Romanian Times | Martie 2023

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES LEMNE PENTRU FOC Slavomir Almăjan “Transformarea” nu înseamnă progres ci adoptarea unei alte esențe dacă pot spune asta. În contextul de mai sus această transformare denotă natura, originea umană a lucrării, o diminuare a reverenței față de Cel care a făcut toate lucrurile desăvărșite. Deseori auzim spunându-se de la amvoanele bisericilor de azi, ca o exprimare a dis-satisfacțiilor privitoare la starea Bisericii, nevoia unei “transformări profunde” în abordarea lucrării, a slujirii... Asta a dus la repetate apeluri la ingeniozitate în ceea ce privește metodele de evanghelizare, stilul cântărilor, tematica mesajelor de “Duminică” al ultimei jumătați de oră a serviciului. Apoi, ca în oricare instituție sănătoasă se face evaluarea rezultatelor prin numărul celor care vin la servicii de Duminică și apoi prin evaluarea “sănătății financiare” a bisericii. Dacă lucrurile încep să stagneze se recurge la la analize mai “profunde”, consultanți profesioniști sunt tocmiți să privească și să ne lumineze prin concluziile lor. Este evidentă sinceritatea preocuparii liderilor bisericilor în vederea îmbunătățirii stărilor de lucruri precum și voința lor de a se angaja cu toată puterea lor, cu spirit de sacrificiu remarcabil în această lucrare. Dincolo de premiză, această lucrare pare impecabilă, de o valoare spirituală inexprimabilă. Dar lucrurile devin cu totul altfel dacă te uiți cu băgare de seamă la premiză sau la temelia acestor eforturi. Imaginați-vă că mergeti la un doctor si el vă informează de riscul nivelului înalt de colesterol pe care ultimele analize le-au pus în evidență. Desigur că imediat îți vei aduce aminte de dieta nesănătoasă care te-a adus la această stare. Îți amintesti de dulciurile irezistibile cu care te delectai fără înfrânare, de grasimile nelipsite la mesele tale... Ei bine, doctorul spune, este timpul să-ți schimbi viața! De-acum nu vei mai mânca ciocolata de doua ori pe zi ci o vei consuma de trei ori pe zi, iar grazimea hamburgherelor o vei inlocui cu slanina! Sună absurd, nu-i așa? Cu toate acestea, în lucrurile spirituale, noi facem cam la fel... Tocmai “transformarea” pe care am lucrat-o îndepărtându-ne de Sursa care este Cristos este cea la care apelăm ca ne îmbunătățim starea! “Transformarea” nu înseamnă progres ci adoptarea unei alte esențe dacă pot spune asta. În contextul de mai sus această transformare denotă natura, originea umană a lucrării, o diminuare a reverenței față de Cel care a făcut toate lucrurile desăvărșite. Singura lucrare Cântecul Întrerupt (4) care ar aduce îmbunătățirea stării este “întoarcerea” sau, “restaurarea”... Și asta nu înseamnă peticirea unui lucru învechit ci o totală renaștere în ceea ce Creatorul ne-a menit să fim... În caz contrar, la încercarea cu foc, se va dovedi deșertăciunea eforturilor omenești atunci când vor fi cântărite în balanța divină. Deci, efortul nostru ar trebui să se reducă la expunerea noastră analizei celei fără de greș a Cuvântului întărit prin marturia Duhului în inimile noastre. Trezirea! Vedeți, aici este vorba de o mreajă în care am alunecat încetul cu încetul prin acceptarea și conformarea cu standardele lumii, și ca urmare cataclismele economice, morale și “naturale” ale lumii devin și ale noastre. Noi numai suntemun popor pus deopartemenit să săreze pământul ci doar o altă entitate demografică pe orizontala societății. Noi nu mai suntem în măsură să fim un popor ca soluție la crize ci un popor ca parte din criză. Haideți să fim puțin mai specifici... Biserica are infrastructuri de milioane de dolari care necesită sume imense pentru a fi menținute și plătite. Este deci nevoie de de oameni cu situație, în stare să pună umarul sub povara financiară a bisericii... Astfel au apărut pe scenă teme “sensibile” care trebuiesc evitate în propovăduire... Lista acestor teme crește odată cu dependența financiară a bisericii. Vorbirea despre etica in afaceri, smerenia la ospețe, dragostea de bani, viața în plăceri devine o arie tabu în care pastorul nu poate păși fără a-și asuma un risc enorm... Implicarea politică a bisericii este de-a dreptul nulă întrucăt noi depindem de favoarea fiscală, excepția de la plătirea impozitelor, etc. Noi, biserica, suntem ținuți în șah de câtre cei de care depindem. Astazi în comitetele bisericilor (vorbesc din experiență) se vorbește mai mult de bilanțuri, credite bancare și sisteme eficiente de încălziere/răcire decât de problemele spirituale în care suntem înglodați până la gât. Opulența afișată în clădirile uriașe, înmodernitatea echipamentelor, în salariile lucrătorilor poartă după ea un preț mult mai mare decât datoria în dolari, lei, mărci... Prețul cel mai mare, atât de mare încât nu poate fi exprimat în cifre este cel al dependenței deci al limitării libertății noastre de a propovădui Cuvântul în vederea edificării poporului. Cu alte cuvinte am schimbat dependența de Isus Christos Domnul care este de drept Capul Bisericii pe dependența de sistemul social al lumii. Rezultatul final? Hmm... Cred că va trebui să trageți voi înșivă concluzia. Și pentru că ne lăsăm duși de un duh de slavă deșartă în construirea acestor lăcașuri ne scuzăm că trebuie s-o facem căci “o facem pentru Domnul”. Nu zidurile ci lurarea trebuie făcute ca pentru Domnul! Iată de ce noi auzimde o “tranformare” necesară și nu de o restaurare, întoarcere, trezire... Cred că Domnul nu s-ar simți jignit să vină în mijlocul unui grup care îl caută și îl laudă într-o casă dărăpănată de mahala. Domnul însuși dormea pe unde apuca, vorbea la poala vreunui munte, de pe puntea vreunui vas pescăresc, în case prin a cărei acoperis putea trece o targă cu un bolnav purtată de oameni interesați în vindecarea aproapelui lor. Este adevărat, Domnul a cinat și la masa bogatului dar și-a luat cortegiul de nevoiași cu El! Trăim vremuri de o maximă incertitudine în lucrurile materiale. Traim vremuri de crize pe care nu credeam că le vom trăi vreodată, necazurile devin ordinea de zi cotidiană în Un om batran mi-a zis odata „Nu blestema intunericul, mai bine aprinde o lumanare…”. Mi-am dat seama ca zicereaare ineaunadevarmobilizator cecontrabalanseaza o stare de vaicareala si care poate reprezenta o varianta luminoasa de adevar, frumusete si bunatate. Privind la zapaceala colectiva in care lumea este acum, la inghetul spiritual canadian m-am intrebat cum s-ar putea aprinde “un foc” in toata aceasta situatie. Probabil ca ai auzit deja despre unproiect de lege canadian numit C-11 ce reprezinta nici mai mult nici mai putin decat intentia de a legifera cenzura in Canada. Guvernul Trudeau incearca acum sa o faca ascunsa datorita faptului ca a fost lansata catre public - inainte de a fi aprobata - prin cateva canalemedia (nu cele oficiale saumajore). Probabil vor ingheta proiectul pentru o vreme – eu sper sa il anuleze complet dar nimeni nu poate anticipa ce se va intampla. In senatul Canadian au fost multe luari de pozitia (DavidRichards este dementionat in special) ce si-au exprimat ingrijorarea despre acest proiect legislativ ce vrea sa anuleze orice drept al libertatii de exprimare. Desi bineinteles nu este prezentat asa, C-11 este o combinatie / compilatie a legilor restrictive din fostul bloc sovietic in care erau infierate si interzise orice exprimari ce nu se potriveau agendei partidului comunist. Cu alte cuvinte Guvernul stiemai bine ce avemvoie si ce nu avemnu pe baza unei moralitati acceptate istoric ci a unor norme impuse doar de cei care sunt acum in pozitie de putere si decizie. Probabil ca multi concetateni ar fi de acord cu aceast proiect. Diferitele situatii legate de COVID-19 au arata cat de usor de manipulat sunt (si) canadienii. Singura problema a guvernului este ca sunt inca unele voci care nu se supun. Desigur gurpurile seculare ne canta melodii frumoase doar ca sa ne adoarme intr-un somn spiritual profund. Cuvinte precum “securitate nationala” si “sanatate publica” sunt aruncate in discutie pentru a genera ingrijorari false si pentru a genera puteri decizionale absolute celor ce guverneaza. Sunt cativa ce incerca sa vorbesca impotriva aceastei tiranii ce ne infasoara.Acceptarea cenzurarii unor mesaje de interes public in timpul perioadei declarate pandemice au avut efectul de a discredita orice opinie neconforma mesajului guvernamental. Desele incercari de a reduce la tacere orice cetatean, profesor, lider religios ce isi punea intrebari despre situatia respectiva, prezinta dovada a cat de mult rau se poate face printr-o decizie aparent buna. In prezent sunt doar cateva voci ce avertizeaza asupra pericolelor pe care noua agenda agresiva a dez-orientarilor sexuale le reprezinta pentru copiii nostri. Exista si mai putine voci care vorbesc impotriva asistentei medicale pentru eutanasie (proiectul Canadian MAID) mai clar numita, „sinuciderea asistata de un medic”. Canadienii (si nu doar ei) trebuie sa fie constienti de faptul ca cenzura prin intermediul retelelor sociale nu este nimic in comparatie cu cenzura care poate fi impusa prin legea civila. Libertatea de exprimare pentru a semnala incalcarile drepturilor omului va fi redusa la tacere iar cei care vor continua sa vorbeasca public despre adevar si situatiile manipulative ale guvernului vor putea fi usor declarati “teroristi”. Inacelasi timpcredcaguverneleoccidentale subestimeaza constiinta crestina ce este inca vie in fibra natiunilor. Da, in multe privinte, constiinta noastra a fost batucita, nivelata in ultimii 3 ani. Au existat insa la nivel local semnale de speranta prin exprimarile si actiunile curajoase ale unor pastori credinciosi si a unor cetateni constiinciosi (indiferent de profesia lor). In aceste momente de acalmie (cel rau nu doarme niciodata) trebuie sa mentinem presiunea adevarului si sa ne mobilizam, sa facem aliante cu orice merge in directia corecta. Sau va trebui sa platim pretul tacerii si confortului iar acest pret va fi costisitor pentru viitorul nostru si al generatiilor dupa noi. Ca si crestin, cred ca exista un standard moral valabil pentru orice om. Daca guvernele cauta un tap ispasitor pentru toate probleme globale Biblia spune ca Isus Christos este “tapul nostru ispasitor”, si putem sa punem asupra lui pacatele noastre individuale. Natiunile au intotdeauna nevoie de un tap ispasitor. Si daca nu va fi Christos, atunci va fi altcineva. Daca Biblia nu reprezinta standardul in care oamenii gasesc adevarata libertate, atunci ca natiune vomcontinua samergempe calea fostelor guverne comuniste. Soljenitin a spus odata ca ororile Rusiei sovietice s-au intamplat pentru ca oamenii L-au uitat pe Dumnezeu. Acelasi lucru este valabil si astazi – nu doar in Rusia. Ca biserici va trebui sa continuam a lucra spre transformarea si reformarea tarii in care locuim. Asta va avea efecte bune insa va dura ceva timp pentru a vedea fructele. Stiu ca vrem beneficii instant insa va trebui sa avem rabdare si sa fim persistenti in a face bine. De aceea nu trebuie sa ne parasim pozitiile gandindu-ne ca nu se mai intampla nimic bun. Raul nu va fi alungat prin retragerea noastra si prin implicarea noastra. Lumina birueste intunericul prin faptul ca lumineaza. Va trebui sa pastram vie pentru noi si familiile noastre preceptul moral al autoritatii Cuvantului lui Dumnezeu. Iar asta va insemna promovarea domniei lui Christos pentru orice aspect al vietii noastre personale si publice. Hai sa nu ne mai plangem si sa vorbim de rau acest veac inghetat spiritual ci mai bine sa aprindem un foc. Tu pregateste lemnele si striga la Dumnezeu ca sa le aprinda. Emanuel C. Pavel – Vancouver BC, Canada (continuare în pagina 20)