Romanian Times | lulie 2022

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 (continuare din numarul trecut) de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8) Odată cu această Fericire a 6-a, ajungem la titlul articolului: Răsăritul Cel de Sus și ajungerea le vederea Lui prin cele 9 Fericiri, care ne conduc la Fericirea a 6-a, a celor „curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). „ Răsăritul Cel de Sus ” (Luca 1, 78), este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume de la Duhul Sfânt și din Pururea Fecioara Maria (Luca 1, 35), iar ajungerea la vederea cu ochii credinței a lui Hristos Dumnezeu, „Răsăritul Cel de Sus”, nu se poate decât prin curățirea inimii de păcate, după cum Domnul zice: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). In viața aceasta îl putemvedea pe Dumnezeu prin ochii credinței și prin faptele Lui în viața noastră, mai ales când nimeni nu ne mai poate ajuta. Iar în viața veșnică Îl vom vedea pe Dumnezeu, după cum ne descoperă Scriptura: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci (în veșnicie), faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu” (1 Cor. 13, 12). Deci, curățirea inimii de păcate este condiția primordială a vederii lui Dumnezeu. Iar curățirea inimii credinciosul o dobândește prin Taina Pocăinței aplicată în trecerea prin cele 9 Fericiri, prezentate de Hristos Mântuitorul, care duc la curățirea inimii pentru vederea lui Dumnezeu, atât în viața aceasta prin ochii credinței cât și în viața veșnică, „ față către față” (1 Cor. 13, 12), ca ființe spirituale după învierea, întru Împărăția Cerurilor. În urmă căderii protopărințilorAdam și Eva (Facere 3, 1-7), s-a ajuns la starea de păcat, „Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea” Psalm 50, 6). Dar tot prin Psalmul de pocăință 50, Dumnezeu vestește, curățirea de păcate, pentru care psalmistul zice: „Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi” (Psalm 50, 8). Și isopul harului divin a venit după descoperirea Scripturii: „ Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege ”. De ce L-a trimis? „Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” . Ce înfiere? Înfierea pentru a deveni oamenii fii ai lui Dumnezeu prin harul adus de Hristos, în credință. Deaceea, descoperăzicând: „Şi pentrucăsunteţi fii (prinhar), a trimisDumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos” (Gal. 4, 4-7). Astfel, odată cu venirea lui Mesia, Hristos, curățirea inimii a început pentru cei care vor, în Taina Pocăinței și prin terapia spirituală a celor 9 Fericiri, după descoperirea Scripturii, în rugpăciune: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele” (Psalm 50, 11). Fericit este acela, dar, care vine la „ curățirea inimii” prin lacrimile pocăinței, în cele 9 Fericiri că, așa va ajunge la vederea Răsăritului Cel de Sus” (Luca 1, 78), Iisus Hristos și a Luminii Sale divine, după cum zice tuturor că: „Cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite”, dar despre cel ce nu lucrează adevărul în faptele bune, Domnul zice: „Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească” (Ioan 3, 19-20). Așa rămân mai departe nefericiți, în faptele rele, cei care nu vor să vină la curățirea inimii prin Taina Pocăinței și terapia spirituală a celor 9 Fericiri. Astfel, să urmăm îndemnul Scripturii: „ Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa” (Pildele 4, 23), din „ izvorul vieții” (Psalm 9, 35), Dumnezeu, și prin venirea la curățirea ei, în lacrimile pocăinței și prin cele 9 Fericiri. De ce să vină omul la curățirea inimii? Ne răspunde Domnul: „ Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule ” (Matei 15, 19), care depărtează pe om de Dumnezeu și îl întunecă și-l întinează. Venind la curățirea inimii omul devine curățit și bun și astfel: „Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele rele” (Matei 12, 35). „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu?” (1 Cor. 6, 9). Încă odată, îndemnul Scripturii: „ Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa” (Pildele 4, 23), din „ izvorul vieții” (Psalm 9, 35), Dumnezeu. Răsplata celor curați cu inima Răsplata pentru cei curați cu inima, o descoperă Însuși Domnul în Fericirea a 6-a, zicând: „ Fericiţi cei curaţi cu inima”, cu răsplata, „ că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). O mai mare răsplată ca aceasta nu se poate da omului, de a-L vedea pe Dumnezeu mai ales „față către față” (1 Cor. 13, 12) în viața veșnică, răsplată și fericire care se dă îngerilor, zice Domnul: „Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 18, 10) Iar aceasta se realizează prin cele 9 Fericiri, întru curățirea inimii, cu ajutorul harului lui Dumnezeu că: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu ” (Luca 18, 27). Și așa „ Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte” (Filip. 4, 13). Răsplata că cei curați cu inima nu sunt lipsiți de bucuria vederii și unirii cu Dumnezeu, nici în viața aceasta nici în viața viitoare, în Împărăția lui Dumnezeu, unde nu vor putea intra, „ Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cuminciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului (Hristos)” Apoc. 21, 27), după ce au trecut prin curățirea inimii în cele 9 Fericiri. Curățirea inimii de păcate dă mare pace conștiinței. Cei curați cu inima nu mai au mustrare de conștiință pentru relele făcute, iar conștiința împăcată dă mângâiere omului și îl simt pe Dumnezeu în viața lor. Cei curați cu inima, cu mintea Îl cunosc pe Dumnezeu, cu voia Îl urmează și cu inima Îl iubesc. Iar iubirea lui Dumnezeu, celor curați cu inima, le dă să simtă grija și paza Sa deosebită, după revelarea Scripturilor: „Că spre Mine (Dumnezeu) a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi” (Psalm 90, 14-15). „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9) Pentru această Fericire a 7-a, „ Fericiţi făcătorii de pace...”, ca să înțelegem despre ce pace este vorba, trebuie să trecem la Învățătorul suprem al păcii, Care este Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel ce a venit în lume, la Nașterea Sa, cu mesajul păcii, cântat de corul îngeresc: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Și Înviind din morți tot mesajul păcii l-a adus în lume, când a zis ucenicilor la arătare în prima zi a Învierii: „a venit Iisus şi a stat în mijloc (la ucenici) şi le-a zis: Pace vouă!” (Ioan 20, 19). Iar despre pacea care trăiește, ne descoperă Domnul, zicând: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze ” (Ioan 14, 27). Deci, pacea pe care a adus-o Hristos Domnul în lume, pentru toate popoarele și sufletele, este pacea Lui, care nu este orice fel de pace, ci este o pace Dumnezeiască care trăiește în veci, adevăr care reiese din cuvintele Mântuitorului când a zis: „ pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27). Despre pacea care o dau oamenii în lumea aceasta, Sf. Ioan Gură de Aurel zice că: „Nu se poate încheia pace deasupra adevărului”. De ce? Pentru că acea pace, care nu are la mijloc adevărul, nu este pace trainică, ci o pace care are la mijloc compromisul dintre oameni, lideri și acea pace nu trăiește, așa precum vedem, pentru că se încheie deasupra adevărului, în baza unui compromis omenesc. Așa putem înțelege că, atunci când a zis Hristos Domnul: „ Fericiţi făcătorii de pace”, S-a referit la pacea Dumnezeiască, pe care a adus-o El popoarelor și oamenilor, care nu are la bază compromisul ci adevărul, ca să trăiască acea pace, pentru ca oamenii și generațiile să fie fericite, că dacă nu este adevărata pace divină în relațiile dintre liderii popoarelor și dintre oameni se ajunge la războaie și moarte. Pacea, pe care zic liderii popoarelor că au încheiat-o, este de fapt un armistițiu, cum i se mai spune, pentru că nu au putut încheia o pace trainică deoarece nu s-au raportat la pacea adusă de Hristos Dumnezeu. Sf. Apostol Pavel, zice de la Duhul Sfânt: „Căci El (Hristos Iisus) este pacea noastră, El care a făcut din cele două lumi – una (israel și lumea păgână), surpând peretele din mijloc al despărţiturii, Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine (Hristos), pe cei doi să-i zidească într-un singur Om Nou şi să întemeieze pacea” (Efes. 2, 14-15). De ce, a făcut atâta sacrificiu, Hristos Domnul?, ne răspunde tot Sf. Pavel: „Şi să-i împace (pe oameni) cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin Cruce, omorând prin ea vrăjmăşia . Şi, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape” (Efes. 2, 16-17). Astfel, dezideratul păcii este cel mai mare imperativ al tuturor vremurilor istorice, pentru că pacea Dumnezeiască, adusă de Hristos Dumnezeu este viață, iar pacea adusă de oameni, neraportată la pacea Dumnezeiască, aduce moartea, dovadă sunt toate războaiele în istorie și bătăliile dintre oameni soldate de multe ori cu crime. Într-un asemenea contest istoric de războaie în Imperiul Roman, a venit Fiul lui Dumnezeu în lume, ca Om fără de păcat (Evrei 4, 15) și a adus cele 9 Fericiri, pentru renașterea popoarelor din moarte la viață și a prezentat și Fericirea a 7-a, zicând: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5, 9). Adică, Iisus descoperă Fericirea făcătorilor de pace Dumnezeiască, nu fericirea făcătorilor de pace omenească, care aduce războaie, moarte și vrășmășie între oameni.. RĂSĂRITULCELDE SUS ȘIAJUNGEREALAVEDEREALUI PRIN CELE NOUĂ FERICIRI (Matei 5, 3-11) (6) (continuare în pagina 20)