Romanian Times | Iunie 2023

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan De ce m-aș aventura într-o dezbatere asupra sunetului și al culorii cu cineva care nici nu vede și nici nu aude? Acest surd și orb se poate lansa într-o nebunie retorică încercând să convingă restul lumii că atât sunetul cât și culoarea sunt doar niște mituri. Meditația în liniște s-a dovedit pentru mine, de fiecare dată, a fi pajiștea unei odihne revelatoare. Este un fel de libertate manifestată în puterea tăcerii față de lume. Și nu mă gândesc la o izolare monahală, într-un schit undeva în pustietate… Există un fel de putere a tăcerii față de lume și aceasta nu vine în contradicție cu marea trimitere înspre propăvăduirea Evangheliei în lume! Implicațiile acestei tăceri sunt profunde. Cred, și Cuvântul este de partea mea, că nașterea noastră din nou este o schimbare demiez și implicit o schimbare de perspectivă. Prin aceasta, “leacul de ochi” cel binecuvântat ne-a deschis ochii ca să vedem nu o altă realitate, ci realitatea…Mai simplu spus este vorba de recăpătarea bunului simț în relația noastră cu realitatea. Puterea tăcerii față de lume, de care am început să vorbesc, este doar o manifestare a bunului simț. De ce m-aș aventura într-o dezbatere asupra sunetului și al culorii cu cineva care nici nu vede și nici nu aude? Surdul și orbul se poate lansa într-o nebunie retorică încercând să convingă restul lumii că atât sunetul cât și culoarea sunt doar niște mituri. Și nu numai atât, dar cei care pot vedea culoarea și pot auzi sunetul sunt etichetați, marginalizați, disprețuiți… Perspectiva de care, prin harul lui Dumnezeu ne bucurăm, înmijlocul confuziei generale, în haosul certurilor de cuvinte, ne dăruiește puterea de care s-au bucurat tinerii Meșac, Șadrac și Abednego ca să putem răspunde ca și ei: “Noi nu avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.” (Daniel 3:16) Poetul și marea (3) Tăcerea Domnului nostru în fața judecătorilor orbi și surzi este nu o dovadă a resemnării ci dovada unei perspective de nesdruncinat asupra realității care era inaccesibilă celor care îl judecau, o dovadă a puterii. De fapt, orice aventură, orice încercare a noastră de a “explica” perspectiva noastră ar fi o deșertăciune… Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește. (1Cor 2:14) Lucrurile lui Dumnezeu, îndrăznesc să cred, includ și realitatea materială a existenței noastre. De fapt chiar și “observarea” lor printr-o prismă lumească duce la erori care mai târziu sunt canonizate și devin “teorii”, și după ce sunt politizate devin “științe”. Noi suntem prinși într-un astfel de mediu în peregrinarea noastră terestră. Deseori suntem provocați la a lua atitudine, suntem forțați la a ne susține credința prin a lua parte la dezbaterile nesfârșite care au loc în jurul nostru. Aici intervine puterea tăcerii… Noi nu vom putea câștiga în astfel de dezbateri pentru că menirea lor nu este aducerea adevărului la suprafață. “Adversarilor” noștri le lipsește perspectiva pe care noi o avem, pentru ei lucrurile pe care le susținem noi sunt “o nebunie”. Singura noastră armă în confruntarea noastră cu nonsensul lumesc este “nebunia propovăduirii crucii”. Aceasta ne pune în poziția de “slăbiciune” în perspectiva lumii dar prin puterea Duhului este singura cale prin care “izvodirile minții” pot fi răsturnate. Propăvăduirea crucii este “bună ziua!” și “la revedere” rostit provocărilor intelectuale care vin în calea noastră. Cunoaștem un om, pe paginile Scripturii, care ar fi putut străluci în orice confruntare verbală. Dar acolo, laAeropag, el a ales “nebunia” care l-a dat jos de pe podium dar l-a urcat pe înălțimea izbânzii prin schimbarea de miez și de perspectivă în câteva suflete. Oh, sigur, Pavel a venit cu o “nebunie” și nu cu o teză! Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Cristos și pe El răstignit. (1Cor 2:1,2) Puterea tăcerii! O, minunata înțelepciune a lui Dumnezeu! Există putere în proclamare dar dincolo de aceasta este tăcerea la care suntem chemați… “Ce este adevărul?” a întrebat Pilat. Domnul nu a mai răspuns. Pilat nu avea ce-i trebuia pentru a pricepe și (continuare in pagina 10) SUNT BARBAT SI NU-MI CER SCUZE PENTRUASTA Pentru ca in luna Iunie este celebrata pe mai tot globul Ziua Tatalui – prilej de verificare si aliniere cu gandul si dorinta lui Dumnezeu pentru fiecare din apartinatorii genului masculin - randurile de mai jos sunt pentru prietenii, fratii, camarazii mei de viata – pentru barbatii ce sunt fii, soti, tati, prieteni, colegi, coechipieri. Relatarea biblica din Geneza 1:26-28, 31 ofera suportul a tot ceea ce urmeaza. Barbatii au fost facuti sa lupte, ca cucereasca, sa confrunte. Societatea de azi are nevoie de barbati ce aduc echilibru si lupta pentru bine si normalitate dar nu print-un activism ieftin in care stam in fata tastaturii si comabatem ura cu mai multa ura. Si nici printr-o atitudine voit smerita si defensiva, fara verticalitate, in care pretindem ca ne pasa de tot dar nu luam o pozitie clara pentru nimic. Nici pozitia de a fi perpetuu nemultumiti fata de orice ideologie ce se opune valorilor crestine nu pare de prea mult folos. Cred ca ar trebui sa construim si sa facem mai mult in postura afirmarii valorilor pentru care traimsi pentru care suntemgata sa luptamsi sa ne sacrificam.Va trebui sa ne echipam si sa luptam pentru afirmarea a ceea ce suntem decat sa luptam impotriva lucrurilor ce nu se alinieaza valorilor noastre. Pare același lucru dar este o nuanta importanta in complexul ideologic-spiritual al existentei cotidiene. Ideeamea de baza este simpla: singuramodalitate de a expune o inselatorie, falsitatea unui lucru sau crez este sa arat, sa afirm, sa promovez ce este autentic, original, adevarat. Intre-o vreme in care barbatii sunt ridiculizati din varii directii este nevoie sa afirmam masculinitatea biblica asa cum a lasat-o Dumenzeu pentru om. Vreau sa ne tinem capul sus fara a ne mai cere scuze pentru ceea ce credem. Sa fim soti, tati, prieteni, camarazi ce expun valorile biblice. Dumnezeu ne-a creat asa si a fi barbat este foarte bine. Cand Dumnezeu a creat omul si a spus ca este ceva foarte bun a exprimat de fapt ca modul in care este barbatul este foarte bun, ca modul in care este femeia este foarte bun, ca sexualitatea biblica este „foarte buna” și ca modul in care casatoria intre barbat si femeie aduce toate aceste „bunuri” impreuna intr-o singura casa, este foarte bun. Când Dumnezeu se uita retrospectiv la tot ceea ce facuse, in special casatoria barbat- femeie pe care a binecuvântat-o, El a numit totul foarte bun. Nu a spus ca arata destul de bine, nu a spus ca vor aparea unele imbunatatiri pe viitor. El a afirmat ca totul este excelent, de neimbunatatit. Cu o astfel de concluzie, Dumnezeu enunta de fapt ca opiniile Sale despre masculinitate, sexualitate și casatorie sunt singurele care Ii plac și care conteaza. El anunta fara scuze ca planul Sau este singurul care se potrivește perfect viziunii Sale suverane despre cum ar trebui sa mearga lucrurile și ca nu sunt necesare alte concepte sau definitii. El nu ne-a cerut parerea și nu ne-a solicitat ajutor pentru a imbunatati saumodifica ceea ce El a facut. Daca un barbat, o femeie sau un guvern au indrazneala sa redefineasca aceste planuri sau sa modifice ceea ce il multumeste deplin pe atotputernicul Dumnezeu - chiar și in cele mai mici detalii - ei se expun in fata celei mai aprige pedepse, ce poate veni in timpul vietii pamantesti sau in etern chin din iad. Planurile noastre imperfecte, egoiste, limitate nu pot aduce implinire/placere unui Dumnezeu perfect și glorios. Daca designul original a fost amprentat de Dumnezeu si declarat perfect cred ca acesta este singurul pe care ar trebui sa-l celebram si de care sa ne bucuram. Din nou, fara a ne cere scuze. Este foarte bine sa fii barbat. Dumenzeu a spus-o. Masculintatea biblica nu este toxica. Barbatii nu sunt niste neanderthali mai sofisticati și cu siguranta nu suntem doar niste donatori pasivi de cromozomi ce asigura supravietuirea rasei umane. Dar, asa cum am spus, sa nu ne definim doar prin negatie ci prin afirmatie. Astfel barbatii: sunt patriarhi care ii aducTatalui lor mare placere și bucurie atunci când iși traiesc masculinitatea pentru gloria Lui (1 Corinteni 10:31). muncesc cu sudoare (Geneza 3:19), oferind resurse pentru familie și asumându- și responsabilitatea pentru actiunile lor (1 Timotei 5:8), conduc si extind stapânirea lui Dumnezeu (Geneza 1:28) protejeaza familia si comunitatea impotriva amenintarilor care apar (1 Corinteni 16:13), exerseaza creșterea in putere a trupului și a mintii (Proverbe 24:5); au curaj in fata dificultatilor si impotrivirilor (Iosua 1:9), dovedesc integritate atunci cand nimeni nu ii verifica (Tit 2:7), sunt credincioși poruncilor lui Dumnezeu (Psalmul 119:1-2; Ioan 14:15), au discernamânt, stapânire de sine, compasiune și dragoste jertfitoare. Cat de recent ati vazut ca barbatii sa fie prezentati asa? Este doar o alta modalitate in care ne dam seama cat demult ne-am indepartat de standardul Bibliei, pentru camasculinitatea este definita de Dumnezeu in Scriptura. Când toate aceste puncte de mai sus reprezinta valorile actiunilor noastre ne aliniem cu viziunea „foarte buna” a lui Dumnezeu. Desigur, avem nevoie de corectie si ajustare, avem nevoie sa invatam a deveni cum vrea Dumnezeu. Structura exista, noi trebuie doar sa o umplem cu detaliile existentei noastre. Sa nu acceptamo viziune pervertita amasculinitatii pe care o lume faraDumnezeu a pictat-o pentru noi. De asemenea, nici barbatia efeminata și sterila pe care unele curente crestine o promoveaza.Credcae timpul sane ridicaminpicioare si saneasumamdesignulCreatorului. E vremea sa ne asumam responsabilitatea pentru cei din jur si pentru noi insine. Asadar, dragul meu prieten, frate, iubește-ti sotia așa cum Hristos își iubește Biserica, sustine adevarul, fii curajos, condu bine casa ta cu intelepciune si daruire. Și mai presus de orice, fa tot ce poti cu toata puterea și vigoarea pe care o ai spre slava Dumnezeului tau și inaintarea Imparatiei Sale in comunitatea in care esti. Cred ca este timpul sa nu ne mai aparam de cei ce ne urasc, defaimeaza si ne critica. Ar fi bine sa ne oprim in a ne cere scuze pentru masculinitatea noastra, sa nu ne fie rușine și să nu fugim de ea. In schimb, hai sa imbratișam chemarea barbateasca in Christos și sa o traim cu putere și convingere spre slava lui Dumnezeu. Aceasta este o viziune caremerita sarbatorita și replicata. Și acesta este genul de barbati de care natiunea, bisericile și familiile noastre au nevoie cu disperare. Si asa poate curcubeul revine la ceea ce a fost in Biblie… Emanuel C. Pavel, Vancouver BC , Canada