Romanian Times | Aprilie 2023

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit DUMNEZEU ESTE CELCUMULTE NUME ȘIATRIBUTE, DUPĂ LUCRĂRILE SALE „Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”.Apoi i-a zis: „Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!” (Ieșire 3, 14) Cu acest nume S-a numit Dumnezeu, zicând: „…Eu sunt Cel ce sunt…” (Ieșire 3, 14), lui Moise când l-a întrebat pe Dumnezeu, după ce l-a trimis la poporul Israel în Egipt să-l elibereze, zicând: „Zis-a iarăşi Moise către Dumnezeu: „Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel (cum a fost trimis) şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Îl cheamă, ce să le spun?” (Ieșire 3, 13). „Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: „Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce estem-a trimis la voi!” (Ieșire 3, 14). În limba ebraică acest nume de: „Eu sunt Cel ce sunt”, înseamnă „Iahve”, care în același timp este și un atribut sau o însușire a lui Dumnezeu cu numele de: „Aseitatea”, ce descoperă generațiilor că Dumenzeu este Cel care are cauza de existență în Sine și prin Sine însuși, iar toate celelalte existențe în universul ceresc și fizic, create de El, au cauza de exitență în afară de ele, adică în Dumnezeu, Creatorul lor, în descoperirea Scripturii: „Pentru că de la El (Dumnezeu) şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!” (Rom. 11, 36) Astfel, înaintedeavedeadesprenumele luiDumnezeucaeste lumină înacest capitol I, și a putea înțelege numele lui Dumnezeu ca Lumină necreată, vă învit să porinm la drum prin ScripturileVechiului și Noul Testament, pentru a aflamai întâi căMareleDumnezeu (Tit 2, 13), pe lângă numele de lumină, are și altemulte nume și atribute sau însușiri revelate lumii prin lucrările Sale, energiile necreate despre care am aflat în tema anterioară, nu numai cel de lumină. De cunoașterea și vederea luminii lui Dumnezeu prin însușirile sau atributele Sale, ne vom ocupa în acest studiu din acest capitol, dar în această temă vom începe a cunoaște și numele multe ale lui Dumnezeu și atributele sau însușirile Lui, pentru a putea înțelege în temele de mai jos numele lui Dumnezeu de Lumină, cum ne este revelat că, „…Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5). Despre atributele dumnezeiești, Sf. Simeon Noul Teolog scrie că „Toate atributele sunt și ele lumină: el vorbește despre lumina slavei lui Dumnezeu, a harului etc” (Ilarion Alfeyev, Simeon Noul Teolog și tradiția ortodoxă, trd. din lb. engl. de I. Stoicescu și M. M. Rusen, ed. îngrj. de pr. E. Drăgoi, București, ed. Sophia, 2010, Sf Simeon N. Teolog: Discursuri Etice 11, 331, Imnul I, 210).Astfel după Sf. Simeon care prezintă - atributele sau însușirile lui Dumnezeu ca lumină - putem zice că, Dumnezeu prin toate atributele Sale El reflectă lumină divină în cele două universe: ceresc și fizic, spre luminarea făpturilor create, în revelarea Scripturii: „Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor” (Apoc. 22, 5). Astfel, Dumnezeu este Cel cu multe nume după energiile necreate, sau atributele, sau lucrările Sale, prin care se arată și se face cunoscut generațiilor ca lumină divină dătătoare de viață în susținerea lumii (Ioan 8, 12). Așadar, hai să vedem despre numele multe ale lui Dumnezeu după energiile sau lucrările Sale arătate în susținerea vieții în lume înVechiul Testament, pentru a putea înțelege unul din numele lui Dumnezeu ca Lumină (1 Ioan 1, 5).Așa vom trece în continuare la cunoașterea lui Dumnezeu după atributele Sale ca Unul cu multe nume, Care revarsă ca dintr-o cascadă harurile Sale necreate spre susținerea neâncetată a celor două universe, pe care le-a creat cu existențele sau făturile lor: universul Ceresc și universul Fizic. Dumnezeu Cel cu multe nume în Vechiul Testament După învățăturile Bisericii Ortodoxe, Dumnezeu este fără nume, ca Unul căruia nu I se potriveste nici un nume, fiindcă după ființa Dumnezeu este deasupra oricărui nume și Cel care în același timp este cu multe nume, pentru că este mai presus de orice lucrare sau energie, este ascunsul supraființial, într-un fel. De aceea, Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu Sunt Cel ce Sunt” (Ieșire 3, 14)”. Astfel, când Îl numim sau Îl chemăm pe Dumnezeu cu un nume, o facem în temeiul cunoașterii Sale dupa energiile sau lucrările Lui necreate ci izvorâte dinEl, în baza cărora El S-a revelat în cadrul relației personale cu omul și cu lumea. În Vechiul Testament, numele atribuite lui Dumnezeu după lucrările Sale arătate spre lume și oameni și cel mai dese întâlnite sunt Elohim, Iehova sau Iahve. Fiecare dintre acestea scoate în relief un nume, din multele nume, a lui Dumnezeu după energiile, atributele sau lucrările dumnezeirii Sale arătate spre lume și oameni pentru susținerea lor. Elohim, încarteaFacerii, capitolul 1, care începe, „La început,Dumnezeu…”, este întâlnit numele de Elohim de 31 de ori. Acolo, Dumnezeu este arătat în calitate de Creator și Judecător. Acest cuvânt – Elohim - este un plural al înălțimii fiind folosit la singular atunci când face referire la Dumnezeu. Forma prescurtată, „El”, apare dese ori ca nume, în special în cazul locurilor sfinte, precumBetel, care înseamnă „casa lui Dumnezeu” (Facere 35, 15). „După aceea vei ajunge la Ghibeea Elohim…” (1 Reg. 10, 5).Așadar, Elohim este un nume al lui Dumnezeu cel mai des întâlnit în Vechiul Testament. Iahve , Când Moise L-a întrebat pe Dumnezeu de numele Dumnezeului lui „Avraam, Isaac și Iacov”, Dumnezeu i-a raspuns lui Moise: „Eu Sunt Cel ce Sunt” (Ieșire 3, 14)”.Apoi i-a zis: „Așa să spui fiilor lui Israel: Cel ce estem-a trimis la voi!”. Prin această Scriptură, Dumnezeu ne revelează că este ființa Care are cauza de existență prin Sine, și de la Sine, și că are viața și existență veșnică. Pentru evrei verbul „a fi” nu însemaă numai a exista, ci a fi activ, a se exprima pe sine ca ființă activă. Acesta deci este înțelesul lui Iahve. Multe alte nume ale lui Dumnezeu derivă în urma unor combinații, ca de exemplu: Iahve-Jireh, care înseamnă că „Domnul îți va da, îți va purta de grijă” (Geneza 22, 14). Pe Dumnezeu l-a întrebat, care este numele lui și patriarhul Iacov, iar El i-a răspuns: „…Pentru ce întrebi de numele Meu (Dumnezeu)? El e minunat!” Şi l-a binecuvântat acolo” (Facere 32, 29). Așa aflăm că Dumnezeu are numele și de Cel – minunat! Iahve-ire, acesta este numele prin care a chemat Avraam pe Dumnezeu, când era pe punctul de a-și jertfi propriul fiu, pe Isaac, arătându-i berbecul pregătit de El în schimb, în revelarea Scripturii: „Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă…” (Facere 22, 10-14). De aici rezultă providența divină, adică Dumnezeu poartă de grijă, iar omul trebuie doar să se încreadă în Dumnezeu și în mântuirea de la El, și Dumnezeu va purta grijă de celelate, cum s-a încrezut Avraam când a dus pe fiul său Isaac pe munte să-l aducă jertă lui Dumnezeu, zicând: „Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” (Facere 22, 8). Și cu adevărat vedem că Dumnezeu S-a îngrijit, iar Avraam a exclamat și a chemat numele lui Dumnezeu: „Iahve-ire”, adică „…Dumnezeu poartă de grijă…” (Facere 22, 10-14), celor care se încred în El caAvraam. Apoi, în relația lui Dumnezeu cuMoise: „Zis-aDomnul cătreMoise: „Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta şi pe cel ce va fi de miluit îl voi milui şi cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura” (Ieșire 33, 19). Azi avemnevoiemai mult ca oricând de credința și încrederea luiAvraam înDumnezeu, ca El să poarte grijă de țările din univers, în descoperirea Scriptuirii: „Este ţara de care poartă grijă Domnul Dumnezeul tău; ochii Domnului Dumnezeului tău sunt necontenit asupra ei, de la începutul anului până la sfârşitul lui” (Deuteronomul 11, 12), pentru că poporul se încrede în Dumnezeu și iluminarea Lui. Iahve-Rapha, înseamnă „Domnul care vindecă”, după Scriptura ce zice: „De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi de vei lua aminte la poruncile Lui şi vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă” (Ieșire 15, 26). În timpul călătoriei poporului Israel spre Canaan prin pustie, și era mușcat de șerpi și mureau mulți: „Domnul a zis către Moise: „Fă-ţi un şarpe de aramă şi-l pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat care se va uita la el va trăi. Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi se vindecau și trăia” (Numeri 21, 8-9). Acel „șarpe de aramă”, la care uitându-se cei mușcați de șerpi și se vindecau, a închipuit Crucea lui Hristos Domnul la care cine va privi în imaginație și va crede în Hristos ca Mântuitor al lor, Care a fost răstignit pe Cruce, cu atât mai mult se va vindeca de boli. Iar aceste se adeveresc precum a zis Domnul: „Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi” (Marcu 16, 17-18). Așa înțelegem căci, credința este indispensabilă în relația omului cu Dumnezeu. Iahve, Nissi, „Domnul Stindardul nostru” (Ieșire 17, 15), undeStindard se refera la simbolul victoriei lui Israel asupraAmaleciților în deșert (Ieșire cap. 17). După ce Domnul a dat biruință israeliților în deșert asupra Amaleciților: „Atunci a făcut Moise un jertfelnic Domnului şi i-a pus numele: „Domnul este scăparea mea!” (Ieșire 17, 15). Da, Domnul a fost scăparea lui Israel în lupta împotriva Amaleciților pentru că Moise s-a rugat, iar când nu a mai putut ține mâinile ridicat la rugăciuneAron și Or i-au ținut mâinile ridicate și așa au biruit. Astfel, vine și birunița omului în toate generațiile prin rugăciunea cu credință înaintea lui Dumnezeu. Iahve -M’kaddesh , înseamnă: „Domnul care Sfințește” (Levitic 20, 8; Ezechiel 37, 28) în care arată că numai Dumnezeu, și nu Legea, îi poate curața și sfinții pe oameni. Iahve, Shalom: „Domnul Pacii” (Judecatori 6, 24). Acesta este numele dat de Ghedeon altarului pe care l-a zidit după ce îngerul Domnului l-a asigurat că nu va muri dupa ce Îl va vedea. „Şi a făcut acolo Ghedeon un jertfelnic Domnului şi l-a numit “Iahve-Şalom”. Şi se află acesta şi astăzi în Ofra lui Abiezer” (Judecători 6, 24). Așa putem vedea pe rând DUMNEZEU ESTE LUMINĂ, CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (6) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecut) (continuare în pagina 20)