Romanian Times | Mai 2023

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit Dumnezeu Cel cu multe nume în Noul Testament Sf. Dionisie Areopagitul zice că, Dumnezeu este mai presus de orice nume, și în același timp, El este indicat întreg printr-o mulțime de nume, iar Sf. Dionisie întreabă astfel: „Oare nu acesta este numele Lui, cu adevărat minunat că este mai presus de orice nume? Dar înțelepții în cele dumnezeiești Îl laudă prin mai multe nume din toate cele cauzate: ca bun, frumos, înțelept, vrednic de iubit, ca Dumnezeul dumnezeilor Domnul domnilor, ca înțelep și ca Sfântul sfinților, ca veșnic, Cel ce este prin Sine, ca fiind cauza veacurilor ca dătător de viață, înțelepciune, minte, rațiune, cuvânt, mai presus de toate comorile a toate cunoștințele, cu putere ca stăpânitor” (Despre numele divine, cap. I, 6, P. G. III, col. 596). Așa Dumnezeu se coboară în lume la creaturile Sale prin energiile Lui necreate, ca harul dumnezeiesc, rămânând transcendent lumii și omului prin ființa Sa, iar omul sesizează prezența și lucrarea lui Dumnezeu lângă el și în lume cât și transcendența Lui față de lume. Dumnezeu fiind Persoană, se stabilește un raport de iubire și credință în lumină între El și oamenii credincioși. Dumnezeu este Duh: „Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 24). Acest nume al lui Dumnezeu, după natura Lui, ni-L descoperă chiar Fiul lui Dumnezeu, revelând prin acest nume că Dumnezeu nu are natură materială ci este Duh, de unde înțelegem omniprezența Sa, și închinarea și rugăciunea trebuie să fie tot în Duh și adevăr, dar nu din buze, în descoperirea Scripturii: „Poporul acestaMă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine” (Matei 15, 8). Dumnezeu este iubire: „Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 8). Așa ne descoperă Duhul Sfânt, prin Sf. Ap. și Evanghelist Ioan că, „….Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 8). El este o iubire și stabilește prin acest nume raportul de iubire între El și oameni de o iubire inegalabilă, în revelarea Scripturii: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Dumnezeu este lumină, după cum ne este tema studiului de față: „Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5). Și acest nume al lui Dumnezeu este revelat iarăși de Mântuitorul Hristos, ne zice Sf. Ap. și Evanghelist Ioan, prin cuvintele: „Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El (Hristos) şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5). Toate numele le vedem atât de clar că vin din arătările lui Dumnezeu în lume prin multiplele Sale lucrării sau enegrii, ca aceia de lumină necreată și dumnezeiască. DumnezeuesteTată: „Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău…” (Matei 6, 9). La fel și acest nume al lui Dumnezeu ne este descoperit de Fiul Său ca să Îl chemăm Tată sau Părinte pe Domnul Dumnezeul. Acest nume rezultă din relația cu Dumnezeu ce o avem ca fii ai Săi prin harul dumnezeiesc adus de Mântuitorul, în care am fost înfiați în urma răscumpărării de sub moartea păcatelor de Fiul Său Iisus Hristos, prin aspectele operei de mântuire. Avva Părinte: „Şi zicea (Iisus): Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de laMine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu” (Marcu 14, 36). Cu acest nume de Părinte S-a adresat și Mântuitorul lui Dumnezeu în grădina Ghetsimani când S-a rugat înainte de Sfintele Sale Patimi. Tot acest nume de Avva Părinte îl pronunță și Sf. Ap. Pavel când a zis: „Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!” (Rom. 8, 15). Si odată ce am fost înfiați prin harul divin, adus de Fiul lui Dumnezeu, în descoperirea Duhul Sfânt prin Sf. Ap. Pavel, zicând: „Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!” (Gal 4, 6). Dumnezeu în Treime, este numele revelat omenirii, mai clar ca oriunde, la botezeul Domnului Iisus Hristos, de către Ioan Botezătorul în apele Iordanului.: „Iar botezându-se Iisus, când ieşeadinapă, îndată cerurile s-audeschis şiDuhul luiDumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17). PrimaTeofanie clară și luminoasă când S-a văzut Fiul botezându-Se de către Ioan în apă, Duhul Sfânt în chip de porumbel pogorându-se peste El și vocea Tatălui din cer care L-a prezentat pe Fiul, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care ambinevoit” (Matei 3, 17). Iar prima arătare a lui Dumnezeu în Treime, sub forma a trei oameni, a fost lui Avraam la stejarul Mamviri din Hebron (Facere 1, 1-8). De la Dumnezeu în Treime, găsim în Noul Testament des formula trinitară, pronunțată de însuși Domnul când a zis: „…mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Cor. 13, 13). Dupe ce am văzut că Dumnezeu este revelat, de Sf. Scripturi, Cel cu multe nume, după lucrările, energiile sau atributele Sale, atât în Vechiul Testament cât și în noul Testament, vom trece în continuare la cunoașterea lui Dumnezeu după atributele Sale ca Unul cu multe nume și atribute la fel după lucrările Sale în lume, Care revarsă ca dintr-o cascadă harurile Sale spre susținerea neîncetată a celor două universe pe care le-a creat cu creaturile lor: universul ceresc și universul fizic: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalm 18, 1). Numele numeroase date lui Dumnezeu, precum am aflat, plecând de la activitatea Sa asupra creaturilor, și celelalte denumiri ale lui Dumnezeu se raportează la El ca la Lumina Suprema prin excelență. „Toate acestea sunt lumina și Dumnezeu este o singură lumina, iar cel care are acea lumina le are împreună cu lumina și pe acestea” (Sf. Simeon N. Teolog, Imnul 33, p. 99). Sf. Simeon mai zice că, este: „O, Lumina nenumită ca una cu totul fără nume!, și că îi putem atribui toate numele”, ca lui Dumnezeu după lucrările Sale. „O, Lumină cu multe nume ca una ce lucrezi toate!” (Imnul 28) pentru ca ea lucrează toate lucrurile. Despre imposibilitatea de a da un nume lui Dumnezeu și despre faptul ca Îi putem atribui multe nume după lucrări, vine chiar de la Dionisie Areopagitul, care afirma că „fiintei celei mai presus de toate I se potriveste și lipsa de nume, precum și numele toate ale celor existente”. (Dionisie Areopagitul, Teologia Mistică, trad. C. Iordăchescu, Institutul European, Iaşi , 1993, p. 52). Numirea lui Dumnezeu cu numele de lumina, vine de la experienața personală a Sf. Simeon, în vederile lui Dumnezeu ca lumină, care se adeveresc și pe revelațiile biblice care zice: „...că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 5, 1). Atributele naturale divine Ce este Dumnezeu în Sine, în ființa Sa, rămâne omului necunoscut pentru că El este mai presus de cunoașterea omenească, dar Dumnezeu se face omului cunoscut și trăit prin lucrările Sale care izvorăsc din ființa Sa. Iar subiectul acestor lucrări este ființa sau esența dumnezeiască, care este deținută de fiecare Persoană a Sfintei Treimi în întregimea ei: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțită. Prin lucrările Sale, Dumnezeu intră în legătură cu lumea și cu toate creaturile Sale create în ea, ca să le susțină existența care este în afară de ele, adică în Dumnezeu, Creatorul lor, cum este și firesc, ca și Creatror al lor. Așadar, contemplândomul asupra lucrărilor luiDumnezeuprezente șimanifestate în creație, gândirea omului a înaintat prin providență sub iluminarea divină spre atributele sau însușirile luiDumnezeu. Pentru a avea o înţelegere corectă despreDumnezeu, nu avem voie să credemcă El este asemenea oamenilor: „Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta? Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta… Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug… Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea fetei tale păcatele tale” (Psalm 49, 17-22) Iar atributele divine sunt niște reprezentări subiective și analogice reale ale lui Dumnezeu cu lumea. Atributele lui Dumnezeu nu sunt arbitrare, ci sunt realități obiective în lume în relația ei cu Creatorul ei, Dumnezeu. Atributele le deducem pe baza revelației naturale și apoi a revelației supranaturale către omenire. În lumea creată de Dumnezeu este legea cauzalității. Dumnezeu care nu este cauzat de nimeni și de nimic, I se atribuie atributul Aseității, despre care o să vedem în continuare. Aseitate. Creația întreagă are o cauza, un autor care este mai presus de ea și Acesta este Dumneƶeu, Creatorul ei. El își are cauza de exisțentă în Sine și prin Sine și nu este condiționat în existența Sa de nimeni și de nimic din afara Sa, El însusi își este propria Sa cauză de existență. De aceea, Dumnezeu Se prezintă pe Sine însuși lui Moise că este Existența în Sine, prin excelență, zicând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieșire 3, 14). „Cel ce este”, adică Dumnezeu. Sf. DionisieAreopagitul spune că este mai presus de ființă, de existență și cauză de susținere a toate. Și nu numele cele ce există, ci și existența însăși a celor ce există este din Cel ce preexistă. Dumnezeu este Cel ce cuprinde în Sine și de mai înainte și existența (Dionisie Areopagitul, Despre numele divine). Toată existența după revelarea Scripturi: „Căci în El (Dumnezeu) trăim, ne mișcăm și suntem” (Fapte 17, 28). „Pentru că de la El (Dumnezeu) şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!” (Rom. 11, 36). DUMNEZEU ESTE LUMINĂ, CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (7) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecut)