Romanian Times | Ianuarie 2023

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES SISTEMULACRĂPAT ȘI SCÂRȚIE Slavomir Almăjan “Neodihna pulberii s-o ai/ Spulberat de vânturile toate Până ce vei deșerta în rai/ Uriașa ta eteritate” (Ioan Alexandru – Portret) Între naștere și moarte, daca ar fi sa fie o istorie, aceasta ar fi o scriere în ordine a clipelor pline de nelinistea pulberii prin care te-ai risipit, în uitare de sine, eternizând tot ce atingi… Mâinile obosesc, picioarele te lasă dar aripile interioare ale spiritului pot bate incă mai intens aerul rar al sublimului într-o urcare împărătească. Omul în urma căruia rămâne locul gol, este de obicei un om îngreuiat de sine însuși pentru care semenii sunt doar un context pasiv în care propriile ambiții pot fi scrise. Omul mic vede pe toți semenii lui mai mici decât el. Omul staturii spirituale înalte vede în semenii lui o “uriașă eternitate”, o sursă de inspirație, un prilej de ardere, o necesitate a muririi pe cruce. Durerea mea este mult mai intensă atunci când omul de o înaltă statură spirituală își vede aripile tăiate, și orizontul încuiat de cei care cred că dețin cheile tainelor și cataloghează ceea ce este este etern prin prisma unor șabloane primitive zămislite de minți și aspirații și mai primitive. Într-un dialog recent cu o notorietate în litere am avut prilejul să cunosc față în față exact atitudinea de care am pomenit mai sus. Persoana vorbea cum că cei ca ea și ea împreună cu ei “canonizează” valorile pentru prosteritate. Doar puțini, spunea persoana, trei sau patru într-o generație pot atinge standardul exigenței lor…Desigur, speram ca dialogul să ne lege Cantecul Întrerupt (2) inimă cu inimă într-o frațietate nobilă, demnă de cei care se ostenesc într-un travaliu care ar trebui sa ne fie comun. Am găsit în schimb aroganță și îngustime. Sunt artiști care au înflorit în eternitate în ciuda tuturor canoanelor vremii, în ciuda tuturor piedicilor puse de chiar cei care ar fi trebuit să-i ridice. Feranz Kafka a lăsat executorului lui literar Max Brod urmatoarea cerere: “Preaiubitule Max, ultima mea cerere: tot ce las în urma mea… jurnale, manuscrise, scrisori (ale mele or ale altora), schițe și așa mai departe, să le arzi necitite.” Kafka a lăsat în urma lui comori pentru posteritate și cu toate acestea confrații lui, colegii de generație nu l-au băgat în seamă. În afara câtorva proze scurte, toate lucrarile lui Kafka au fost transmise în stare neterminată și au fost publicate post mortem. Cumva, Franz Kafka a avut rara șansă de a-și vărsa “uriașa eternitate” tezaurul sublimului de unde generațiile care vor veni vor găsi instimabile comori de inspirație... Și totuși, în mulți, “neodihna pulberii” a existat și s-a strigat în nopțile de nesomn, focul cuvântului care s-a vrut strigat a ars în adâncul cel mai tainic și mai curat al inimii... Am cunoscut oameni în vârstă cu care am avut placerea să stau de vorbă și simțeam cum universul meu a mai crescut cu o galaxie, cum genunea ignoranței s-a luminat deodată... Sunt oameni, crescuți în spatiul aproape atemporal al vreunui sat parcă rupt de lume care duc înspre prapasia mormântului comori care n-au strălucit înspre bucuria nimănui... Cu durere strig: o, cât de puțini din ei au mai ramas! Cu ei se va pierde odată pentru totdeauna nectarul și dulceața bucuriei si tristeției cântate în neasemuitele doine, al identității atât de profund cântate în neasemuitele balade, al îngemânării cu locul peregrinărilor terestre prin vâltoarea de legende prinsă într-un război pe viață și pe moarte cu uitarea. Ceea ce încerc acumnu este o nostalgie ieftină după ceea cemi se pare ca se duce ci este o adâncă durere a unei pierderi iremediabile a tot ceea ce poate defini noblețea spiritului uman. Contrar cu ceea ce sociologii de stângă vor să ne spună, aici nu este vorbă de o evoluție a societății ci de o rapidă și ireversibilă degradare. Asistăm la o exterminare a omului lăuntric care poate aduce ceva în lume, ceva care să facă acest tărâm locuibil de omul căutărilor, de omul neodihnei înspre binele altora, de omul tânjind atât de intens ca semenii să-l strige pe numele mic... Vedeți, străvechile, șezători, dansurile cu strigaturile lor, nunțile și ospețele, colinzile, In timp ce impachetam ultimele clipe ale anului 2022 probabil multi dintre noi ne-am gandit ce va aduce urmatoarea perioada? Va fi mai bine? Mai rau? Mi-am amintit atunci de una din vorbele atribuite generalului WilliamBooth „Pericolul principal al secolului al XX-lea va fi religia fara Duhul Sfant, crestinismul fara Hristos, iertarea fara pocainta, mantuirea fara schimbare, politica faraDumnezeusi raiul fara iad”.Amrealizat camarcheaza precis locul in care ne aflam acum. Observam usor schimbarea majora in relatia dintre mediul secular si marturia crestina. Afost o vreme in care opinia si marturia crestina era binevenita in piata publica a ideilor, in universitati, in cultura. Astazi este fie ignorata fie respinsa acut. Mediul politic a devenit fermentul noii religii ce anuleaza agomotos tot ceea ce a fost inainte, delimitand tuse groase peste tot ce inseamna traditie morala biblica. Oriunde mergi se observa o clara degradare la nivelul serviciilor. Fie ca ai de facut niste analize la spital, ori mergi sa manaci la un restaurant, sau esti in calatorie sau ai nevoie sa te folosesti de garantia unui bun achizitionat, peste tot esti intampinat cu amanare, iritabilitate. Senzatia de prospetime nu omai vezi pe fata nimanui. Sistemul in care ne-am trait viata este partial functional si prezinta o multitudine de crapaturi. Ca si cum te-ai uita la o casa veche in care ai stat pana acum si ale carei temelii au fost zguduite recent. Fiecare perete e fisurat si in loc sa reparam, lipim afise pe deasupra sub influenta celor ce ne zic ca asa e bine. Ciudat este ca oamenii nu s-au gandit parca niciodata ca sistemele (social, economic, cultural, religios) in care ne-am ancorat viata se înrautatesc, decad. În general, am cunoscut progresul prin infrastructura si serviciile oferite în lumea occidentala unde mai totul tindea sa fie rapid, mai eficient si usor de utilizat.Aceasta a fost si viziunea asupra lumii a ultimelor generatii. S-a inteles progresul prin sistemele pe care ne bazam pentru nevoile vietii sau facilitatile pe care le ofera. Pandemia si consecintele ei au zguduit aceasta intelegere si sistemele din jurul nostru îsi arata slabiciunea pentru ca nu dureaza pentru totdeauna. Pe masura totul in jur se crapa si scartaie, avem ocazia sa vedem cum e sa traiesti într-un imperiu în declin. Aceasta unda de soc prin sistemele societatii poate functiona la fel ca un semnal de trezire la propria noastra efemeritate. Vietile noastre sunt pana la urma ca un vapor (Iacov 4:14). Sistemele ce stau sa se prabuseaca pot, de asemenea, sa stimuleze foamea de altele mai bune, cele care nu pot fi zdruncinate (Evrei 12:27). Pana atunci, apostolii progresismului simt ca sunt pe caii mari ai schimbarii si vor sa normalizeze tot ceea ce cateva decenii in urma era considerat anormal. Crestinii trebuie sa fie pregatiti sa traiesca in aceste conditii precum era biserica la inceput in timpul prigoanei romane. Si asta poate chiar ne va face mai bine spiritual. Reprezentatii mediului politic la cel mai inalt nivel promoveaza schimbari hidoase. De exemplu, premierul Canadian Justin Trudeau pariticipa lejer la prima emisiune a unui nou spectacol intitulat “Canada Drag Race”, promovand public transexualismul. Unul din liderii Partidului Democrat din US, Nancy Pelosi a declarat in aceeasi perioada ca persoanele transexuale simbolizeaza ceea ce este America de fapt. Mai mult, Guvernul Canadian perfectioneaza intens instrumentul de sinucidere asistata alocand fonduri si resurse materiale pentru programul MAiD(Medical Assistance In Dying). Ma opresc aici cu exemplele pentru ca vreau sa intelegem o nuanta in jurul subiectului legat de sexualitatea umana. Unde suntemacum? Închinarea publica in fata sexualitatii scandaloase se vrea raspandita în întreaga lume ca o emblema a noii moralitati. Decadenta la scena deschisa acapareaza cele mai mari tribune sociale. Elitele conducatoare din prezent reformeaza pacatul ca virtute si virtutea pecum un pacat, interzicandu-ne sa obiectam. La cele mai înalte niveluri de conducere, vedem o agenda clara pentru a schimba ciudatia in normalitate. Potrivit unui sondaj Gallup, 55% din conservatori si 71% din totalul americanilor sustin in general casatoriile intre parteneri de acelasi sex. In aceasta normalizare a homosexualitatii generatiile prezente danseaza impreuna dupa modelul decaderii imperiului roman. Schimbarea legislatiilor si a definitiilor despre barbati si femei, care de mii de ani confirmau biologia umana, au ajuns in punctul in care crestinii trebuie sa isi exprime clar opinia chiar si cu riscul respingerii socio-culturale. În denuntarea ideologiei gay sau transexuale, crestinii trebuie sa exprime un discurs care sa evite factori emotionali, clisee morale, ura sau bigotism, atingand miezul problemei. Nu ajuta cu nimic sa iti arati dispretul pentru persoanele gay. O persoana homosexuala sau trans merita respect si iubire ca o fiinta umana unica si complexa. Dumnezeu extinde iubirea tuturor celor care vor veni la el în pocainta. În Caderea initiala, fiecare fiinta umana, cu exceptia lui Isus însusi, este contaminata de pacat. Pe langa respectul de baza pe care îl datoram fiecarui individ, trebuie sa fim de asemenea constienti de faptul ca multi au cunoscut deja multa suferinta si durere din cauza abuzului sexual timpuriu, a respingerii, confuziei si chiar din cauza expresiilor de judecata dispretuitoare din partea unor crestini. Crestinii nu pot uita contextul evanghelic în care exista o prioritate pentru comunicarea iubirii iertatoare a lui Dumnezeu, de care toate fiintele umane au nevoie. Daca Dumnezeu este bogat în „bunatate, rabdare si rabdare... care duce la pocainta” (Romani 2:4), la fel trebuie sa fie poporul lui Dumnezeu. Pentru a vorbi despre sexualitate nu trebuie sa fim obtuzi si acuzatori, ci sa cautam a intelege intr-o descriere holistica, ontologica, ceea ce spuneBiblia despre acest subiect. Daca te închini lui Dumnezeu vei crede ca el este Creatorul —un Dumnezeu exterior, inteligent, personal. Conform Scripturii lumea este opera unui Creator extern care a facut-o cu grija, dar este separat si diferit de ea. Avem astfel o hetero-cosmologie (o viziune binara bazata pe alteritate si diferenta), nu o homo-cosmologie (amestecarea tuturor lucrurilor). Homo-cosmologia nu are nimic de adorat în afara de creatia însasi, deoarece respinge pe Dumnezeu care a facut lumea si a pus elemente distinctive în ea. Dupa cum spunea apostolul Pavel, noi ne închinam fie Creatorului, fie creatiei (Romani 1:25). Cum s-au dezvoltat in cultura prezenta aceste doua viziuni fundamentale asupra lumii, cu privire la sexualitate? Oamenii vorbesc acum despre spiritualitate non-binara si sexualitate non-binara. Ele sunt în mod clar legate. Spiritualitatea non-binara crede ca totul este Dumnezeu si ca nu exista un Creator divin, separat. Sexualitatea non-binara se tine de sexul androgin, în care nu exista distinctii sexuale finale. Gandirea binara, care face distinctii, este fundamentul Evangheliei în care Fiul lui Dumnezeu se identifica cu realitatea creata, moare pentru a plati pretul pacatului, dar ramane distinct de creatie. Sexualitatea binara marturiseste acest adevar în felul sau, deoarece suntem facuti dupa chipul lui Dumnezeu, în mod distinct barbat si femeie. AcestDumnezeuCreator a intrat cuumilinta înculturaumanaprintr-unCopil nascut intr- un staul pentru animale. S-a smerit în folosul nostru. Aceasta ar trebui sa fie atitudinea noastra fata de ceilalti, în timp ce rostim cu decenta Evanghelia care apara sexualitatea binara si care ofera de asemenea un loc la sarbatoarea finala umanitatii mantuite de Isus Christos. Emanuel C. Pavel, Vancouver BC, Canada (continuare în pagina 9)