cu care te confrunți, să nu te lași condus de „închipuiri“, să fii egal cu tine însuți, să accepți „firea“ lucrurilor (adică să nu pretinzi ca ele să se conformeze așteptărilor tale), să evaluezi totul, avînd mereu în minte, drept criteriu, perspectiva morții. Și, peste toate, să nu crezi că există, în mod substanțial, răul. Ordinea lumii e bună, cu condiția să ieși în întîmpinarea ei și să înțelegi că nimic din cîte există nu e, prin fire, rău. „Rele“ pot fi doar părerile noastre (închipuite) despre ceea ce există. Învacarmullumiideazi,sunetulacesteisobreînțelepciuni (uneori prea sobră pentru cititorul contemporan, uneori lipsită, parcă, de dimensiunea compasiunii, a atenției la celălalt, a „ieșirii din sine“, dar anticipînd, totuși, orientarea creștină spre Providență) aduce un ton de echilibru și calm interior, o limpezime cu un neașteptat potențial terapeutic. Platon, nu prozac! – sună titlul unei cărți la modă în mediul filosofic de peste Ocean. Există, într-adevăr, medicamente mai eficiente și mai puțin riscante decît cele prescrise de medicii psihiatri. La rîndul nostru, cu această carte în mînă, putem proclama și noi, în beneficiul nevroticilor din preajma noastră (și al propriilor noastre nevroze): Epictet, nu antidepresive! Veți vedea că funcționează… România va produce rachete interceptoare SkyCeptor (continuare din pagina 2) Sursa: agerpres.ro / 4.05.2022 ȚARA În brazda ei sunt semănați ai mei, Unii în toamnă, mama-n miezul verii. Țărani sfioși, purtând adânc în ei, Dorul de Cer… de trâmbița-Nvierii ! Întâiul vis mi-a fost sub cerul ei Și-n ea mi-am alintat copilăria, Cu o vioară ce-mi făcusem din tulei, Și Bățul care-l călăream, făcâdu-mi jucăria. Aici m-a întâlnit întâiul Har, În noaptea mea de friguri și cu boale. În vis, ieșind Isus din „păretar”, M-a vindecat de lacrime și jale. Am plâns și-am râs aici, întâia oară, Și-am hoinărit , prin “ Haturirele”. Și-aici sub cerul nopților de vară, M-a prins un dor, de dincolo de stele. Mă-ntorc bătrân, parcă de ieri plecat! Și drumurile mă primesc străine. Doar Cerul a rămas tot neschimbat Și țara…Țara, ce o port în mine ! (F.G. 2010) afirmat ministrul economiei, Florin Spătaru. De asemenea, Spătaru a explicat că memorandumul va fi urmat de alţi paşi până la începerea producţiei. “Prin semnarea acestuimemorandumfacemdoar un primpas în identificarea capabilităţilor şi posibilităţilor de dezvoltare şi de producţie în România. Mai sunt câţiva paşi pe care trebuie să-i facem astfel încât producţia să înceapă cât mai curând posibil. Producţia înseamnă şi investiţii din partea română şi ceea ce l-am asigurat pe directorulElectromecanicaşi directorul general alRomarmecăMinisterulEconomiei estehotărât să investească, să aloce bani pentru dezvoltarea acestei capabilităţi, astfel încât România să se poziţioneze atât la nivel naţional, cât şi la nivel european ca un furnizor stabil şi ca un furnizor de încredere în acest domeniu. Utilizarea acestor rachete în conflictul din Ucraina... cu siguranţă nu putem să discutăm de aşa ceva pentru că un astfel de proces va dura”, a mai afirmat Florin Spătaru. La rândul său, ministrulApărării a subliniat importanţa revitalizării industriei de apărare. “Sunt foarte bucuros să particip, în calitate de beneficiar, la un eveniment pe care l-aş vrea multiplicat de zeci de ori, de sute de ori, acela în care, caMinister alApărării Naţionale nu semnăm doar contracte de achiziţii, ci semnămşi memorandumuri, suntemprezenţi la semnarea unormemorandumuri prin care aducem tehnologie în România şi, pe de altă parte, încercăm să valorificăm inteligenţa românească şi infrastructura noastră din industria de apărare. (...) Se spune că războaiele, din nefericire, se întâmplă dar au şi puţine efecte pozitive: acelea că accelerează istoria. (...) Sunt bucuros căElectromecanicaPloieşti este unpartener şi poatefiunpartener pentru un atât de important jucător pe piaţamondială a apărării. RaytheonTechnologies este pentruMinisterulApărării Naţionale un partener foarte important, avem foarte multe proiecte de achiziţii, avem colaborări excepţionale cu unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa industriei de apărare mondiale”, a declarat Vasile Dîncu. Totodată, el a arătat că acest tip de rachete este adaptat pentru sistemul Patriot, este foarte performant şi are “avantajul fantastic” că este mai ieftin. “Cred cu tărie că semnarea acestui memorandum înseamnă mai mult decât un angajament de afaceri, reprezintă începutul unui parteneriat pe termen lung între noi toţi, reprezintă o relaţie de cooperare consolidată cu industria românească, construită deja pe o fundaţie existentă şi un parteneriat puternic cuGuvernul României în domeniul apărării.De fapt, conducerea dvs. vizionară a făcut posibilă semnarea acestui memorandum de înţelegere, iar împreună aducemproducţia de rachete defensive cu rază lungă de acţiune înRomânia. SkyCeptor este un interceptor cu rază lungă de acţiune care are costuri reduse şi este dezvoltat pentru a apăra împotriva rachetelor balistice şi de croazieră şi este propus pentru integrarea viitoare cu sistemul Patriot Air&Missiles Defense”, a declarat preşedintele companiei americane Raytheon, Wesley D. Kremer.