Romanian Times | August 2023

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit Atributele morale Atributele morale, legate de spiritualitatea lui Dumnezeu, arată desăvârșirea dumnezeiască de care trebuie să se împărtășească omul, ca să se poată mântui prin ajutorul harului divin la credința și faptele bune ale sale: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 28). „Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Tim. 3, 17). Tinderea omului prin credința și iubirea sa față de Dumnezeu spre desăvâșire este ținta lui și ajungerea la sfințenia vieții pentru care a fost creat: „Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră…” (Facere 1, 26), iar asemănarea omului cu Dumnezeu constă în trăirea în sfințenia vieții, după cum a dat Dumnezeu și porunca, zicând: „…Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Levetic 19, 2). Aceasta pentru că nimic necurat nu va putea intra în Împărăția lui Dumnezeu la sfârșitul lumii. Importantele atribute morale ale lui Dumnezeu sunt: dreptatea și mila, sfințenia, bunătatea și iubirea. Dreptatea și mila. Aceste două atribute nu pot fi despărțite și astfel ele sunt împreună în raportul lui Dumnezeu cu omul. Atributul dreptății lui Dumnezeu față de creaturile Sale în universul ceresc și fizic, pornesc de la baza egalității Persoanelor din Sfânta Treime. Dumnezeu a creat tot ce există în cer și pe pământ, printr-o coborâre a Sa binevoitoare și iubitoare la toate existențele Sale create ca să se bucure de fericirea Sa, după dreptatea care reflectă egatilatea Persoanelor dumnezeiești. Aceste atribute nu se despart pentru că Dumnezeu nu este drept să nu fie și milostiv, și nu este milostiv fără să fie drept. Dumnezeu este drept prin coborârea Sa liberă și milostivă la om: „Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă” (Psalm35, 10). Iar credinciosul în coborârea spre el a lui Dumnezeu Cel drept și milostiv zice: „Judecă- mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de mine” Psalm 34, 23). „Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta” (Psaml 34, 27). „Că mila Ta este înaintea ochilor mei şi bine mi-a plăcut adevărul Tău” (Psalm 25, 3). Iar Dumnezeu este: „Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult- milostiv” (Psalm 102, 8), iar dacă omul suferă în viață, este urmarea păcatelor sale, prin depărtarea de voia lui Dumnezeu. Sfințenia lui Dumnezeu. Atributul sfințeniei este o calitate ființială a lui DumnezeuCel înTreime, iar sfințenia Sa se arată și în lume, devenind și o calitate a celor credincioși care ajung sfinți. Iar sfințenia lui Dumnezeu o numim suprasfințenie. „Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Levetic 19, 2). Așa înțelegem că sfințenia lui Dumnezeu este transcendentă și revelată spre lume, și astfel a ajuns omul să cunoască acest atribut de sfințenie sau suprasfințenie și să cânte împreună cu îngerii: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” (Isaia 6, 3), în Liturghia Bisericească, după cum cântă îngerii în Liturghia Cerească. Sfințenia este atributul lui Dumnezeu ca Persoană divină. Lui Moise i-a cerut Dumnezeu, înainte de a se apropia de rugul aprins și să-l privească, să se descalțe că pământul pe care stă este sfânt: „Şi Domnul a zis: „Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!” (Ieșire 3, 5). Atributul Sfințeniei lui Dumnezeu, ca toate celelate atribute, sunt lumină și reflectă lumină prin ele, dar nu orice fel de lumină, ci „…lumina vieții” (Ioan 8, 12) Da, pământul era sfânt datorită prezenței și luminii lui Dumnezeu care a sfințit locul. La fel, primirea Tablelor legii este precedată de o pregătire și curățiere sufletească anunțată lui Moise și poporului, în prezentarea Scripturii: „Zis-a Domnul către Moise: „Pogoară-te de grăieşte poporului să se ţină curat astăzi şi mâine…” (Ieșire 19, 10, 12, 15). Cu atât mai mult trebuie să se pregătească și să se curățe și poporul prin lacrimile pocăinței, care vrea să se împărtășească cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului Hristos la Sfânta Litrurghie. Sfințenia lui Dumnezeu vine din Persoana absolută și deplin pură a lui Dumnezeu, Care nu are nici un gând rău împotriva omului, ci iubirea cu care l-a creat, și așa ne-a anunțat prin Scriptură că El nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu (Iezechil 33, 11). Dumnezeu, în sfinţenia Sa, nu poate vedea păcatul, în revelarea Scripturii: „Ochii Tăi (Dumnezeule) sânt prea curaţi ca să vadă răul, Tu nu poţi privi apăsarea” (Avacum 1, 13). Sfinţenia este principala caracteristică a lui Dumnezeu, aceasta poate fi aplicată tuturor celorlalte atribute ale lui Dumnezeu ca, înțelegând că ele sunt sfinte, fiindcă aparțin lui Dumnezeu care este Sfânt: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” (Isaia 6, 3). Bunătatea și iubirea lui Dumnezeu. Aceste două atribute sau însușiri ale lui Dumnezeu la fel nu pot fi despărțite, fiindcă ele se arată împreună în relațiile lui Dumnezeu cu omul și cu lumea. Iar mișcarea lui Dumnezeu spre făpturile Sale și unirea cu ele, este iubirea: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul- Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Despre iubire Scriptura ne revelează că: „…Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 Ioan 4, 16). Ce poate vrea omului mai mult ca prin iubirea față de Dumnezeu să rămână în El, și Dumnezeu în el! Dumnezeu fiind iubire a creat toate tot din iubire și a trimis și pe Fiul Său în lume tot din iubire pentru lume (Ioan 3, 16), să răscumpere lumea de sub moartea păcatelor. „Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4, 9-10). Iar dragostea Sa pentru răscumpărarea lumii, Hristos Domnul o arată prin cuvintele care a zis: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are (ca Iisus), ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 3). Numai dragostea poate motiva omul pentru toate sacrificiile și pentru înplinirea a tot binele. Iar dragostea este mai mare decât toate: „…de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte” (1 Cor. 13, 2-3). Așa înțelegem că, răspunsul omului la iubirea și dragostea lui Dumnezeu trebuie să fie tot iubirea fața de El și față de aproapele ca de sine însuți (Matei 22, 37-40). Bunătatea și iubirea lui Dumnezeu plenară față de lume s-a arătat în întruparea Fiului Său și asumarea firii umane întru Sine, culminând în răscumpărarea lumii de sub moartea păcatelor prin Jerfta Sa pe Cruce și Învierea cea de-a treia zi. Iubirea definește pe Dumnezeu atât în ființa Sa cât și în afară în revărsarea față de lume, în bunătate și iubire. Duhul Sfânt unește pe cei credincioși cu Dumnezeu în iubire. Astfel, să luăm și noi oamenii drumul vieții noastre pământești, un drum al desăvârșirii iubirii față de Dumnezeu și de aproapele (Matei 22, 37-39), ca să rămânem înDumnezeu și Dumnezeu în noi, prin iubire (1 Ioan 4, 16), spre dobândirea Împărăției lui Dumnezeu, și așa toate atributele lui Dumnezeu care sunt lumină, ne va lumina prin ele Dumnezeu Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt prin credință. Încheierea cu Rugăciune pentru luminare Pentru că pe cât ne rugăm cu credință Milsotivului Dumnezeu pe atât ne curăim și ne luminăm. Multele nume și atribute ale Marelui nostru Dumnezeu reies și din Acatistul Sfintei Treimi: „Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ești înalțimea luminoaselor desăvârșiri celor nespuse și adâncul tainelor celor nenumărate; Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea ești și toate le împlinești, Cel ce Unul ești, același ieri, astăzi și în veac; Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând întru ființă pe cele ce nu sunt, ca și cum ar fi; Cel ce cobori până la iad și iarași ridici; Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile și rărunchii oamenilor; Cel ce numeri stelele și tuturor nume le dai; Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, ale Cărui toate căile sunt adevărate și luminoase și toate judecățile drepte și totodată și dorite; Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplătești păcatele părinților asupra fiilor, miluiești și ajuți din neam în neam; Sfânt, Sfânt, Sfânt, ești Doamne Dumnezeu nostru, miluiește-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută pentru numele Tău cel Sfant! (Acatistul Sfintei Treimi, tipărit cu binecuvântarea Preasfințitului Iustinian, Episcop al Maramureșului). Rugăciunea de iluminare : (Slavă Ție, Împărate, Dumnezeule, Atotputernice, care cu purtarea Ta de grijă cea Dumnezeiască și de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine, păcătosul și nevrednicul a mă scula din somn și a dobândi intare în Sfânta Casa Ta; primește Doamne, și glasul rugăciunii mele, ca și al Sfintelor și înțelegătoarelor Tale puteri și binevoiește ca, din inimă curată și cu duh din necuratele mele buze; ca și eu să mă fac părtaș fecioarelor celor înțelepte, cu luminata făclie a sufletului meu și să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul, Cel slăvit în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt. Amin” (Cartea de Rugăciuni, Ibidem). Amin VAURMA DUMNEZEU ESTE LUMINĂ, CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (10) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecut)