Romanian Times | Noiembrie 2023

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Au redus la tăcere vocile țării și au impus primul guvern totalitar din istorie. Au incriminat orice formă de opoziție politică. Sovietismul a fost o aventură captivantă din punct de vedere cosmic, luând o taxă imensă asupra a milioane de vieți omenești. „În acea dimineață organul central al Partidului bolșevic, din nou sub vechiul Lovitura de stat revoluționară în Rusia, 7 noiembrie 1917 nume «Pravda», scria: «Au vrut ca noi să preluăm puterea singuri, pentru ca noi singuri să ne confruntăm cu dificultățile teribile cu care se confruntă țara…Aşa să fie! Noi preluăm puterea singuri, bazându- ne pe vocea țării și contăm pe ajutorul prietenos al proletariatului european. Dar luând puterea, ne vom ocupa de dușmanii revoluției șidesabotorii ei cuomânădefier. Ei au visat la o dictatură a lui Kornilov… Le vom da dictatura proletariatului…” (Lev Troțki, Istoria Revoluției ruse, volumul 3, Triumful sovieticilor, liniile de final ale capitolului 47). Au redus la tăcere vocile țării și au impus primul guvern totalitar din istorie. Au incriminat orice formă de opoziție politică. Au încercat să instige revoluții în Ungaria, Polonia, Germania, Italia, dar au eșuat. Haosul revoluționar din Italia s-a încheiat cu Marșul lui Mussolini la Roma. În martie 1921, Lenin, Troțki și toți ceilalți membri ai Politburo au decis să distrugă insurecția Kronstadt. Presupusa „dictatură a proletariatului” era de fapt un regim autocratic, stat polițienesc unde Partidul era înlocuitorul lui Dumnezeu și Liderul – înlocuitorul Profetului său. Sovietismul a fost o aventură captivantă din punct de vedere cosmic, luând o taxă imensă asupra a milioane de vieți omenești. Ethosul eroic inițial al leninismului s-a transformat într-o justificare abisal de falsificatoare pentru de Nelu Ciorba = amerotim@yahoo.com crime în masă îngrozitoare. URSS a fost într-adevăr un stat imperiu ideologic, un regim condus de Weltanschauung. Cei de la vârf se vedeau ca instrumente ale unui misterios motiv dialectic. De fapt, ca unul dintre primii apostați antistaliniști, spunea odată istoricul francez Boris Souvarine, cele patru litere din acronimul țării au stat pentru patru minciuni: nu a fost o uniune voluntară, cei cincisprezecemembri nuerau republici autentice, consiliile (sovietele) nu erau democratice, iar politicile sale nu erau socialiste, dacă prin socialism ne referim la căutarea egalității. Israelul nu este o putere ocupantă Corneliu Coposu - Foto Rador Sursa: putereaacincea.ro / 07.11.2023 Am avut un Havel Am auzit de prea multe ori interogaţia cumva auto-compătimitoare: „De ce n-am avut şi noi un Havel?” Adevărul este că l-am avut, dacă prin Havel înţelegem convergența dintre acţiune politică şi conştiinţă morală. S-a numit Corneliu Coposu (20mai 1914 – 11 noiembrie 1995). Atrecut cu exemplară demnitate prin temniţele comuniste. Când a fost eliberat, în 1964, dictatorul de-atunci, Gheorghe Gheorghiu- Dej, i-a oferit un post de demnitar laArbitrajul de Stat. L-a refuzat. În anii dictaturii lui Ceauşescu a refuzat orice concesie. Era structural vertical. Se mefia de linguşitori şi îi detesta pe veleitari. Vladimir Tismăneanu Sursa: putereaacincea.ro / 11.11.2023 Minima amoralia Am făcut o rapidă căutare Google cu aceste cuvinte: „Academia Română CentenarMonica Lovinescu”. Minima amoralia. În aceste zile, până şi seniorul veşnic tânăr liberal Dinu Zamfirescu a ţinut să spună ceva despre marea doamna a culturii romane. În 1989, neîndoioos din ordinul generalului securist Aristotel Stamatoiu, s-a organizat campania pentru o „Uniune a Scriitorilor Români din Exil” din care să NU facă parte Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Oana Orlea, Rodica Iulian, Dorin Tudoran, Ioan Petru Culianu, Ion Negoiţescu, Andrei Brezianu, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Dan Culcer, Maria Mailat, Emil Hurezeanu, Gelu Ionescu, Mircea Iorgulescu. Era perioada în care cei din „grupul Agora” primeam scrisori de ameninţare de la „Fiii lui Avram Iancu”. Un subiect care ar putea fi tema de cercetare pentru IICCMER. Academicienii sunt însă prea prinşi cu studierea „umanismului pragmatic” de felixiană obârşie şi cu traco-dacisme ezoteric-dughiniste. Nu am aşteptat de la academicianul Nicolae Breban să facă un minim gest. A urât-o din rărunchi pe Monica Lovinescu. N-am aşteptat nici de la ateistul ştiinţific Vlăduţescu. Dar m-am amăgit crezând că Mircea Dumitru, Adrian Miroiu, Daniel Dăianu, Nicolae Manolescu vor promova public ceea ce mi se pare de la sine înţeles. Că o vor face în numeleAcademiei Române. Nu mai dau alte nume, nu ţin să supăr pe nimeni. Nu discut aici ce se spune despre Mugur Isărescu. Dar ştiu un lucru. BNR a emis o monedă cu chipul Monicăi Lovinescu. Emult? E puţin? E ceva salutar şi durabil. Puteau să nu o facă. Pentrumine, BNRa trecut testulMonicaLovinescu. Academia Romana l-a ratat jalnic. să creeze un stat care să includă Gaza și Cisiordania. Liga Arabă a răspuns cu „The Three Nos” – Fără pace cu Israelul. Nicio recunoaștere a Israelului. Nicio negociere cu Israelul. d) În 2000, cel mai liberal prim-ministru din istoria Israelului, Ehud Barak, i-a oferit lui Yassir Arafat posibilitatea de a crea un stat care să includă Gaza, 94% din Cisiordania și Ierusalimul de Est. Moderatorul conferinței, președintele Bill Clinton, a spus că tot ce a putut spune Arafat de la începutul până la sfârșitul negocierilor a fost „Nu!”. e) În 2008, prim-ministrul Israelului, Ehud Olmert, i-a oferit lui Mahmoud Abbas, liderul OLP, posibilitatea de a crea un stat care să includă și mai mult Cisiordania. Abbas a spus: „Nu!” Având în vedere această istorie, puteți înțelege ce a spus odată cel mai faimos diplomat al Israelului, Abba Eban: „Palestinienii nu au ratat niciodată o oportunitate de a rata o oportunitate”. (“The Palestinians have never missed an opportunity to miss an opportunity.”) Nu există apartheid (segregație rasială) în Israel Două milioane de palestinieni trăiesc în Israel . Ei sunt cetățeni ai Israelului și, ca atare, au libertatea deplină de a trăi unde doresc și de a folosi orice spital sau mijloc de transport. Nu există nicio separare forțată a evreilor și arabilor de orice tip care există în Israel. Israelienii arabi au dreptul de a vota și de a servi în parlamentul israelian (Knesset). De asemenea, au acces la toate serviciile de asistență socială ale statului. Ei au toată libertatea pe care o au evreii. De fapt, li s-a dat o libertate pe care evreii nu o au! Toți evreii, cu excepția unui mic procent de ultra-ortodocși, trebuie să servească în armată – atât bărbați, cât și femei. Cetățenii palestinieni sunt scutiți de această cerință, deși unii servesc în mod voluntar în poziții fără luptă. Singurul apartheid care există în Orientul Mijlociu este în țările arabe unde toate populațiile lor evreiești au fost evacuate cu forța după războiul de la Suez din 1956. Adevărul este că niciun evreu nu are voie să trăiască în națiunile arabe. Este adevărat apartheid! Concluzionând vă provoc să-l priviți pe Israel prin lumina Sfintelor Scripturi și acum când este în mare strâmtorare, când experimentează așa cum scriam și în octombrie, începutul durerilor rugați-vă pentru Pacea Ierusalimului așa cum este scris în psalmi: Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc (Ierusalime) să se bucure de odihnă. (Psalm 122:6) Pe de altă parte, războiul de apărare al Israelului , a agitat Împărații Răsăritului și e posibil să aibă influența puternică de a pregăti lupta de laArmaghedon împotriva lui Israel , amintită de apostolul Ioan în Apocalipsa. Apostolul Ioan prezintă începând din capitolul 15 cele din urmă șapte urgii ce vor fi vărsate pe pământ, în timpul Necazului Unic din istoria lumii, continuând în capitolul 16, după urgia a șasea, cu un amănunt: Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților, care au să vină din Răsărit. (Apocalipsa 16:12). ” Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37). (continuare din pagina 5) A trebuit să reconstruiască un partid democratic cu materialul uman moştenit din comunism. Era perfect lămurit privind jocurile unor Virgil Măgureanu, Aurel Dragoş Munteanu şi câţi alţii. Îmi amintesc discuţiile avute privitor la desemnarea candidatului unic al CDR. Eu îl susţineam pe Nicolae Manolescu. Domnul Coposu îl simpatiza, dar lega aceasta desemnare de un angajament public monarhist. Nicolae Manolescu nu l-a făcut. Revenind din Franţa, nu s-a oprit la Versoix. Emil Constantinescu a simulat monarhismul doar pentru a intra în graţiile adevăratului lider moral al României. Îşi visa de fapt tronul prezidenţial. Pe care l-a ocupat vreme de patru ani fără să lase nimic demn de notat în istoria acestei ţări. Ar fi stat lucrurile altfel dacă domnul Coposu ar fi trăit încă doi, trei ori mai mulţi ani? Ştiu, e contrafactual, dar nu mă pot împiedica să mă întreb. Eu unul cred că da. Poate că s-ar fi putut reînnoda continuitatea constituţională a statului român. Poate că România de azi ar semăna mai mult cu Spania decât cu cleptocrațiile autoritare din fosta Uniune Sovietică. Vladimir Tismăneanu Sursa: putereaacincea.ro / 16.11.2023