Romanian Times | lunie 2022

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 (continuare din numarul trecut) de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7) De menționat este să, observăm un progres spiritual treptat în creșterea duhovnicească la viața divin în Hristos Dumnezeu, începând de la Fericirea întâia, „cei sărăci cu duhul”, care apoi sunt luminați de Domnul să-și dea seama de starea pierdută în păcate dinainte, și de a începe viața nouă cu treapta din Fericirea întâia a „celor săraci cu duhul”, adică a celor săraci de păcat și smeriți. Apoi, progresul cu creșterea duhovnicească continuă că plâng pentru păcatele făcute; devin blânzi, flămânzesc şi însetează de dreptate și la Fericirea a 5-a deja, devin milostiv, cu înțelegerea ca și ei vor fii miluiți la nevoie, iart la a 6 Fercire deja ajung curați cu inima pentru vederea lui Dumnezeu, a „Răsăritului Cel de Sus”, Iisus Hristos, Mântuitorul lor. Învățătura despre milostenie ne-o dă mai întâii Mântuitorul când zice: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36). Omul trebuie să înțeleagă că dacă l-a creat Dumnezeu după chipul și asemănarea S-a (Facere 1, 26-28), și asemănarea constă în a fi și omul bun și milostiv ca Dumnezeu, cum ne zice Domnul: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36), trebuie și omul să fie bun și milostiv în relațiile cu semenii săi, în baza legii iubirii de Dumnezeu și de aproapele (Matei 22, 37-39). „Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult- milostiv şi adevărat” (Pslam 85, 14). Astfel din îndelunga răbdare și multamilostivire a lui Dumnezeu spre noi, trebuie să învățăm să fim și noi îndelung- răbdători și mult-milostivi în relațiile cu semenii noștri, după cum zice: „Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi” (Psalm 36, 26). Noi toți oamenii și popoarele trăim numai din mila Domnului Dumnezeu cea neasemuit de mare, pentru că nu facem ceva bun să merităm, decât păcate săvârșim zilnic. Nici fapta bună a omului nu poartă pecetea desăvârșirii, ci a lipsei de dragoste deplină și a zgârceniei. Omul trebuie să fie milostiv, înainte de a ajunge el la mila altora, pe două direcții, a celor 7 Fapte a milei trupești și alte 7 Fapte a milei sufletești. Faptele milei rezultă din Evanghelia jJudecății de Apoi, unde Domnul va zice celor de-a dreapta Sa: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit laMine (Iisus)” (Matei 25, 34-36).Aici sunt faptele milosteniei trupești. Când cei de-a dreapta vor întreba: „Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit...” Domnul le va răspunde: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie (Iisus) Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40). Deci, Hristos Dumnezeu, Dreptul Judecător, Care ne va judeca, se identifică cu cei neajutorații și astfel cei milostivi din Fericirea a 5-a, Îl ajută pe Domnul, Care Îi are și pe cei bogați și pe cei săraci. Cu cei bogați nu se poate identifica Hristos Domnul, că ei sunt în păcatul mândriei și plin de sine. Mulți bogați nu se gândesc la milostenie și nici la ce a zis Domnul bogatului din Evanghelie: „Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 12, 20). Iar ca să faci milostenie nu trebuie să fii milionar sau foarte bogat, ci să ne considerăm bogați dacă avem credință, sănătate și un serviciu normal din care deja putem face milostenie. Și vom vedea că tot ce am pierdut într-un an, este ceea ce ar fi trebuit să dăm celor săraci ca recunoștință Milostivului Dumnezeu, Care ne-a ajutat. Și milostenia când o facem nu trebuie să ne lăudăm, după cum ne zice Domnul: „Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6, 3). Iarcelorde-astânga,carenuaufăcutmilostenieînviațaaceasta,HristosDumnezeu, Dreptul Judecător va trebuie să le va zice: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau...” (Matei 25, 41-43). Atunci Îl vor întreba pe Domnul și cei de-a stânga: „Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?” El le va răspunde: „Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie (Iisus) nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică” (Matei 25, 44-46).Așadar, cel ce nu a făcut milă cu semenii săi, nu poate aștepta să fie miluit nici în viața aceasta nici în cea viitoare. Cele 7 Fapte ale milosteniei sufletești sunt: a ne rugam lui Dumnezeu pentru cei neajutorați și pentru cei adormiți, să dăm sfaturi bune, să îngropăm pe cei care nu au cine să-i îngroape, să dămînvățături religioase pentru cunoașterea lui Dumnezeu etc. „Cămult- milostiv este Domnul şi îndurător” (Iacov 5, 11) cu cei milostiv. Scriptura ne descoperă, zicând: „Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este” (Iacov 2, 26). Fără de care fapte, credința este moartă? Fără de faptele bune în toate direcțiile dintre care sunt cuprinse și în faptele milosteniei trupești și sufletești. Să urăm dar, îndemnul lui Hristos Domnul: „ Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36). Răsplata celor milostivi Răsplata pentru cei milostivi o anunță Mântuitorul în Fericrea a 5-a, zicând: „Fericiţi cei milostivi” cu răsplata, „că aceia se vor milui” (matei 5, 7). Vor fi miluiți în viața aceasta la nevoi și vor fi miluiți de Dumnezeu și la Judecata de Apoi ca răsplată pentru că au fost milostiv, precum a anunțat Hristos Judecătorul, că atunci când ați dat Mie, Mi-ați dat (Matei 25, 40). Mântuitorul anunță răsplata mai departe, zicând: „Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni..., Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 4). Sărăcii pe care îi ajutăm în faptele milosteniei sunt apoi binefăcătorii noștri, cu răsplată de la Dumnezeu. Sf. Ioan cel Milostiv a zis: „Săracii și nenorociți sunt stăpânii noștri”. Iar Sf. IoanGută deAur zice că atunci când, „Ne ascundemde săraci, ne ascundem de Hristos, ascuns în frații noștri cei săraci”. Din ce zice, Domnul că atunci când ați, „făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40). Celor care nu fac milostenie le va zice Hristos Judecătorul: „ Nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Matei 25, 45). Deci, răsplata după faptele fiecăruia, „ al căror sfârşit va fi după faptele lor” (2 Cor. 11, 15). O altă răsplata milosteniei este că, faptele milosteniei ne șterg păcatele, după cum Domnul zice: „Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate” (Luca 11, 41), vor fi curate sufletele noastre pentru că milostenie șterge petele păcatelor. Deci, milostenia este o datorie a recunoștinței înaintea Milostivului Dumnezeu și pentru că nu suntem săraci și putem și noi ajunge săraci și atunci Dumnezeu va purta de grijă ca și noi să fim miluiți. Să urmăm dar, până nu e prea târziu, îndemnul Scripturi: „ Fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos” (Efes. 4, 32), „ că plata voastră multă este în ceruri” (Matei 5, 12). „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8) Odată cu această Fericire a 6-a, ajungem la titlul articolului: Răsăritul Cel de Sus și ajungerea le vederea Lui prin cele 9 Fericiri, care ne conduc la Fericirea a 6-a, a celor „curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). „ Răsăritul Cel de Sus ” (Luca 1, 78), este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume de la Duhul Sfânt și din Pururea Fecioara Maria (Luca 1, 35), iar ajungerea la vederea cu ochii credinței a lui Hristos Dumnezeu, „Răsăritul Cel de Sus”, nu se poate decât prin curățirea inimii de păcate, după cum Domnul zice: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). In viața aceasta îl putemvedea pe Dumnezeu prin ochii credinței și prin faptele Lui în viața noastră, mai ales când nimeni nu ne mai poate ajuta. Iar în viața veșnică Îl vom vedea pe Dumnezeu, după cum ne descoperă Scriptura: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci (în veșnicie), faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu” (1 Cor. 13, 12). Deci, curățirea inimii de păcate este condiția primordială a vederii lui Dumnezeu. Iar curățirea inimii credinciosul o dobândește prin Taina Pocăinței aplicată în trecerea prin cele 9 Fericiri, prezentate de Hristos Mântuitorul, care duc la curățirea inimii pentru vederea lui Dumnezeu, atât în viața aceasta prin ochii credinței cât și în viața veșnică, „ față către față” (1 Cor. 13, 12), ca ființe spirituale după învierea, întru Împărăția Cerurilor. În urmă căderii protopărințilorAdam și Eva (Facere 3, 1-7), s-a ajuns la starea de păcat, „Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea” Psalm 50, 6). Dar tot prin Psalmul de pocăință 50, Dumnezeu vestește, curățirea de păcate, pentru care psalmistul zice: „Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi” (Psalm 50, 8). Și isopul harului divin a venit după descoperirea Scripturii: „ Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege ”. De ce L-a trimis? „Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” . Ce înfiere? Înfierea pentru a deveni oamenii fii a lui Dumnezeu prin harul adus de Hristos, în credință. RĂSĂRITULCELDE SUS ȘIAJUNGEREALAVEDEREALUI PRIN CELE NOUĂ FERICIRI (Matei 5, 3-11) (4) VAURMA