Semne ale vremurilor din urma | Noiembrie 2024

Pag. 52 of 368 Înspre dimineață, El, care purta grijă de ucenici a venit la ei care se luptau cu valurile. Domnul Isus se manifestă ca și Cel ce e stăpân peste forța gravitației, umblând pe ape ca pe uscat. De menționat că aici nu era într-un trup înviat, dar El și-a demonstrat Dumnezeirea având un impact în macrocosmos. Mai departe Matei menționează: Matei 14:26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: "Este o nălucă!" și, de frică, au țipat. 27 Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!“ 28 "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.“ Petru vrea să fie sigur și spune Domnului să-i poruncească să meargă la El pe ape și vrea și el, Petru, să învingă forța gravitației. 29 "Vino!", i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!“ Nu ni se spune că Petru și-a luat privirea de la Domnul, ci pentru că vântul era puternic l-a apucat frica. Când a văzut că e în pericol de scufundare a strigat la Domnul și 31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: "Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“ 32 și după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Prezența Domnului în corabie a oprit vântul fără ca de data asta El să zică ceva. Prezența Lui activă este suficientă ca furtuna din viața ta să se oprească, numai să stai sub ocrotirea Lui a celui atotputernic. Ceva similar ne relatează evanghelistul Marcu, dar în altă împrejurare: Marcu 4:36 Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, (Pilda grăuntelui de muștar) după cum erau ei în stare să-l priceapă. 34 Nu le vorbea deloc fără pildă; dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile. 35 În aceeași zi, seara, Isus le-a zis: "Să trecem în partea cealaltă." 36 După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla și așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii. 37 S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia. 38 Și El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: "Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?“ 39 El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: "Taci! Fără gură!" Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare. 40 Apoi le-a zis: "Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot