Romanian Times | Martie 2023

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit În unirea credinciosului cu Dumnezeu se păstrează caracterul personal al credinciosului (.....) Iar după Înălțare, Iisus vrea în chip nevăzut, prin harul divin să se sălășluiască și în inimile oamenilor dacă devin credincioși și iubesc pe Dumnezeu, în revelarea Sripturii: „…Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 Ioan 4, 16). Meditând la această triplă sălăşluire a lui Dumnezeu în cel credincios, Sf. Părinții ne îndeamnă să ne curățim inimile (Matei 5, 8), ca prin rugăciune curată și stăruitoare să ajungem la viața duhuvnicească în Hristos (Fapte 17, 28), și astfel să-L vedem și să-L primim pe Dumnezeu în lumina Sa în sufletele noastre prin iubire şi să-L preaslăvim fiindcă ne-a făcut accesul la lumina Lui, împlinindu-se astfel cuvintele Domnului: „Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el” (Ioan 14, 23). Nimic sub soare nu poate fi mai mult și mai înalt pentru ființa omenească decât a avea pe Dumnezeu în inima lui, Care este izvorul vieții și al luminii: „Că laTine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35, 9). VederealuiDumnezeuînluminăîncepedeaiciprinviațaduhovnicească în Hristos Domnul Viața mistică nu este bazată numai pe rațiune ci este o viață duhovnicească în Hristos, experimentată pe treapta desăvârșirii după ce a trecut credinciosul mistic treptele purificării și a iluminării, prin rugăciunea și „…credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6). Prin viața mistică se înțelege dimensiunea lucrării Duhului Sfânt în viața celui credincios, angajat pe treptele urcării spre Dumnezeu prin cele trei căi: a curățirii sau purificării, a iluminării și desăvârșirii prin îndumnezeirea firii omenești (2 Petru 1, 4). În aceasta era deosebirea dintre călugărul şi filozoful Varlaam, lipsit de viața mistică, şi Sf. Grigorie Palama. Varlaam nega experienţa directă şi unirea nemijlocită cu Dumnezeu, fiindcă nu cunoștea viața mistică, și așa susţinea o cunoaştere a lui Dumnezeu înmod indirect în această viaţă prin Scriptură, Tradiţia Bisericii sau prin intermediari creaţi, printre care includea şi harul sau orice putere sau dar divin. Varlaam afirma că vederea lui Dumnezeu va fi posibilă doar în veacul viitor. Dar Sf. Grigorie afirma că „vederea lui Dumnezeu începe încă din viaţa aceasta, fiind arvuna, garanţia şi pregustarea vieţii viitoare, căci dacă trupul trebuie să ia parte împreunăcusufletul labunătăţiledenegrăit aleviețiiviitor, estesigurcăel trebuiesăparticipe la aceasta, în măsura posibilului, chiar de pe acum, căci şi trupul are experienţa lucrurilor dumnezeieşti, când puterile pasionale ale sufletului se află nu omorâte, ci transformate şi sfinţite” (Tomul Aghioritic, P. G. CL, col. 1233C). Iată ce ne descoperă Scriptura despre vederea lui Dumnezeu în viața aceasta: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu” (1 Cor. 13, 12). Din experiența călugărilor isihaști pentru vedearea luminii dumnezeiești: călugării isihaști întrebuințaumetoda, retragerii în locuri singuratice, ieșind astfel din lumea de păcat și a zgomotului, care le-ar fi putut tulbura liniștea, stăruiau în concentrarea gândului la rugăciune, ochii fiind sustrași oricărei priveliști externe, însă nu închiși, pentru a putea vedea lumina taborică. Ei își aplecau bărbia în piept, cu privirea deschisă spre un punct oarecare spre abdomen, și rosteau, continuu, la început în șoaptă pentru a putea menține mai lesne atenția minții, o rugăciune scurtă, numită rugăciunea minții, sau rugăciunea inimii, sau rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”, sau în forme mai scurte, de pildă: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!, controlându-și în același timp și respirația, pentru ca apoi să o poată rosti odată cu respirația cu credința în ajutorul Domnului căci fără El nimic nu putem face (Ioan 15, 15). Într-o stare de curăție lăuntrică desăvârșită, după o atentă concentrare și exerciții continue, unii călugări pe treapta înaltă a vieții duhovnicești în Hristos Domnul, au ajuns să vadă prin contemplație lumina dumnezeiască necreată, aceeași pe care au văzut-o Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Tabor, care iradia din Mântuitorul la Schimbarea la Față (Matei 17, 1-8; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36). Vederea acestei divine lumini nu o considerau ca fiind o răsplată pentru ostenelile lor, ci ca pe un dar al milei dumnezeiești. Așa la rugăciunea lor s-a împlinit Scriptura: „Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează” (Psalm 89, 19). Iar menirea credincioșilor este să fie lumina lumii, după cuvintele Domnului: „Voi sunteţi lumina lumi…” (Matei 5, 14). Aici se subânțelege clar vederea luminii divine din viața aceasta, căci altfel nu ar putea fi credincioșii lumina lumii și să lumineze și pe alții prin viața lor în Hristos. Iar îndemnul Mântuitorului este: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Lumina noastră este lumina credinței, lumina vorbirii și lumina prin faptele bune în urma vieții trăită în Hristos Domnul (Fapte 17, 28) Doctrina teologică Sf. Grigore Palama a fost rezumată de John Meyendorff Cunoașterea lui Dumnezeu este o trăire pe care toți creștinii o primesc prin botez și o actualizează prin continua participare la Euharistie, prin rugăciune și slujire, dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele. În aceste condiții, cunoașterea lui Dumnezeu nu este una conceptuală ci o trăire duhovnicească, de natura percepției. 2. Dumnezeu este inaccesibil în ființa sa, atât în viața de aici cât și în cea viitoare, deoarece este transcendență absolută. Omul este capabil de un act de îndumnezeire numai prin har sau prin energie. 3. Energiile nu sunt emanații divine ci viață dumnezeiască, acordată făpturilor. Energiile sunt Dumnezeu însuși. Așadar, Sf. Grigore Palama, scrie în mai multe epistole ale sale despre energiile divine necreate, prin care Dumnezeu comunică permanent cu lumea creată. Oamenii pot cunoaște aceste energii divine din bunătatea, harul, dreptatea și milostivirea lui Dumnezeu, ele fiind nivelul maxim la care cunoașterea omenească poate ajunge, deoarece esența ființei Creatorului Dumnezeu rămâne incognoscibilă, necunoscută. Creatorul neavând aceeași natură cu creaturile, nu poate fi înțeleasă rațional. Dumnezeu este mister. Dumnezeu este și lumină (1 Ioan 1, 5) în manifestarea Sa și astfel iluminare, adică extaz intelectual. Pentru Sf. GrigoreDomnul este ascundere, incompatibil cu puterile noastre de înțelegere. Omul nu este coesențial dumnezeirii, prin urmare unirea cu Dumnezeu nu are loc printr-o esență comună, nici intelectul, ci prin lucrare sau energiile Sale divine revărsate din bunătate spre lume. Hotărârile Sinoadelor din sec. al XIV-lea Hotărârile sinoadelor din secolul al XIV-lea au alcătuit o sinteză a Tradiţiei Ortodoxe, pe linia patristicii răsăritene. Ele au aprobat învăţătura Sfântului Grigorie Palama și îi condamnă pe adversarii lui cu ereziile lor. Hotărârile acestor sinoade au fost redate în Sinodicon-ul Ortodoxiei, care este culegerea dogmatică proclamată liturgic în prima Duminica din Postul Sf. Paști, care poartă numele de Duminica Triumfului Ortodoxiei şi așezate ulterior în cărţile liturgice. După trecerea la Domnul a Sfântului Grigorie, în † 13 noiembrie 1359, în anul 1368 Biserica din Constantinopol l-a și canonizat, declarând în mod oficial învățătura lui ca ortodoxă, isihasmul devenind astfel doctrină oficială aBisericii Răsăritene, care a pătruns apoi în tot Răsăritul Bisericii Ortodoxe. Iar în cea de-a doua Duminică a Postului Sf. Paști, sărbătorim amintirea Sfântului Grigorie Palama şi a învăţăturii sale ortodoxe. Biserica a rânduit aceasta având în vedere că marele Sfânt isihast nu constituie doar un model de trăitor și apărător al Ortodoxiei, cu o viață duhovnicească demnă de urmat de toți creștini, ci și un rugător permanent pentru viața noastră în Hristos Domnul. Practica isihastă, urmată și apărată de Sf. Grigorie a pătruns în sec. al XIV-lea și în Țările Române, însă a cunoscut o mare înflorire în sec. al XVIII- lea, prin lucrarea Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului, † 1767, a Sfântului Paisie de la Neamț, † 1794, și a ucenicilor săi. Să rugăm dar pe Sf. Grigore să se roage lui Dumnezeu pentru noi, ca să putempăstra dreapta credință ortodoxă pe care Sfinții Bisericii de-a rândul secolelor au apărat-o cu prețul vieții, devenind Sfinți martiri. Încheierea cu Rugăciune pentru luminare Încheiem cu rugăciune pentru că Rugăciunile sunt Lumini și aduc în viața credincioșilor tot atâtea lumini de la Dumnezeu câte Rugăciuni cu credință înălțăm spre El, pentru noi sau pentru aproapele, când ne rugăm înaintea Lui cu credință, după cum zice Hristos Domnul: „De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” (Marcu 11, 24). Astfel fiecare studiu sau temă se va încheia cu rugăciune pentru luminare, mulțumire, iertarea păcatelor și ajutor pentru mântuire de la Milostivul Dumnezeu în Sfântă Treime. Iar cuvântul mântuire constă în a ne mântui de păcate, de diavol și de moartea spirituală prin păcat, ca să dobândim astfel o viață binecuvântată cu credință aici pe pământ, pentru cucerirea mântuirii eterne în Împărărția Luminii lui Dumnezeu. Să încheiem, așadar, cu rugăciunea de mulțumire Tatălui Ceresc pentru toate în viața noastră, din Acatistul de mulţumire Lui Dumnezeu Tatăl: „Tată Ceresc, Preasfânt şi Preaplin de Iubire, Doamne Dumnezeule Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Doamne Dumnezeule Duhule Sfânt, Lumina vieţii noastre, Preasfântă Treime, Care ai făcut toate cele văzute şi nevăzute şi pe noi ne-ai binecuvântat cu multe daruri cereşti, ne închinăm Ţie. Îţi mulţumim, Te iubim şi Te slăvim Tată Ceresc, Dumnezeul nostru! Icos 1: Treime Preasfântă şi Multmilostivă luminează-ne cu Lumina Ta cea Sfântă! Deschide-ne inimile să creştem în ele sămânţa iubirii Tale Sfinte, pe care ai sădit-o la naşterea noastră în această lume!: Îţi mulţumimTată Ceresc, că ne-ai binecuvântat şi ne-ai dat viaţă! Îţi mulţumimTată DUMNEZEU ESTE LUMINĂ, CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (5) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecut) (continuare în pagina 20)