Romanian Times | Noiembrie 2022

ROMANIANTIMES Martin Heidegger (1889- 1976) a fost unul din cei mai importanți filozofi germani din secolul al XX- lea, datorită contribuțiilor sale la teoria existențialismului, current filosofic în care au fost incluși gânditori ca Soren Kierkegaard,FriedrichNietzsche,Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir,Albert Camus, Miguel de Unamuno, Gabriel Marcel, Karl Jaspers, Feodor Dostoevski. S-a născut în Messkirch – un oraș din districtul Sinmaringen, landul Baden-Wurttemberg, Germania, cafiu al unui sacristan al bisericii romano-catolice locale dinMesskirch. Deși a crescut în circumstanțe umile, darurile sale intelectuale evidente au determinat câștigarea unei burse religioase, care i-a ajutat să urmeze studiile secundare în orașul vecin Konstanz. După absolvirea gimnaziului în 1909, a început să studieze teologia la Freiburg imBreisgau. Doi ani mai târziu se transferă la facultatea de filozofie, studiind în același timp matematica și științele naturii. La filozofie l-a avut profesor pe Edmund Husserl, creatorul fenomenologiei moderne. În 1913 obține titlul de „doctor FILOZOFIE, RELIGIE, ȘTIINȚĂ, POLITICĂ (48) – Martin Heidegger în filosofie”, iar în anii următori, Heidegger studiază textele protestante clasice ale lui Martin Luther, Ioan Calvin și alții, ceea ce i-a provocat o criză spirituală, rezultatul căreia a fost respingerea religiei tinereții sale, romano-catolicismul. Și-a încheiat ruptura de catolicism prin căsătoria cu o luterană, Elfride Petri, în 1917. De la Husserl, Heidegger a învățat metoda reducerii fenomenologice, prin care preconcepțiile moștenite despre fenomenele conștiente sunt îndepărtate pentru a-și dezvălui esența sau adevărul primordial. A fost o metodă pe care Heidegger a folosit-o în mod adecvat în „demontarea” abordărilor tradiționale ale metafizicii occidentale, majoritatea cărora le-a găsit inadecvate sarcinii de cercetare filozofică autentică. În 1923, Heidegger a fost numit profesor asociat defilozofie laUniversitatea din Marburg. Deși a publicat foarte puțin la începutulanilor1920,prezențasafascinantă pe podium i-a creat o reputație legendară în rândul tinerilor studenți la filozofie din Germania. Ulterior, Hannah Arendt (1906–75), fostă studentă a lui Heidegger și unul dintre importanții filosofi politici ai secolului XX, a descris numele secret al lui Heidegger ca fiind „ zvon despre un rege ascuns”. Am găsit scris un articol imaginativ scris în 2012 despre inspirația lui Heidegger: „Heidegger a achiziționat o cabană modestă mobilată spartan, cu paturi și bănci de lemn, în Feldberg, în apropierea satului Todtnauberg. Aici, tânărul profesor Heidegger și-a petrecut timpul liber; aici s-a conturat gândirea sa. (…) Să ni-l imaginăm reflectând la ființă în cabana sa montană, unde perspectiva „Când gândirea este atrasă de un anumit lucru și pornește pe urmele lui, se poate întâmpla ca, pe drum, ea să se transforme. Se cuvine de aceea ca, în cele ce urmează, să fim atenți mai cu seamă la drumul parcurs, și mai puțin la conținut.” – Heidegger Vavila Popovici – Carolina de Nord imensității munților oferă spectatorului un sentiment de stranietate, un sentiment de angoasă. În acel loc, Heidegger a trăit „nimicnicia” propriei sale existențe. „Ființarea” munților și văilor mediază o ființă umană prezentă acolo (Dasein), care a avut mereu și trebuie să aibă o formă oarecare de comprehensiune asupra ființei înainte de a putea pune întrebarea privind ființa.” În 1927 își publică lucrarea „ Sein undZeit ”(Ființășitimp), încarepunebazele ontologiei fundamentale, prin care rupe cu tradiția sistemelor ontologice ce dăinuiau încă de la Platon. Lucrarea a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influență hotărâtoare asupra gândirii unei serii de filozofi ca Hans- Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida și HannahArendt. În1928estechemat laFreiburg, ca urmaș al lui Husserl la catedra de filosofie. În1933, după venirea la putere a luiHitler, se înscrie în partidul nazist (NSDAP), unde a fost membru din mai 1933 până în mai 1945. Întrebarea dacă această aderare a fost formală sau angajantă ideologic constituie încă o vie dezbatere între comentatorii de astăzi. Cert este că după numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar al Germaniei, universitățile germane au fost supuse unei presiuni tot mai mari pentru a sprijini „revoluția națională” și pentru a elimina savanții evrei și predarea doctrinelor „evreiești”, cum ar fi teoria relativității. Heidegger și-a dat demisia din funcția de rector în aprilie 1934 și a contribuit la instituirea programelor educaționale și culturale naziste, promovând energic politicile interne și externe ale regimului nazist. În discursul său inaugural „ Die Selbstbehauptung der deutschen Universität ” (Afirmarea de sine a universității germane) el a cerut reorganizarea universității pe linia Führerprinzip (principiul de conducere nazist). Heidegger a continuat să-l sprijine pe Hitler în anii de după rectoratul său, deși cu ceva mai puțin entuziasm decât a arătat în 1933-1934. În cartea sa „ Introducere în metafizică ”, publicată în 1935, Heidegger a lăudat retrospectiv „ adevărul interior și măreția național-socialismului ”. Din 1936 și până în 1940 a susținut o serie de prelegeri importante despre Nietzsche, dar acestea au rămas nepublicate până la începutul anilor 1960. Între 1936-1938 a lucrat la a doua sa lucrare fundamentală, „ Beiträge zur Philosophie ” (Contribuții la filosofie), care a apărut postum, în 1989, și a fost văzută de unii drept continuarea mult așteptată a ființei și timpului . Lucrarea nu avea însă claritatea și forța celorlalte scrieri din anii 1930, precum eseul puternic „ Originea operei de artă ” (1936). La sfârșitul războiului din 1945, o comisie universitară de denazificare l-a găsit pe Heidegger vinovat că „ a plasat în mod conștient marele prestigiu al reputației salede savant înslujbaRevoluțieiNațional- Socialiste ” și i s-a interzis să mai predea. Interdicția a fost ridicată în 1950; doi ani mai târziu s-a pensionat. În anii următori, în ciuda rugăminților prietenilor și asociaților să-și dezavueze în mod public trecutul nazist, Heidegger a refuzat să o facă. În schimb, în propria-i apărare, a preferat să citeze o maximă a poetului francez Paul Valéry: „ Cel care gândește mult trebuie să greșească mult ”. Mândrie, demnitate sau lipsă de curaj? Comportamentul său politic a fost ambiguu în toată acea perioadă: pe de o parte respingea concepțiile rasiale ale nazismului și se declara împotriva arderii cărților „suspecte” pe teritoriul universității, pe de altă parte nu întreprindea nimic pentru a împiedica antisemitismul în creștere, care afecta o parte din corpul didactic și studenți. Dorea să se izoleze și organiza seminarii „privatissime” pentru un număr restrâns de doctoranzi aleși după criterii foarte stricte. Printre aceștia s-a numărat și românul Alexandru Dragomir. În 1974 începe editarea operelor sale complete în peste 100 de volume. A murit la 26 mai 1976 la Freiburg – landul Baden-Wurttemberg, Germania, regiunea Breisgau – lamarginea vestică a părții de sud a munților Pădurea Neagră. Lucrări importante publicate în timpul vieții: Sein und Zeit ( Ființă și timp), 1927; Was ist Metaphysik (Ce este metafizica?), 1929; KantunddasProblemderMetaphysik(Kant și problema metafizicii), 1929; Vom Wesen der Wahrheit (Despre esența adevărului), 1930; Einführung in die Metaphysik (Introducere în metafizică), 1935; Der Urspng des Kunstwerkes (Originea operei de artă), 1935; Nietzsche, (1936); Brief über den umanismus (Scrisoare despre umanism),1946; Was heisst Denken?