Romanian Times | Decembrie 2022

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES MESAJUL IGNORAT AL ÎNTRUPĂRII Slavomir Almăjan Suntmulți întrecei trecuți, înmareparteneștiuți demajoritatea dintre noi, care au lăsat locuri goale în urma lor, al căror glas nu s-a auzit și a căror urmă a fost doar așa, o urmă pe nisip dispărută sub primul val… A muri cu cântecul încă înlăuntrul nu este o perspectivă atât de rară precum ar părea. O, cât de dureros de comună este! Realitatea care stă în miezul acestei afirmații a devenit de la o vreme încoace prilejul unei profunde întristări pentru sufletul meu, atât de profundă încât m-amhotărât s-o expun prin aceste gânduri. Trăim în miezul rostirii divine și totuși morți față de aceasta prin nefericita robie infiltrată in miezul ființei noastre prin alterarea capacitații noastre de a percepe realitatea prin prisma absolutului. Ca niște insule într-un pustiu de ape unde nimeni nu se interpune in calea vreunui naufragiu, există acei cavaleri ai visului plimbând plinătatea vreunui cântec in promenadele durerii nașterii acolo unde nașterea nu s-a intâmplat niciodată. Universul s-ar cutremura de intensitatea cântărilor oprite la poarta buzelor, urechile lumii ar surzi de unicitatea sunetelor pentru care nu s-a găsit încă un corespondent terestru. Vreau să spun ca vremea, în curgerea ei a devenit un șir nesfârșit de prilejuri pierdute, de clipe unice pietrificate în uitarea a ceva ce nu s-a petrecut niciodată. Aparent, și cu asta sunt de accord chiar și fizicienii din școala lui Neils Bohr, un lucru în sine nu există, deci nu face parte din existență atunci cănd nimeni nu este conștient de el. Un filosof, mai aproape de vremurile noastre afirma: “Cuget, deci exist.” Hmm… Haideți să încercăm să împăcăm asta cu ceea ce pionierii fizicii cuantice credeau! Ca ființă rațională am dreptul să afirm că exist dar dacă nimeni nu mă vede și nu Cantecul Întrerupt (1) aude afirmația mea ce se întâmplă? Mai exist? Aici se încurcă mințile, strălucitoare de altfel, în procesul cunoașterii și explicării existenței. Lucrurile, entitățile, rostite sau nerostite, percepute sau nepercepute, există! Manifestarea lor în realmul nostrumeste cu totul altceva. În partea noastră a relatiei om- Dumnezeu noi suntem revelatorii a ceea ce Dumnezeu a întreprins prin creație. Ceea ce unii numesc “limbă a inimii”, arta, este un salt în revelare, a înțelepciunii infinite ale lui Dumnezeu materializate în creație. Noi, artistii, nu creăm ci revelăm! Creația aparține unui realm mult mai înalt. Idealiștii antici credeau că toate lucrurile pe care le puteam vedea, pipăi, simți sunt de fapt umpleri ale unor “forme” pre-existente. Forma lui David a existat înainde ca dalta sculptorului să atingă piatra. Nichita Stănescu spunea că a “văzut ideile”… Ce cred eu? Ei bine, mă bucur că mă pot sprijini, în meditațiile mele de ce mai înaltă și cea mai adâncă dintre revelații: “La început a fost Cuvântul…” În procesul denumirea lucrurilor, cumva, cuvântul rostit deAdamînprivința lucrului numit a fost o sinteză a formei, a culorii, a atributelor doar în parte fizice ale lucrului creat. Și Dumnezeu a fost de acord! Lucrul acesta mă face să cred ca de fapt cuvântul rostit de Adamîn acest proces trece dincolo de dimensiuneamaterială a lucrului numit, undeva în sursa lui divină unde amprenta creatorului este mult mai vizibilă. Cineva a numit poezia drept “stare de har” sau un “punct de gratie”. Ioan Chichere, unul din meteorii poeziei post ceausiste, pe care am avut bucuria si tristețea sa-l cunosc îndeaproape obișnuia sa ne spună, printre sughițe, că poezia se întâmplă acolo unde conștientul se întâlnește cu subconștientul. Hmm…Cât de aproape de ceea ce eu însumi cred! Coștientul precum emoțiile și voința ține de suflet deci este omenesc, subconștientul precum intuiția și credința ține de spirit deci este Dumnezeiesc. Dumnezeu, editorul suprem al numirilor pronunțate deAdam nu a gasit nimic de corectat și a acceptat aceste numiri asa cum au ieșit de pe buzele lui Adam. Acest fapt ma face să cred că actul lui Adam a fost nu o lucrare ci mai degrabă o conlucrare.Ambalajul cuvintelor a fost suficient pentru realmul terestru in care urma sa traiască și să moară Adam. Ambalajul, deci forma audibilă sau scrisa a cuvântului nu erau cuvântul în sine ci doar niște revelări ale cuvântului, ale esenței divine ale creației. Dumnezeu a creat toate lucrurile prin rostire deci prinCuvânt. De ce atunci, trebuiaAdam să numească lucrurile încă odată? Oh, da, mintea lui Adam Una dintre temele trecute usor cu vederea din narațiunea Intruparii este modul in care venirea lui Christos, intruparea Sa, se va ocupa de temerile oamenilor lui Dumnezeu. Si sa fim clari, nu vorbim despre orice fel de frica, ci despre frica de Dumnezeu. Groaza pe care sfințenia Sa o provoaca in omul pacatos. Genul de frica care l-a facut pe Israel sa cada cu fața la pamant si sa implore ajutor pentru viața lor. Tipul acela de frica care l-a facut pe Isaia sa cerseasca mila. Inca de la inceputul istoriei umane, oamenii au frematat, s-au ascuns, acoperit si trait in frica de moarte de a avea o intalnire cu Dumnezeul cel viu. Aceasta frica apare atunci cand Dumnezeu se descopera in diverse manifestari (Teofanie) ca un tufis aprins, o furtuna de vant sau de pe varful unui munte ce se cutremura. Ființele umane (credinciosi si atei) sunt pur si simplu ingrozite la intalnirea cu sfintenia lui Dumnezeu. Frica este declansata in omul credincios de constienta faptului ca pacatele sale il fac dusman al lui Dumnezeu. In vrajmasia pe care a produs-o pacatul nostru, cel mai firesc raspuns este sa ne fie frica. Acest lucru se intampla si atunci cand oamenii vin in contact cu ingerii Sai, care sunt trimisi periodic pe pamant de catre Dumnezeu, pentru a transmite mesaje speciale. Cand ingerii se arata, oamenii se tem, pentru ca orice fel de apariție din cer este o groaza pentru omul obisnuit. Aceasta situatie o vedem intamplandu-se pe tot parcursul evenimentelor din jurul Intruparii Mantuitorului. Nici o alta serie de evenimente prezentate in Scripturi nu abunda de aparitii ingeresti asa cum este Intruparea. Ingerii sunt peste tot in narațiune si transmit omului cele mai importante mesaje date de Dumnezeu omului. Ingerii sunt de fapt cei care reliefeaza in discursul lor starea oamenilor. De exemplu, lui Zaharia ingerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, caci cererea ta a fost ascultata si soția ta Elisabeta iți va naste un fiu” – Luca 1:13. Lui Iosif ingerul trimis i-a spus: „Dar cand s-a gandit la acestea, iata, un inger al Domnului i s-a aratat in vis, zicand: „Iosif, fiul lui David, nu te teme sa o iei pe Maria de soție; caci Pruncul care a fost zamislit in ea este din Duhul Sfant”. - Matei 1:20. Pastorilor din campie ingerul le spune: “Nu-ți fie frica; caci iata, va aduc o veste buna demare bucurie, care va fi pentru tot poporul” – Luca 2:10. O situatie diferita este atunci cand ingerul ii apare Mariei intrucat in pasajul acesta nu intalnim doar teama tipic umana pentru o intalnire nepamanteana ci putem vedea ca Dumnezeu il spune Mariei despre antidotul fricii ce are implicații vesnice pentru existenta umana. In Luca 1:28-33 citim: „Si intrand, (ingerul) i-a zis: „Salutari, cea aleasa intre oameni! Domnul este cu tine.” Dar ea a ramas surprinsa de aceasta afirmație si a continuat sa se gandeasca la ce fel de salut era acesta. Ingerul i-a zis: „Nu te teme, Maria; caci ai gasit indurare de la Dumnezeu. Iata, vei ramane insarcinata in pantecele tau si vei naste un fiu pe care-l vei numi Isus. El va fimare si se va numi Fiul Celui Prea Inalt; si Domnul Dumnezeu ii va da tronul tatalui Sau David; El va domni peste casa lui Iacov pentru totdeauna si imparația Lui nu va avea sfarsit.” - Luca 1:28-33. Mesajul ingerului incepe: „Nu te teme, Maria” - ceea ce nu era deloc un lucru obisnuit. Dar acest inger are un mesaj care va schimba lumea! Un mesaj care va schimba structura fundamentala a cerului si apamantului pentru toategenerațiile carevor apareadupa aceea abordand tendința umana dinspre frica spre restabilirea pacii intre om si Dumnezeu. Mesajul ingerului catre Maria a comunica faptul ca temerile ei aveau sa treaca in curand. Zidul desparțitor avea sa fie spart in curand pentru ca Fiul ei si-ar impaca poporul inapoi cu Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care ingerul se uita la Maria si spune: ai primit o favoare de la Dumnezeu. Stim ca nu exista nimeni in umanitate drept prin sine insusi. Nici unul! Stim ca nu exista nimeni care sa-L impresioneze pe Dumnezeu cu realizarile din viața lor. Si NIMENI pe care Dumnezeu sa-l priveasca si sa-l considere acceptabil prin propriul sau merit. De aceea trebuie sa ințelegem ca Maria nu primise o favoare din partea lui Dumnezeu pentru ceea ce este ea ci datorita a Cine este El! Maria este favorizata pentru ca Dumnezeu i-a oferit o dreptatea imprumutata chiar de la fiul ei nenascut inca. O dreptate pe care ea nu o poseda. In textul biblic afirmația, „favoare” este la timpul trecut, ceea ce inseamna ca este ceva pe care ea o primeste in loc de ceva care poate fi dobandit. Favoarea din partea lui Dumnezeu nu vine din faptul ca suntem buni. Nu putem fi buni. Nu avem ceea ce este necesar pentru a fi buni prin noi inisine, dupa standardul Cerului. Gandeste-te la Ioan Botezatorul. A fost – potrivit marturiei christice - cel mai mare barbat nascut din femeie si tot nu a fost suficient. Maria a fost o femeie exemplara de credința si curaj si tot nu a fost suficienta! In cei doi avem cei mai buni reprezentanți ai genului lor si inca aveau nevoie de un salvator care sa le dea ajutor, sa le faca o favoare inaintea lui Dumnezeu. Daca avem vreo speranța de a gasi favoare de la Dumnezeu, aceasta trebuie sa ne vina in acelasi mod in care a gasit-o Maria! Adica trebuie sa ni se dea, sa ne fie oferita. Trebuie sa fie o neprihanire data noua de la Dumnezeu, prin acel unic mijlocitor, Isus Christos. Numai prin El, putem indrazni sa speram ca Dumnezeu ar putea sau va locui vreodata cu noi, motiv pentru care exprimarea ingerului: „Nu te teme” este atat mai importanta! In starea ei umana, pacatoasa, Maria avea toate motivele sa tremure. In Christos, ea avea toate motivele sa se bucure! Acelasi lucru este valabil azi pentru toti cei credinciosi. Isus Domnul nu a venit doar sa ne ia pacatele, El a venit si sa ne dea ceva. El a venit sa ne dea pozitia Sa perfecta, fara pata, de ascultare si neprihanire, pentru ca noi sa aratam frumos inaintea lui Dumnezeu! Pentru ca Dumnezeu sa ne poata privi pe drept si sa ne cheme impreuna cu Maria ca pe cei favoriți ai Sai! Daca Dumnezeu ne priveste asa, de ce ne-ammai putea teme vreodata? Literal, daca ai gasit favoare la Dumnezeu, pe baza lui Isus Hristos, ce ar exista in Cer si pe Pamant sa iti fure bucuria? Ce ti-ar mai putea induce frica? Apostolul Pavel intelege acest avantaj al omului credincios si declara: „Sunt convins ca nu exista nimic in cerul de sus si nici pamantul de jos, care sa ne poata desparți de iubirea continua, satisfacatoare si emoționanta a lui Dumnezeu!” Domnul Isus Christos nu a venit doar sa ne dea un avantaj intr-o lume cazuta, plina de probleme. El nu a venit doar sa ne spuna cat de mult ne iubeste in timp ce va trebui sa ne ferim de tot felul de sageți arzatoare intr-o lume cuprinsa de un razboi spiritual profund. Uitandu-ne la versetul 31 „Si iata, vei ramane insarcinata in pantecele tau si vei naste un fiu si-I vei numi Isus.” intelegem ca Isus are un nume special ales de Dumnezeu ce ilustreaza un aspect vital al Intruparii Sale. El urma sa-si salveze poporul din robia pacatului. Stim asta datorita numelui lui Isus, care este un mod grecesc de a spune un nume ebraic foarte popular, (Iosua), generalul militar apreciat din istoria Israelului. Incepem a realiza ca Isus s-a nascut ca un Iosua adevarat si mai mare. S-a nascut pentru a fi un cuceritor mai bun. Si sa conduca o biruinta mai buna impotriva unui inamic mai amenințator. In Vechiul Testament, prin mana unui om pe nume Iosua, Dumnezeu i-a ajutat pe cei din poporul sau sa cucereasca teritorii pagane si sa se stabileasca o tara, sa inființeze o Imparație care ar prezenta intregului pamant binecuvantarile lui Dumnezeu. Aceea a fost cea mai apropiata imagine a raiului pe care popoarele Vechiului Testament au vazut-o vreodata. Dar, nu a fost suficient. Tot ceea ce facea parte din acel vechi regat era doar o umbra a unei Imparații si mai bune, care avea sa vina odata cu nasterea (continuare in pagina 20) (continuare in pagina 9)