Romanian Times | Noiembrie 2022

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit Dumnezeu este necunoscut în ființa Sa, dar cunoscut prin energiile Sale Sf. Grigore Palama, nu a folosit cuvântul de esență, fiind insuficient pentru a arăta ceea ce Dumnezeu este prin natura Sa, ci cuvântul de supraesență pe care l-a folosit și Sf. Dionisie Aeropagitul pentru a arăta că, Dumnezeu nu poate fi cunoscut în natura sau ființa Sa. Dar nici acest cuvânt de supraesență până la urmă nu este suficient pentru a arăta ceea ce este Dumnezeu în natura Sa, fiindcă El este deasupra tuturor. Dar, Dumnezeu chiar rămânând necunoscut în fiinţa Sa, El în milostivirea și iubirea Lui de oameni se face cunoscut prin energiile Sale dumnezeiești, precum am aflat din învățăturile de mai sus, la care cei „curați cu inima” (Matei 5, 8). Aceștia pot lua parte la vederea luminii Sfintei Treimi în Trei Străluciri (Sf. Simeon Noul Teolog) sau trei Sori (Sf. Grigore Teologul, de Nazianz): Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Energiile dumnezeiești sunt distincte de fiinţa dumnezeiască, dar nu sunt despărţite de fiinţă. Iar pentru cunoașterea și înțelegerea tainelor și ființei lui Dumnezeu, ne ajută revelarea Scripturii, zicând: „Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre…, Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea. Şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efes. 3, 17-19), prin energiile luminii Sale spre mântuirea omenirii. Astfel, când credincioşii primesc pe Duh Sfânt, şi prin Duhul primesc pe Dumnezeu în Sfântă Treime, căci Persoanele Sfintei Treimi se conţin Una pe Alta şi se dăruiesc reciproc, și așa credinciosul primește darurile, adică lucrările Treimii Sfinte. Duhul Sfânt este și al Tatălui și al Fiului, în descoperirea Scripturtii: „…Duhul lui Dumnezeu (Tatăl)… și Duhul lui Hristos…” (Rom. 8, 9), Care este Duhul Sfânt. În acestă direcție, Sf. Grigorie scrie că: „Trimiterea este o lucrare comună, adică o arătare a Duhului. Însă nu după fiinţa Sa se arată, căci nimeni n-a văzut şi n-a descris vreodată firea lui Dumnezeu, ci după har şi după lucrare, care e comună Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh” (Mărturisirea credinţei ortodoxe, P. G. CLI, col. 766). Pentru Sf. Grigore, ființa divină este întreagă în fiecare lucrare, și nu se epuizează în aceasta, ci rămâne un izvor infinit care se poate arăta totdeauna întreagă în alte și alte moduri sau lucrări de manifestare spre creaturi. Sf. Grigore Palama a fost călugăr, preot și apoi episcop de Tesalonic și în aceste calități a fost un mare teolog și un trăitor mistic, care a văzut lumina dumnezeiască în experiența trăirii vieții în Hristos, și astfel a putut așeza doctrina ființei și a energiilor divine în interiorul unei sinteze biblice, hristologice și sfinte, și așa el nu și-a închis teologia într-un sistem filozofic ca adversarul său, călugărul Varlaam, care a recunoscut apoi învățătura catolică și a devenit episcop în Biserica Catolică. Așadar, dacă nu-L cunoaştem pe Dumnezeu după fiinţa Sa, putem să-L cunoaştem prin lucrările Lui în lume, în care El se arată să fie cunoscut de cei credincioși și trăitori ai vieții în Hristos (Fapte 17, 28), umblând „…ca fii ai luminii” (Efes. 5, 8). Arătarea și mărturisirea pe Sine a lui Dumnezeu, este revelată și de Scriptura: „ Deşi El (Dumnezeu) nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând de hrană şi de bucurie inimile voastre ” (Fapte 14, 17). Iar firea dumnezeiască nu se comunică în Sine , ci prin energiile Sale , căci fiinţa divină este neîmpărtăşită, dar puterile şi lucrările harului, care izvorăsc din ea, sunt cele lăsate de Dumnezeu pentru împărtășirea creaturilor din ele, ca să aibă viață în ele, cum a zis Hristos Domnul: „…dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului (a lui Iisus) şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 53-54). De exemplu: nu putem vedea inima soarelui, dar putem vedea lumina ce ne vine din soare, ca lumină creată de Creatorul, Dumnezeu. Așa, Dumnezeu rămâne nevăzut în ceea ce este El în Sine Sa, ca soarele în inima sa, dar văzut prin razele Sale de lumină care vin spre noi. Dumnezeu este inaccesibil în fiinţa Sa, dar este prezent în energiile Sale dumnezeiești, ca lumina, Sfânta Împărtășanie și altele, prin care comunică cu credincioșii Lui, în descoperirea cuvintelor Domnului, zicând: „Cel ce mănâncă trupul Meu (Iisus) şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 56).Așadar, am înțeles cum, Dumnezeu este incomunicabil în ființa Sa, dar comunicabil prin energiile Sale necreate și nedespărţite de ființa Sa, din care iradiază spre creaturi pentru mântuirea lor în Hristos Mântuitorul. Harul divin, care este o energie necreată și luminoasă, este aceea pe care Dumnezeu o revarsă spre omenire ca lumină mântuitoare. Numai Fiul lui Dumnezeu vede pe Dumnezeu, pentru că este în ființa Lui Cuvintele omenești se arată că sunt insuficiente să exprime și să cuprindă fiinţa lui Dumnezeu aşa cum este, ea rămânând astfel veşnic o taină, mai presus de toate tainele. Nici îngerii nu văd fiinţa lui Dumnezeu, ci numai Unul singur vede fiinţa Lui aşa cum este și Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce locuieşte în sânurile Tatălui şi care ne-a revelat zicând: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18), pentru că L-a văzut și Îl vede neîncetat. La fel, și Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl (Ioan 15, 26), Îl vede pe Tatăl și pe Fiul, fiindcă este în Tatăl și purcede din Tatăl, ca Unul ce este de o ființă cu Tatăl și cu Fiul, Treimea cea de o ființă, de viață făcătoare și nedespărțită. Pentru că în revelarea Scripturii, Duhul Sfânt este „…Duhul lui Dumnezeu (Tatăl) …. și Duhul lui Hristos…” (Rom. 8, 9). Prin Fiul, Iisus Hristos, S-a revelat omenirii tot ceea ce se cunoaște despre fiinţa cea tainică și ascunsă a lui Dumnezeu. Fiinţa dumnezeiască este cu totul neîmpărţită cum am aflat, dar lucrările sunt multiple, necreate şi împărţite nedivizat în fiecare dintre cei credincioși care se împărtășesc de ele prin viața duhovnicească în „…legea duhului vieții în Hristos…” (Rom. 8, 2) Domnul, după poruncile Lui. După învățăturile Sfinților și a Sf. Grigore, fiinţa lui Dumnezeu nu iese din Sine, nu se manifestă şi nu se poate vedea nicidecum de nimeni, ci numai energiile divine ca lumina și viața ce izvorăsc din El: „Că la Tine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35, 9), ca să dea viață și lumină, fără de care nu se poate trăi. Mulți sunt care ridică întrebarea: dacă fiinţa lui Dumnezeu este imposibil de înţeles, de ce să mai vorbim de Ea? Răspunsul ni-l dă Sf. Chiril al Ierusalimului zicând: „Oare, pentru că nu pot să beau tot fluviul să nu iau cu măsură nici ceea ce-mi foloseşte? Oare pentru că nu pot cuprinde tot soarele cu privirea, să nu văd nici cât este de ajuns pentru trebuinţa mea? Sau, pentru că nu pot să mănânc toate fructele din grădină, vrei să ies afară cu totul flămând? Laud şi să slăvesc pe Făcătorul nostru: poruncă dumnezeiască sunt aceste cuvinte: „Toată suflarea să laude pe Domnul” (Psalm 40, 5), pentru cât se poate împărtăși de Dumnezeu prin energiile sau lucrările Sale. Ştiu că nu voi putea să-l slăvesc după vrednicie, totuşi socotesc lucru evlavios să încerc cel puţin. Slăbiciunea mea o mângâie Domnul prin cuvintele: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut, nici vreodată, (decât) Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui…” (Ioan 1, 18)” (Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, cateheza VI, 5). Ființa lui Dumnezeu se revelează prin dumnezeieștile lucrări că este, dar nu și ce este Scriind despre doctrina Sf. Grigorie Palama, Părintele Dumitru Stăniloae, zice că este o concepţie teologică abisală. „Dumnezeu în fiinţă e un adânc nepătruns, necomunicabil, neschimbabil, iar din acest adânc emană puteri şi lucrări în care nu se scurge însăşi fiinţa; aceste lucrări sunt nenumărate precum şi abisul fiinţei este fără sfârşit, ele fiind altceva decât fiinţa” (Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama, ed. Scripta, 1993, p. 6). Dumnezeu iese din Sine şi Se dăruieşte omului prin energiile Sale, ca harul sau lumina divină, înălţând ființa omenească spre El, făcându-l astfel părtaş la comuniunea de iubire, de viaţă și de lumină a Preasfintei Treimi. Iar referitor la cunoașterea lui Dumnezeu, Scriptura ne revelează zicând: „Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu” (1 Cor. 2, 11), Cel Sfânt. Așadar, aflăm că Dumnezeu rămâne în transcendenţa Sa, incognoscibil după fiinţă, iar pe de altă parte iese din Sine spre a se dărui omului prin energiile sau lucrările Sale necreate pentru a-l înălţa pe credincios la El. Sfântul Grigorie, precizează că natura dumnezeiască, „trebuie să fie numită în acelaşi timp neparticipabilă şi într- un anume înţeles participabilă; ajungem la împărtăşirea de natura lui Dumnezeu prin energiile Sale şi, totuşi, ea rămâne cu totul inaccesibilă. Trebuie să afirmăm pe amândouă deodată şi să păstrămantinomia lor ca pe un criteriu al slavei” (Theophanes, P. G. CL, col. 932D). În vedere, Sf. Grigore arată că, nu lucrarea se cunoaşte din fiinţă, ci fiinţa se cunoaşte din lucrare. Astfel, ființa se cunoaşte că este , nu însă şi ce este . După cum a răspuns Dumnezeu lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieșire 3, 14), care are cauza de existență în Sine. De aceea şi Dumnezeu se cunoaşte că este, nu din fiinţă, ci din pronia Sa divină de a se face cunoscut prin energiile Sale. Așadar, lucrarea se deosebeşte de fiinţă divină şi prin aceasta, că lucrarea este ceea ce face cunoscut, iar fiinţa , ceea ce se cunoaşte prin lucrări că este Dumnezeu, ca lumină (1 Ioan 1, 5) și altele din multele Sale nume. DUMNEZEU ESTE LUMINĂ, CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (1) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI