Romanian Times | Octombrie 2022

ROMANIANTIMES Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) a fost filozof, psiholog, unul dintre cei mai mari şi printre primii psihologi români, om politic, academician, personalitatemarcantă a României primei jumătăţi a secolului XX, care s-a străduit să fundamenteze o nouă filosofie, Personalismul energetic, care să exprime fondul spiritual al poporului român şisădepăşească,totodată,limitelesistemelor filozofice anterioare prin asimilarea unor soluţii sugeratede ştiinţeparticulareprecum psihologia, sociologia, biologia, etnologia, politologia, pedagogia. În acest scop, el a scris eseuri în care problematicile filozofice şi ştiinţifice se intersectează şi se contopesc în sinteze uimitoare prin originalitate, din care menţionăm nu numai „Personalismul energetic”, publicat în anul 1927, ci şi „Puterea sufletească”, „Românismul. Catehismul unei noi spiritualităţi”, „Psihologia poporului roman”, „Timp şi destin”, „Etnicul românesc”. Afirmând că existăounitate întrepersoanășimaterie, și-a dezvoltat propria versiune de Personalism , privind ființa umană și personalitatea ei ca obiectiv al evoluției în natură, teorie pe care a numit-o Personalism energetic . Credința lui era că lumea este condusă de idealul nostru, pe care l-a considerat „personalism tranzitoriu”, drept o forță mortice din spatele tuturor ideologiilor moderne, de la Socialism și Anarhism, la Liberalism. FILOZOFIE, RELIGIE, ȘTIINȚĂ, POLITICĂ (47) – Constantin Rădulescu-Motru În paralel cu promovarea unui proiect de reformare a societăţii româneşti care să pornească de la specificul ei spiritual, C.Rădulescu-Motru a fost un critic acerb al politicianismului şi un discipol al lui Titu Maiorescu (1840-1917), fost academician, avocat, critic literat, eseist, filozof, pedagog, politician și scriitor roman, autor și denunțător al celebrei teorii sociologice a „formelor fără fond”, care a constituit „piatra de fundament” pe care s-au construit ulterior operele unor scriitori români, primul dintre ei fiind poetul Mihail Eminescu. Constantin Rădulescu-Motru s-a născut la 15 februarie 1868 în Butoiești, județul Mehedinți, România și a decedat la 6 martie 1957 la București, România. A fost fiul lui Radu Popescu egumenul mănăstirii Gura Humorului. și al Juditei Butoi care a murit la nașterea lui Constantin. Tatăl s-a recăsătorit cu cu Ecaterina Cernăianu cu care a avut nouă copii. Fiica lui Motru s-a numit Margareta. În timpul copilăriei Constantin a suferit de malarie, și-a fracturat un picior din care cauză a rămas cu un defect fizic, pe care l-a suportat toată viața. În 1885 a absolvit liceul din Craiova și s-a înscris simultan la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie , ambele din cadrul Universității București. Titu Maiorescu fiindu-i professor, l-a remarcat de îndată, între ei stabilindu-se legături spirituale puternice și de durată. În 1888 obține licența în drept cu teza „ Despre contracte ”, cu mențiunea „magna cum laude”. În 1889 trece examenul de licență în filozofie, cu lucrarea „ Realitatea empirică și condițiile cunoștinței”. În vara anului 1889 îl însoțește pe Titu Maiorescu într-o călătorie în Austria, Germania și Elveția. În Austria și Germania, vizitează orașele Viena și Munchen, universitățile „Filosofia a fost și este, în primul rând înțelepciune; adică gând și faptă cumpănite” – C. Rădulescu-Motru Vavila Popovici – Carolina de Nord prestigioase din aceste centre culturale și ia contact cu personalități marcante ale momentului, acestea fiind scopurile esențiale ale vizitelor. În 1910, Constantin Rădulescu-Motru a susținut încadrulconferințelordelaAteneul din București lucrarea „ Sufletul neamului nostru: Calități bune și defecte” . Între1890și1893sestabilește înGermania. După ce a studiat un semestru laMünchen, fiind student al lui Carl Stumpf – filozof, psiholog și muzicolog german –, se mută la Leipzig.Acolo, timp de trei ani, lucrează în laboratorul vestitului psiholog Wilhelm Wundt – psiholog, fiziolog și filozof german, fondator al primului laborator de psihologie experimentală și primul care a utilizat metoda experimentală a introspecției. Influențat de teoriile lui cu privier la introspecție, C.Rădulescu Motru s-a îndepărtat de filozofia kantiană cu privire la imposibilitatea transcenderii realității percepută prin simțuri. Alături de studiile psihologice, pe care le face sub îndrumarea profesorului Wundt, frecventează regulat și alte cursuri, dintre care cele de fizică, fiziologie, chimie, psihiatrie și matematică. De asemenea, frecventează cursul de filologie română, ținut de profesorul Gustav Weigand. Se căsătorește cu o nemțoaică, care refuză să-l însoțească în România. Ca atare, această căsnicie nereușită va fi desfăcută ulterior. În1892îșiadaugănumeledeMotrulacelde Rădulescu. Un anmai târziu, devine doctor în filozofie cu teza „ Zur Entwickelung von Kant’sTheoriederNaturkausalität”, Henri Bergsoncitând teza lui Rădulescu-Motru în lucrarea Introduction à la Metaphysique . În 1897 înființează „Studii filosofice” care va deveni „Revista de filosofie”. Între 1895 și 1899 este bibliotecar la biblioteca Fundației Universitare Carol I, în București. În 1918 devine director al Teatrului Național din București. În 1923 este primit în Academia Română pentru ca în 1938 să devină președintele acestei instituții, funcție exercitată până în1941. Patriotismul său lucid şi ştiinţific motivat, spiritul independent şi justiţiar, oroarea faţă de compromisurile politice i-au atras sancţiuni atât din parteaMişcării Legionare cât şi a regimului comunist. În anul 1940 a trebuit să renunţe, sub presiunea legionarilor, lacatedrade laUniversitate, iar în anul 1948, odată cu înființarea regimului communist și cu creareaAcademiei RPR, a fost îndepărtat din rândul academicienilor și reintegrat post-mortem în 1990. Cu toate protestele lui din acea perioadă, cu privire la lucrări, oficialii staliniști nu i-au admis lucrările, catalogându-le drept „idealism”. I s-a refuzat angajarea în domeniul său de expertiză, și cu doi ani înainte de moarte a fost admis în postul minor de cercetător la Institutul de Psihologie. Amintesc că Republica Populară Română (RPR) a fost numele oficial purtat de statul român de la abdicarea forțată a Regelui Mihai I al României, eveniment petrecut pe 30 decembnrie 1947, până la adoptarea constituției din 1965 care proclama Republica Socialistă România, la 21 august 1965. Potrivit biografului său Nicolae Bagdasar – filozof româan, membru correspondent al Academiei Române din 1943 –, ultimii ani ai lui C.Rădulescu-Notru au fost marcați de sărăcie extremă. În urma intervențiilor lui Miron Constantinescu (ministru al educației) și Constantin Ion Parhon (membru al Camerei deputaților din Parlamentul României), Rădulescu- Motru a fost internat într-o clinică din Bucureşti, unde și-a trăit ultimii săi ani. A fost îngropat în Cimitirul Bellu.