Romanian Times | Octombrie 2022

ROMANIANTIMES Dorian Branea Angela FURTUNĂ: Columb prin America românilor Înainte de a pleca în aventura cunoașterii, propusă în urmă cu cinci ani de Dorian Branea 1 , este posibil ca majoritatea cititorilor să viseze doar la Vestul sălbatic sau la istoria NewYorkului, la zgârie-norii din jurul blocului Flatiron, emblema de curaj a orașului; sau, dimpotrivă, cititorii ar fi putut să se lase călăuziți mai ales de imaginarul de emancipare al Capitalei României, unde civilizația secolului al XX-lea debutează, ca la toate țările mici și sărace din Balcani, mai ales prin cuceririle culturale: repertoriul de la Opera Română sau de laAteneul Român conține acum, pe lângăgalerianațonală, șimarii compozitori ai lumii, Mahler, Strauss, Berlioz, Brahms, Enescu, Ceaikovski, Wagner, Donizetti, Bellini, Rossini. Și totuși, către acel București, începea să răzbată, dinNewYork, simfonia Din lumea nouă , a lui Antonín Dvořák, ca omagiu adus civilizației americane de emergență, care începea să-i ademenească din ce în ce mai mult și pe românii vizionari. DorianBranea construiește unmemorial românesc de călătorie în America în secolul al XX-lea, pe baza unui câmp de investigație fermdelimitat numai de cărțile dedicate, între 1900 și 2000, exclusiv sau în cea mai mare măsură, itinerarelor americane . Au fost admise, ca excepție, în această cercetare și eseurile derivate ale lui Iorga și Comarnescu. Autorul cărții este, însă, conștient pe deplin de faptul că un studiu cât mai cuprinzător al discursului românesc asupra Lumii Noi va trebui să includă, pe lângă jurnalele americane, studiile de critică și istorie literară, istoriile românești ale Statelor Unite, 1 Branea, Dorian, Statele Unite ale Români- lor – Cărțile călătoriilor românești în America în secolului XX, Editura Humanitas, 2017. eseurile dedicate temelor americane, diferite documente oficiale (politice, ideologice, diplomatice) și întrega jurnalistică aferentă. Inițial, materia volumului de față s-a construit ca teză de doctorat în anglistică și americanistică, redactată în engleză sub coordonarea profesorului Mircea Mihăieș; ulterior, povestește autorul, s-au pierdut exuviile protocolului doctoral, precum și limba originară a textului, pentru a deveni pur și simplu memorialul românesc de călătorie în Statele Unite, de la 1900, la anul 2000. Este lăudabilă această admirație victoriană transmisă public de la ucenic către maeștri, pe care Dorian Branea o afișează atât pentru profesorul Mircea Mihăieș, cât și față de marea mea profesoară Adriana Babeți, care l-a povățuit învăluitor și i-a sugerat mereu strategii retorice de o exigență strălucitoare și, bineînțeles, aproape imposibil de atins. Cu astfel de călăuze remarcabile, este explicabilă reușita stilistică, eleganța conceptuală, claritatea ideilor și frumusețea tulburătoare a limbii prin care acest volum se impune în literatura de gen. O carte ce reunește istoria, imagologia și critica literară, comparatismul, antropologia culturală, dar și istoria ideilor și a mentalităților, studiile culturale și memorialistica se recomandă ca o operă colectivă. Spiritul ei transdisciplinar îi sporește atractivitatea. Țintind către o proiecție arheologică, autorul a reușit să compună prima istorie literară a cărții românești de călătorie peste Ocean din perioada anilor unui secol turbulent. America și România. Secolul al XX-lea. O perioadă de tatonări strategice între, pe de o parte, un teritoriu statal, aflat în regim republican și democrat, versus, pe de altă parte, o lume ce abia se unifică identitar ca stat național și care se coagulează în regim monarhic, zbuciumat, cu alternanțe temporale istorice totalitare, inițial scurte (carlism,legionarism,antonescianism),dar finalmente copleșitoare, după bolșevizare. Forța de atracție dintre malurile Atlanticului devine irezistibilă: călătorii, migrație, schimburi, exoduri politice și economice, depășireabarierelor limbilor și a cutumelor. Visurile și idealurile ambelor civilizații se nasc, la finele secolului al XIX-lea, pe fundal de La Belle Époque : spirit pozitiv, constructiv, impulsuri de 7 Meditații est-etice VAURMA inovare, de inaugurare și de modernizare, aspirații de progres și de urbanizare, salturi tehnologice, industriale și de comunicații, revoluții artistice și politice, dar urmează două războaie nimicitoare și mai multe stoluri împușcate de porumbei ai păcii. Finalul secolului al XX-lea, cu al său Război Rece, este o tragedie pentru toți actorii acestui joc al istoriei. Eclectismul inerent structurării unui material atât de vast este totuși învins prin magnetismul unor rigori asumate de cercetător. Secțiunea cea mai atractivă a cărții, cea mediană, abordează critic literatura călătorilor peste Ocean. Astfel, în epocile ante- și interbelică, Ion Iosif Șchiopul, Gheorghe Flaișlen, Nicolae Lupu, Vasile Stoica, Jean Bart, V.V. Stanciu, Nicolae Iorga, V. Ionescu Vion, C.L. Flavian, George I. Duca, Petru Comarnescu, Andrei I. Gheorghiu, Florin Bengescu; în perioada comunistă – Mihai Ralea, Silviu Brucan și Alexandra Sidorovici,IoanGrigorescu,EugenBarbu, Dan Grigorescu, Constantin C. Giurescu, Romulus Rusan, Teodor Marian, Radu Enescu, Ioana Em. Petrescu, Mihai Apostolescu, Viorel Sălăgean; iar după 1989, în primul deceniu al libertății, Ion Dinu, Paul Dobrescu, Ion Parhon, Nicolae Băciuț, Adina Arsenescu, Stelian Tănase, Grid Modorcea. Nu lipsește George Moceanu, primul autor al unei cărți integral dedicate unui sejur american, apărută la sfârșitul secolului al XIX- lea. Prezentarea speciei travelologului este realizată în capitolul inițial al cărții, unde se descriu și principalele elemente conceptuale și taxinomice; autorii memorialelor americane sunt bine (continuare din pagina 6) Cum dispare haosul încadrați în interiorul literaturii viatice românești – există chiar un portret al rătăcitorului transatlantic . Ultima parte a cărții consacră atingerea obiectivului final al cercetării: ideea de americanitate, ca un capital prețios, construit de către autorii antologați și deconstruit de către analist, ca marcă a unui secol de cărți de călătorie ale românilor prin Statele Unite. Astăzi, când Statele Unite ale Românilor reprezintă o civilizație puternică și bine definită, factorul de atracție – America tuturor posibilităților – e cumpănit de factorul de moderare – o Americă a contrastelor. Dar ghidajul erudit oferit de Dorian Branea și lectura plină de savoare a autorilor incluși în această carte-bibliotecă construiesc gustul bun al unei cuceriri ce merită a fi făcută, chiar și în orb, la fel cum, în 1492, acum 530 de ani, Columb pășea într-o lume cu totul nouă, având senzația că ajunsese, de fapt, într-un tărâm imaginat, ce va rămâne pentru totdeauna fictiv. (Coperta I a cărții: @Sborisov, Cable Car in San Francisco ) Angela Furtună Octombrie 2022 Altele, între tinerele de azi, sunt bântuite de gânduri de sinucidere, pur și simplu pentru că nu sunt acceptate social din pricina simplelor atribute fizice. Depresia și anorexia au ajuns probleme obișnuite pentru noua generație de tineri. În rândul băieților, presiunile sunt asemănătoare. Trăim intr-o vreme în care valorile generației noi se bazează pe tot ce este trecător… O muzică “bună” trebuie sa fie în primul rând vandabilă, să creeze emoțiile primare și să raspundă acestora. O carte “bună” trebuie neapărat scrisă de scriitori mediocrii sau de cei vânduți mediocrității. Influența “artelor” de azi este dezastruoasă. Mă întreb cum de libertatea de expresie legiferată de stat și protejată atât de bine de cei caACLU a generat atât de mulți înrobiți de gunoaiele sensualului și ale violenței? Ce-ar fi zis Dostoevski daca s-at fi trezit deodată pe aleile de “Best Sellers” ale librariilor de azi? Care ar fi “clasicii” produși de anii 2000? Este timpul ca oamenii în toată firea să-și dovedescă puterea de a discerne. Prea mult din ceea ce suntem cu adevărat este înghițit de stigmă… Este timpul să readucem absolutul drept reper pentru ca tot ceea ce este vremelnic să fie înghițit de valori nepieritoare. Existăunneamdeoameni deumerii caroraatârnăputereadar și răspunderea pentru inițierea și producerea unor profunde schimbări… Biserica, cea care ar fi trebuit să fie leagănul sublimului atât prin convingerile divine ale credincioșilor cât și prin încurajarea spiritului creator al individului, a ajuns mai degrabă un loc unde elitismul a atins apogeul. Cum ar putea cineva care, precum David, simte cum “cuvinte pline de farmec îmi clocotesc in inimă” cum ar putea deci acel cineva sa fie auzit, cum ar putea el sa săreze pământul cu sublim, daca toată lucrarea asta este rezervată profesioniștilor? Este drept că “lucrarea mea de lauda” cum zice psalmistul trebuie să năzuiască înspre atingerea sublimului dar o inimă aleasă poate muri cu cântecul inlăuntru atunci când nimenea nu este pregătit să asculte. Da, precum în colivia stigmei, purtăm în noi comori ascunse, îngropate adânc de ceea ce alții, semenii noștri, găsec că suntem. O, libertate, unde sunt aripile gândului înnobilat de sfinte căutări, să ne ducă intr-o înălțare de spirit vrednică de a ne desvălui adevărata identitate, ca din colivia și de sub semnul stigmei să ne ridicăm purtând semnul împărătesc de copii ai luminii? Din fericire, suntem prezenți in realmul vremelnic purtând chipuri distorsionate de contextul care ne este ostil dar existăm într-o rostire infinit mai înaltă, suntem prilejul rostirii perpetue a unei libertăți cum numai bătălia crucii o poate aduce. Da, există șansa propriei regăsiri, șansa ieșirii din labirintul relativismului!