Romanian Times | August 2022

ROMANIANTIMES Anca MIZUMSCHI - pagina de literatura Mărturisesc că scriu des despre Dobrogea pentru că este o parte a României pe care o iubesc. O iubesc pentru că m-am născut acolo și o cunosc bine, dar chiar dacă lucrurile nu ar fi stat așa, tot mi s-ar fi părut specială.Pentru modelul ei de a trăi. De fiecare dată când vorbim despre patriotismul românesc folosim imagini emblematice gen Ștefan cel Mare și Sfânt al Moldovei, Adunarea de la Blaj și Avram Iancu sau pandurii lui Tudor. Nu există un simbol național legat de Dobrogea, deși, în opinia mea, în felul ei discret și lipsit de orgolii, destinul modern al Dobrogei este exemplul unei campanii naționale care a reușit. Una din puținele reușite interne ale unei țări care a avut, timp de mai multe secole, ca numitor comun, dezbinarea. În urmă Congresului de pace de la Berlin, din iunie-iulie 1878ia pierde sudul Basarabiei și primește în schimb Dobrogea și gurile Dunării, pe baza dreptului istoric al reîntregirii hotarelor statului lui Mircea cel Bătrân. Practic, un pământ pustiu. Trupele otomane în retragere distrug tot ce se putea distruge și procesul este desăvârșit, dacă mai era nevoie, de retragerea trupelor țariste care au ocupat-o un an, în timpul interimatului rusesc. La 14 noiembrie 1878, ziua oficială a alipirii la patria mumă, Carol I lansează două declarații: una către populația Dobrogeiși alta către armata română. Ambele scrise împreună cu Mihai Kogălniceanu, pe vremea aceea ministrul Afacerilor Extreme, calitate în care de altfel a și reprezentat România la Conferința de la Berlin. Apărută în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 1878, tradusă în toate limbiile etniilor care trăiau în Dobrogea, tipărită pe voi volante și împărțită pe străzi, Proclamația lui Carol I către dobrogeni arăta așa: “Marile puteri europene, prin tratatul din Berlin, au unit ţara voastră cu România. Noi nu intrăm în hotarele voastre trase de Europa, ca cuceritori, dar o ştiţi şi voi: mult sânge românesc s-avărsat pentrudesrobirea popoarelor din dreapta Dunării. Locuitori de orice naţionalitate şi religiune! Dobrogea, vechea posesiune a lui Mircea- cel-Bătrân şi a lui Ştefan-cel-Mare, de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat, unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de Naţiune hotărăşte şi cârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii, viaţa, onoarea şi proprietatea, sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe naţiuni şi nimeni nu le va putea lovi fără a-şi primi legitimă pedeapsă. Locuitori musulmani! Dreptatea României nu cunoaşte deosebire de neam şi de religiune! Credinţa voastră, familia voastră vor fi apărate de o potrivă ca şi ale creştinilor. Afacerile religiunii şi ale familiei vor fi pentru voi încredinţate apărării muftiilor şi judecătorilor aleşi din neamul şi legea voastră. Şi creştini şi musulmani, primiţi dar cu încredere autorităţile române, ele vin cu anume însărcinare de a pune capăt dureroaselor încercări prin care aţi trecut, de a vindeca rănile războiului, de a apăra persoana, averea şi interesele voastre legiuite, în Dobrogea, pământ românesc (continuare in pagina 20) RICHARD BRAZOVAN REAL ESTATE BROKER LICENSED IN OR AND WA sfârşit, de a vă dezvolta bună stare morală şi materială. Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât de a menţine ordinea, şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţiune definitivă, care va ţine seamă de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornice poziţia voastră cetăţenească. Până atunci, autorităţile române au ca întâia îndatorire de a cerceta şi îndestula trebuinţele voastre, de a îngriji bunul vostru trai, de a vă face a iubi ţara la