Romanian Times | Ianuarie 2023

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES SFINȚENIA LUI DUMNEZEU ȘI PĂCĂTOȘENIA OMULUI In anul mortii imparatului Ozia, am vazut pe Domnul sezand pe un scaun de domnie foarte inalt, si poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stateau deasupra Lui, si fiecare avea sase aripi: cu doua isi acopereau fata, cu doua isi acopereau picioarele, si cu doua zburau. Strigau unul la altul si ziceau: “ Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de marirea Lui!” Si se zguduiau usorii usii de glasul care rasuna, si Casa s-a umplut de fum.. Atunci am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un carbune aprins in mana, pe care-l luase cuclesteledepealtar.Mi-aatins guracuel si a zis: “Iata, atingandu-se carbuneleacesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit ! (Isaia 6: 1-7) Cine este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat in sfintenie , bogat in fapte de lauda, si facator de minuni? (Exod 15:11) I. INTRODUCERE Când eram în primii ani de liceu a apărut tradusă în limba română o carte care a făcut multă vâlvăînţară-MoarteaUnuiPreşedinte, scrisădeWilliamManchester.Eraocartevoluminoasă, cu peste 1000 de pagini. Scriitorul prezenta cu lux de amănunte împrejurările nefericite în care şi-a pierdut viaţa renumitul preşedinte american, J.F. Kennedy. Acesta fusese asasinat în 1963 la Dalas, Texas. Autorul cărţii prezinta printre altele şi durerea mare ce cuprinsese atunci întreagaAmerică. Tragedia aceasta era prezentată în aşa fel încât se părea că odată cu preşedintele iubit, murise întreagaAmerică. Evenimentele petrecute cu Isaia şi descrise în textul anunţat sub titlu, au avut loc în perioada cândun alt conducător de ţară iubit de popormurise. Este vorba de împăratulOzia. Cu toate că aceşi doi foşti conducători au trait în epoci diferite, şi au murit în împrejurări cu totul diferite, ceea cem-a determinat însă sa-I amintesc în acest context este faptul că fiecare dintre ei au fost populari, iubiţi de naţiunea lor, au făcut reforme prospere şi au fost speranţa poporului pentru viitor.. Capitolul şase din Isaia, întotdeauna m-a impresionat prin grandarea expunerii sale. Dar în acelaşi timpmi-a provocat şi multe întrebari, ca de exemplu, • de ce această viziune apare acumşi e redată în capitolul acesta şi nu la începutul misiunii sale de profet? • ce anume l-a determinat pe Isaia să răspundă afirmativ la chemarea lui Dumnezeu la o misiune (după mine) imposibilă? (nu veţi înţelege, nu veţi pricepe, Împetreşte inima, tare de urechi, nu vadă cu ochii, înţeleagă cu inima…) Pemăsură cemedităm la sfințenia supremă a lui Dumnezeu, noi nu poate să nu fii copleșit de unsentiment deuimire. Psalmistul nespune: „Închinați-văDomnului însplendoareasfințeniei Sale; tremuraţi înaintea Lui, tot pământul” (Psalmul 96:9) II. CADRULISTORICO-GEOGRAFIC Naţiunea lui Iuda era într-o perioada de tranziţie şi de incertitudine. Ozia împăratul murise. Fiul său Iotam nu era înca uns ca împărat. Era in jurul anului 740 IH. El a devenit cel de-al zecelea împărat a lui Iuda la o vârstă destul de fragedă (16 ani) şi a condus poporul timp de 52 de ani în pace şi prosperitate. El a ajuns pe tron după ce tatăl său,Amaţia, a fost ucismişeleşte. Poporul l-a făcut împarat într-un timpdeosebit de tulbure pentrunaţiune şi pentru acea parte de lume. Împăratul Siriei, Tiglat Piliasar al-III-lea numai ce î-şi începuse campanile sale militare de expansiune. Era înconjurat de duşmani cu care a trebuit să lupte imediat pentru ai aduce la tăcere. Fiind deosebit de dotat din punct de vedere militar a reuşit să câştige multe bătălii într- un timp relative scurt. Ozia, a fost unul dintreceimai renumiţi urmaşi ai luiDavidpe tronul lui Iuda, dupăSolomon. El a reuşit să restaureze regatul la gloria şi puterea lui David (IICronici 26: 4-15). Regatul lui Iuda, în timpul său devenise o putere militară (2600 de capeteni, cu un total de 307,500 soldaţi înarmaţi foarte bine-II Regi 15:2), şi-a extins teritoriul (II Cronici 26: 6,7), a avut hrana din belşug (v.10), a construit turnuri de apărare, technologie militară avansată (v.15), construcţii de case frumoase (v.21), etc... . A fost o era a “expansiunilor şi împlinirilor” materiale. Ozia a fost speranţa lui Izrael pentru un viitor prosper…Renumele lui a depăşit cu mult graniţile lui Iuda... ÎmpăratulOziaaextinsteritoriileluiIuda.AcuceritAmmonulşiacontrolatEdomul.Ierusalimul a fost refortificat sub conducerea lui. Naţiunea a prosperat în timpul domniei lui. Ozia a avut conilier spiritual pe profetul Zaharia şi se pare şi pe Isaia. Pe plan spiritual el credea ca ţara e pe drumul bun “deschis”de bunicul sau Ioas, în realitate însă a fost o era a decăderii… Când a devenit puternic şi popular, s-a mândrit în inima sa şi a vrut să “comaseze” încă o funcţie pe lângă cea de împărat şi anume aceea de preot. Ozia a încercat să facă ceva ce nu îi era permis, şi anume să duca jertă, să tămâieze.Aintrat în Templu încercând să aduca tămiie. Şi cu toate că preoţii au încercat să-l oprească să nu săvârşească o asemenea nelegiuire, el a continuat. Şi atunci Dumnezeu l-a lovit cu lepra chiar acolo, chiar atunci (2 Cronici 26:16). Naţiunea lui Israel a rămas “şocată” să vadă pe regele lor (pe care îl credeau credincios lui Dumnezeu), pedepsit deDumnezeu într-unmod atât de crunt.Atrebuit să-l izoleze într-o casă anumeşi săfie retrasdinfuncţiunile împărăteşti.Totuşi, cândamurit, poporul l-a înmormânatat cumare pompă. În perioada de tranziţie de la Ozia la Iotam, Isaia are o viziune. Este de fapt singura viziune a lui.Această viziune a lui Isaia, nu a avut loc la începutulmisiunii sale de profet ci după aproape 18 ani.Această “viziune” sau “descoperire” a fost necesară pe el, pentru omai bună înţelegere a ceea ce înseamnă Dumnezeu, servul Său şi lucrarea acestuia. Isaia faceurmătoareamenţiune referitoare ladata la care a avut aceastăviziune: “înanulmorţii lui Ozia”. Mai mult ca sigur că Isaia se referă la anul în care amurit regele de fapt şi nu la anul în care a fost “retras” de la domnie, fiind lepros. Menţiunea aceasta estemai mult decât o dată cronologică pentru că prin ea aflăm când şi de ce a primit Isaia această viziune (şi nu alta!!). Locul viziunii , nu estemenţionat de Isaia. Probabil nu are aşa demare importanţă ca şi efectul viziunii în sine. Totuşi, doresc să menţionez câteva cuvinte despre acest subiect. Certătătorii biblici au păreri diferite despre acest subiect. Unii susţin că evenimentele petrecute în această viziune ar fi avut loc undeva în sferele cereşti având în vedere imposibiliatea explicării apariţiei mobilierelor tron şi altar în aceeaşi sală . Alţi comentatori sunt de părere că evenimentele din viziunea lui Isaia s-au petrecut chiar în incinta Templului de la Ierusalim. Ei presupun că Isaia s-ar fi aflat în curtea Templului, nu departe de altarul pentru jertfe. Că ar fi privit spre incinta Templului şi cumva doar atunci şi chiar pentru el, prin uşa principală a Sfintei, a putut privi spre Sfânta Sfintelor, care avea perdeaua dată special, la o parte. Şi acolo, în locul chivotului mărturiei, Isaia vede Tronul lui Dumnezeu, şi pe ELstând pe tron. Şi evenimentele se petrec ca şi când numai era nici o despărţire între Sfânta Sfintelor, Sfânta şi curteunde eraAltarul.Trebuiemenţionat faptul că Isaianuerapreot şi nuaveavoie să slujească înTemplul. Era admis doar în curtea unde eraTemplului ca şi oricine omde rând din popor. III. ”VIZIUNEAPROPRIU-ZISĂ” După ce împăratul Ozia murise, tronul lui Iuda (mai précis al lui David) rămase liber pentru o vreme. Ca un cetăţean de bună credinţă, Isaia nu a fost total indiferent la această ”pierdere naţională”. Ca orice evreu devotat regelui său, Isaia a respectat şi a apreciat pe Împăratul Ozia. În aceste clipe de durere şi de disperare, ca unomal credinţei, Isaia se întoarce spreDumnezeul lui Israel, pentru alinare şi ajutor. Şi atunci într-o oră de “extaz” Isaia experimentează cea mai mare binecuvântare de pâna atunci, având parte de ceva cu totul special. O experienţă pe care nimeni altul nu amai avut-o pâna la el. În acelemomente de durere şi confuzie, Dumnezeu l-a determinat pe Isaia să-şi ridice ochii de la sine, de la popor şi de la starea în care acestă se găsea spre Dumnezeul lui Izrael. Şi atunci când s-a desprins de tot ce era pământesc şi trecător, şi şi-a aţintit privirile spre ceea era divin, ”a văzut pe Domnul”. “În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau...” Isaia a fost privilegiat să arunce o privire în sala tronului lui Dumnezeu.Dumnezeu este transcendent. Prin propriile noastre eforturi, El este de necunoscut. Dar în teologie, există un alt termen pentruDumnezeu, și anume că El este imanent. Și asta înseamnă că Dumnezeu, pe care nu l-amputut cunoaște singuri, a ales să ni se descopere. Și asta vedem în acest pasaj. Dumnezeu a deschis vălul cerului pentru o clipă și i-a permis lui Isaia (și prin Isaia, nouă) să vadă chiar Sala Tronului Său. Ceea ce vede Isaia acolo este atât minunat, cât și terifiant. Dumnezeu este pe tron –Yahweh este pe tronul Său acolo sus. Uneori aici jos este ușor să uiți asta. El este suveran. El are controlul. Și El are un plan pentru tine. Și cum este tronul Său? Spune că este sus și ridicat. Tronul lui Dumnezeu în cer este mai presus de orice altceva, o amintire fizică a locului Său ca conducător divin asupra tuturor lucrurilor din univers. Ce a “văzut” de fapt Isaia? Unii comentatori biblici spun că această ,viziune, ar fi fost o “teophanie”. “Teophanie” este un termen teologic care se referă la manifestarea divinităţii într-un mod vizibil sau audibil sau amândouă (ceva asemănător cu viziunea lui Manoah, tatăl lui Samson Jud.13:15-22, cu a lui Moise la Horeb, Exod 3:2-6 sau a lui Ilie, laMt. Carmel, intr-un susur blând 1Reg.19:12). A). Isaia a “văzut” Tronul domniei Sale, aMaiestăţii Sale , care simboliza 1. Poziţia deAutoritate a lui Dumnezeu în raportul cu poporul - În acestă ”viziune” el a văzut pe Domnul stândpe“unscaundedomnie foarte înalt”. Cuvântul “ domnie ” se referă la conducere, la cârmuire civilă, guvernamentală. Dumnezeu este de fapt Suveranul care deleagă suveranii, conducătorii pământeşti, “prin mine cârmuiesc dregătorii, şi voievozii dau porunci drepte” Prov. 8_15 Isaia, se aşteptase ca acest scaun (tron) să fie vacant, atâta timp cât nu avusese loc încă procesiuneade încoronarea lui Iotam.Dar “surpriză”. Pe tronstăteaCineva. Şi Isaia ÎLprezintă în felul următor: “ Împăratul, Domnul oştirilor” înconjurat de serafimi. Isaia îşi prezintă viziunea într-o formă cu totul specifică curţilor regale din Orientul Apropiat. ” Domnul”, este prezentat stând pe un “tron” foarte înalt înconjurat de “servitori”(serafimi). ”Şezând” pe tron era o reprezentare curent folosită curent în Biblie (Vezi:1 Regi 22:19; Ezec.43:7; Ier.17:12). Isaia a înţeles marele contrast ce există între un împărat pământesc şi Împăratul împăraţilor. Împăratul pământesc este vremelnic, pentru o vreme, pe cândDumnzeu este veşnic. 2. Tronul era simbolul funcţiei juridice. Isaia nu descrie ce fel de înfăţişare avea Domnul ce stătea pe tron. Tronul Său era elevat şi poziţia de a sta sus denotă demnitate şimăreţie. Dumnezeu, este văzut stând pe tron înmaniera monarhilor orientali cu roba lungă ce acoperea podeaua Templului. Regii orientali puneau mare accent pe acest fel de mantii largi şi lungi. Ele erau un indiciu al grandorii şi pozitiei înalte în societatea respectivă. De asemena funcţia juridică, de judecată, de dreptate, era tot sub responsabilitatea Împăratului. 3. Tronul simbolizaMaiestate, Slavă El, Dumnezeu, stătea ca un rege şi era slujit şi proslăvit de fiinţe angelice de serafimii care I se închinau în adoraţie şi profundă veneraţie, gata oricând a îndeplini ordinele lui Dumnezeu. Templul a fost umplut deprezenţadivină şi aMaiestăţii cereşti. Slava , ”Este însăşi existenţa lui Dumnezeu. Este esenţa naturii Lui, este greutatea împortanţei Lui, este radierea splendorii Lui, este demonstraţia puterii lui, si este atmosfera prezenţei Lui.Gloria luiDumnezeu este expresia bunătăţii lui şi se cuprinde în toate aceste intriseci, calitaţi veşnice” “The PurposeDrivenLife” RickWarren. Isaiaa=văzut=prezenţa luiDumnezeu înmijloculTemplului (implicit şi înmijlocul poporului) şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Prezenţa lui Dumnezeu, umplea Templul, casa s-a umplut de fum…Isaia a înţeles cine este de fapt în controlul istoriei, că este Dumnezeu. VAURMA Ioan Sinitean, Pezbiter in Biserica Logos din Chicago