Romanian Times | Februarie 2023

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES (continuare in pagina 20) SFINȚENIA LUI DUMNEZEU ȘI PĂCĂTOȘENIA OMULUI (2) B). Isaia a “văzut” Altarul pentru jertfe care simboliza, poziţia lui Dumnezeu în raportul spiritual cu poporul- în raport cu păcatul . Isaia a văzut un Altar care era în funcţiune. Pe el era jeratic de cărbune. Atarul însemna ispăşire, şi semnificaţiile jertfei de ispaşire (cu sânge) erau următoarele:să înlăture păcatul şi consecinţele acestuia (1Petr.2:24;Ev.9:28); să înveţe pe păcătoşi că pentrupăcat trebuie plătit un prêţ (1Tim.2:6;Ap.5:9); să înveţe că “înlocuitorul” va trebui să sufere pedeapsa în locul celui ce l-a adus ca jertă. (Is.53:4-6;Rom.5:12-21); să înveţe că ispăşirea, aducea împăcarea între cele două părţi: Dumnezeu cel Sfânt şi omul păcătos (Rom.5:7-11;Col.1:20) Prezenţa acestui Atar, în cadrul acestei viziuni are un mesaj cu totul special. Pe el erau cărbuni, dar nu erau jertfe…Isaia a “văzut” două “elemente”, două “lucruri” cu semnificaţie extraordinară: un tron şi un altar . Se observă ceva anormal în descrierea lui Isaia. Aceste două “elemente”, văzute de el, nu se găseseau în mod normal (obişnuit) în aceaşi încăpere- în aceaşi formaţiune (nu aveau aceiaşi destinaţie de folosire). Tronul se afla totdeauna în palatul regal, iar altarul pentru jertfe se afla în curtea Templului. Cum a fost oare posibilă o asemenea = comasare spaţială= de lucruri complect diferite ca locaţie? Nu este cumva o eroare, o greşală de descriere? Ce fel de înţeles teologic sau doctrinar ar putea să aibă? Isaia, supranumit Evanghelistul Vechiului Testament, prezintă prin “scena aceasta” sau prin “viziunea” acesta de fapt un profund principiu dumnezeiesc : Dumnezeu, stând pe Tron, este simbolul autorităţii de a guverna, de a judeca şi condamna; dar în acelaşi timp, prin Altarul alăturat tronului, El are puterea de a ispăşi păcatele celui ce le mărturiseşte şi se căieşte de ele. De fapt acesta este mesajul Evangheliei lui Christos, Dumnezeu este drept să pedepsească păcatosul, dar în acelaşi timp, plin de milă ca să-l ierte. Tronul şi Altarul erau mobilierele Oficiului de Rege-Preot pe care l-a dorit împăratul Ozia pentru el. Cel ce va îndeplini aceasta dubla functiune într-o zi va fi Isus Mesia. Isaia spune că a văzut pe Dumnezeu şi ca urmare trebuia să moară. Ioan, evanghelistul scrie în evanghelia sa, la Ioan 12:41-42 că de fapt Isaia a vazut “slava” Domnului Isus, al Fiului lui Dumnezeu :“Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui, şi a vorbit depre El.” Isaia nu a încercat să descrie “persoana” care stătea pe tron, ci mai mult s-a ocupat să descrie roba lui, tronul şi serafimii care Îl slujeau. Părintele bisericesc Ieronim, spunea că “Viziunea a fost dată să reprezinte doctrină Trinităţii conform lui Ioan1:18.” Afirmaţia lui Isaia “am văzut pe Dumnezeu” nu este definitorie. El nu descrie cât a “văzut ” din Dumnezeu ca aparenţă, ca formă de prezentare, ci doar ce impact enorma avut această viziune în viaţa lui, aceasta“puţina” revelaţie a dumnezeirii .Viziunea lui Isaia a fost cu totul specială şi a avut loc tocmai să arate că realitatea eternă a Împărăţiei Cereşti poate fi “dezvăluită” temporar şi parţial unora oameni deosebiţi ai lui Dumnezeu cu scop de schimbare… C. Isaia a văzut serafimii Acesta este singurul loc din Biblie în care sunt menționați serafimii. Acestea sunt un ordin special al îngerului. Ei au șase aripi și sunt menționați ca zburând în sala tronului lui Dumnezeu.Aripile le acoperă fața și picioarele. S-ar putea ca ei să-și acopere fața pentru că gloria lui Dumnezeu este prea intensă pentru a fi privită și picioarele lor ca un act de respect, așa cumDumnezeu i-a spus lui Moise să-și scoată sandalele pe pământul sfânt. Datoria lor principalăpare săfie închinarea luiDumnezeu, atragereaatenției asupra sfințeniei și măreției Sale. Vedem că și ei sunt implicați ca agenți de purificare, ducând cărbunele aprins lui Isaia și anunțându-i iertarea. Serafimii sunt ființe uimitoare, care ne amintesc de extraordinara putere creatoare a lui Dumnezeu și de diversitatea creației Sale. Sfințenia lui Dumnezeu este punctul central – Mai presus de toate, această privire în cer ne arată sfințenia lui Dumnezeu. În cer vedem că îngerii spun: „sfânt, sfânt, sfânt”. Ei nu spun „iubire, iubire, iubire”. Ei nu spun: „milă, milă, milă”. Cu toate că Dumnezeu are și aceste atribute. Dar există ceva semnificativ în faptul că accentul în cer este pus pe sfințenia lui Dumnezeu . Calitățile caracterului lui Dumnezeu sunt egale ca importanță. Ele nu pot fi clasate sau prioritizate una peste alta. El este infinit și atributele Sale sunt perfecțiunea absolută. Cu toate acestea, ca oameni suntem finiți și imperfecți. Deci înțelegerea noastră despre Dumnezeu vine în pași. Așa că trebuie să înțelegem anumite calități ale lui Dumnezeu înainte de a le putea înțelege pe deplin pe altele. Iar pentru noi, punctul de plecare pentru înțelegerea lui Dumnezeu este sfințenia Sa . Alte aspecte ale caracterului lui Dumnezeu nu vor avea sens decât dacă vedem că El este complet diferit de noi, fără măcar un indiciu de păcat sau corupție. Și asta înseamnă „sfințenie”. Sfințenia înseamnă a fi pus deoparte. Dumnezeu este pus deoparte de noi. IV. EFECTELEVIZIUNIIASUPRAPROFETULUI ISAIA a) Onouă revelaţie despre Dumnezeul pe care îl slujea . Acum, Isaia realizează că Dumnezeu este Suveran , şi este în controlul istoriei (6:1). Orice rege pământesc oricât de bun ar fi el este trecător, dar Dumnezeu este veşnic. Apoi vede ca Dumnezeu este înconjurat de Slavă , o Slavă care a umplut Templul (6:3, 1Regi 8:27). Cu altă ocazie aflămscris că “norul” a umplut Cortul sauTemplul. Expresie ce ne atrage atenţia că numai este loc pentru nimic altceva, sau altcineva înTemplul, decât pentruDumnezeu. Isaiamaimult ca oricând realizează că Dumnezeu este într-adevărSfânt şi aceasta Sfinţenie I s-a revelat. Sfinţenia care condamnă păcatul. Dumnezeul care este de trei ori Sfânt nu poate avea partăşie cu cei ce nu sunt sfinţi. Analizând textul, se pare că ceea ce l-a ”mişcat” cel mai mai profund pe Isaia a fost Sfintenia lui Dumnezeu . Ca profet, ca un bun cunoscător al Scripturilor, cu siguranţă că în mintea lui a răsunat mai bine ca oricând versetul din Levetic 11: 44 ”Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi,şi fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt.”. Sfinţenia este atributul de bază a luiDumnezeu. Dumnezeu singurul este sfânt.Atribut ce îl face unic, …Dumnezeule, cine este ca Tine? Ps. 71-19_21 (Alte texte de referinţă: Ex. 15:11, 19:6; Isa. 6:3; Apc.4:8, 15:4 ;1 Sam. 2:2, Lev. 19:2.) Tot acum, Isaia vede căAtotputernicul Dumnezeu este înconjurat de fiinţe îngereşti are îl slujesc tot timpul cumultă pioşenie. Isaia înţelege acummai bine ca oricând căDumnezeu esteAtotputernic şiaredreptdejudecată ,şicaoconsecinţaaacestui fapt el merită cinste, onoare, slavă, închinare… b) Onouă descoperire despre el însuşi, În faţa Infinitului, aVeşnicului,Atot-cunoscătorului, a Sfântului Dumnezeu, Isaia se vedemic, limitat, neputincios şi păcătos. Şi că are nevoie de curaţire (6:5), şi recunoaşte că procesul de curaţirea “doare” (6:7) Isaia, uitându-se laDumnezeu, mai exact laSlavaceera în jurulLui, a fost determinat să seuite la sine însuşi, şi atunci Sfinţenia lui Dumnezeu i-a sensibilizat conştiinţa că e păcătos şi că trăia sub “teroarea”păcatului. În aceste circumstanţe, Isaia a fost cuprins de un simţământ profund devinovăţie.De asemenea, el şi-adat seama căpedeapsapentrupăcat poate săvinădeja asupra lui (s-a văzut deja bun demoarte). Isaia a realizat, pentru prima dată, că el poate fi tras la judecată de către Dumnezeu. Isaia, s-a văzut cu buzele necurate. Buzele, în limbajul popular, reprezentau persona. Buzele necurate sunt rezultatul unei inimi necurate, Atunci amzis: “Vai demine!Sînt pierdut, căci sunt unomcubuzenecurate, locuiesc înmijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” El, a realizat că nu va putea să continue să predice pentru Sfântul Dumnezeu a lui Izrael dacă nu înainte de toate el- însuş trebuie să fie pregătit pentru aceasta-curăţit cu desăvârşire. El a predicat până acum pocăinţa altora, dar nu a realizat că în primul rând cel care avea nevoie de pocainţă era chiar el. Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele ...(Isaia 1_4). Sau şi mai concret, “ Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă ! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi sămai faceţi răul! Isaia 1_16 Acesteasuntdoardouădinverseteleprincareel cereaaltorapocăinţa.Daracum, el realizeazăcă înprimul rândel arenevoiedepocăinţă, el estepăcătos şi arenevoiedede iertare…Dumnezeu văzând pocainţa sincera a lui Isaia, a trimis un serafim să-i îndeplinească dorinţa (nespusă, negraită, dar care era în inima lui). Cu un cărbune aprins (viu), de pe altarul de jertfă, acestă i-a atins buzele şi i le-a curăţit. Pentru Isaia, purificarea a însemnat o “ardere dureroasă” şi un proces de vindecare, dar a meritat-o…” Î-ţi voi topi zgura cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb, le voi îndepărta de la tine” Isaia 1:24_26 Purificare însemnează: îndepartarea nelegiuirii şi a nedreptăţii prin judecata curăţirii, urmată de vindecare şi de restaurare … Este o mare binecuvântare pentru noi că Dumnezeu posedă pe lângă Tron (putere, judecată, cinste, slava) şiAltar (curăţire, ispăşire, iertare, mântuire). Ce tragedie ar fi pentru omenire dacă Dumnezeu ar avea numai tronul (dacă ar fi numai drept şi atât). c) O nouă perspectivă despre cei din jurul lui-innoirea chemării (a trimiterii) Tot atunci, Isaia a auzit vocea Celui de pe tron spunând că ar avea nevoie de mesager voluntary (6:8). Dumnezeumereu s-a uitat dupămesageri. Dupămesageri serioşi în lucrarea Lui: Ezechiel 22:30; Psalm 106:23, Isa 59:16; 63:5. Dacă la începutul acestei =viziuni= , Isaia declară că este un păcătos ce locuieşte în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, adică tot păcătos, acuma el =vede=nevoia acută a poporului său, şi anume-eliberarea acestuia din păcat. Isaia vede că ce era rău în poporul lui Iuda, nu era pierderea împăratului ci starea de păcat în care acesta vieţuia. De acum, profetul, numai vrea să faca voia lui personala, ci doreşte să facă voia lui Dumnezeu. Isaia ştia că păcatul lui a fost “ars’, îndepărtat de la el şi că el a fost complet curăţit. Isaia nu mai este de acum descurajat (ca la început), că pe tron numai era împărat, caci el era deja convins că pe Tron stătea Însuşi Dumnezeu. Acum Isaia era echipat să meargă la lucru. Chemarea lui Dumnezeu era de fapt evidenţa harului Său divin revărsat asupra sa. Servul lui Dumnezeu s-a supus el însuş procesului de pocăinţă inainte de a-l cere altora. DeacumCuvântul va avea un alt efect în viaţa altora, căci mai întâi l-a experimentat în viaţa lui proprie. Validarea mesajului şi a misiunii sale a fost zdrobirea eului, recunoaşterea că nu e sfânt aşa cum cerea Dumnezeu. Şi că nu putea avea o misiune autentica, validă, până nu există recunoaşterea stării şi zdrobirea. Da, e adevărat că Isaia a propovăduit Cuvântul pentru 18 ani, dar Dumnezeu îi consideră lucrarea valabilă doar de acum încolo. Isaia este chemat să proclame Cuvântul Domnului indiferent de răspunsul oamenilor care il vor auzi. La chemarea lui Dumnezeu, ’cine vamerge pentru noi”? Isaia răspunde afirmativ: ” iata-ma trimite-ma.”=. Nu era deloc = logice = condiţiile în care urma să lucreze. Du-te şi spune poporului acestuia: ,Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!` Împetreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit .” citind aceste cuvinte pe care Dumnezeu în persoană I le spune lui Isaia, misiunea lui sună imposibilă , nu veţi înţelege, nu veţi pricepe, Împetreşte inima, tare de urechi, nu vadă cu ochii, înţeleagă cu inima… Un şir lung de nu-uri. Cum ai putea să lucrezi în aceste condiţii? Şi cât timp s e întreabă Isaia? Şi Dumnezeu îi răspunde, Pînă cînd vor rămînea cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; pînă cînd nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot; pînă va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge o mare pustie. Doamne, putea Isaia să spună, aceasta înseamnă de fapt faliment în misiune. Eşec total.