Romanian Times | Noiembrie 2023

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit VEDEREALUI DUMNEZEU CALUMINĂ DUMNEZEIASCĂ Din vederile lui Dumnezeu în lumină în istoria Noului Testament Iar în Noul Testament, Dumnezeu se revelează generațiilor, cine era și este și va fi în veci că, este izvorul vieții și al luminii dumnezeiești arătată în strălucirea lui Dumnezeu Cuvântul (Ioan 1, 1), Fiul lui Dumnezeu, care S-a întrupat și a devenit Om, era lumina în descoperirea Scripturii: „Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1, 9). Iar Iisus Hristos, pentru că era Fiul lui Dumnezeu întrupat în umanitatea de la Duhul Sfânt și din Pururea Fecioara Maria (Luca 1, 34-35; Matei 1, 18), a putut să se prezenite lumii că este, zicând: „ le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12). Credincioșii și Sfinții Bisericii au urmat lui Hristos Mântuitorul și așa nu au umblat în întuneric, ci au avut lumina vieții. O altă Scriptură ne revelează unde locuiește Dumnezeu, zicând: „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin.” (1 Tim. 6, 16). Da, pe Dumnezeu care locuiește întru lumina neapropiată, nimeni dintre oameni nu-L poate vedea după esența sau natura fiineți Sale, precum am aflat în tema anterioară, dar îl putem cunoaște și vedea pe Dumnezeu după energiile Sale necreate, ca și lumina harului Său care izvorăsc ca și viața din ființa Lui, prin care intră în comuniunea și relație cu oamenii credincioși și eliberați de patimi. „Că la Tine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35, 9). „ Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat (Dumnezeule); Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină” (Psalm 103, 2), la a cărei strălucire nu te poți uita cu ochii fizici, precumnu putea să se uite Sf.Apostoli Petru Iacov și Ioan la schimbarea la față a Domnului, când L-au văzut pe Dumnezeu Fiul, astfel: „…a strălucit faţa Lui (Iisus) ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2). Aceasta pentru că lumina care strălucea din ființa lui Hristos Dumnezeu în afară, era lumina divină necreată , care deși asemănată cu lumina soarelui, pentru înțelegerea minții, acea lumină era de neimaginat mai puternică decât lumina soarelui care este creată la cuvântul lui Dumnezeu: „Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină” (Facere 1, 2), ca să lumineze în universul fizic. Alături de luminătorul mare care este soarele să lumineze ziua, a zis Dumnezeu și s-a făcut și luminătorul mic, și stelele ca să lumineze noaptea (Facere 1, 14-19). Astfel, am aflat că este lumină divină necreată, care izvorăște din ființa lui Dumnezeu spre iluminarea creaturilor Sale în univesul ceresc și fizic sau pământesc și lumina creată care este soarele, luna și stelele ca să lumineze zilele și nopțile în universul fizc, prin providența divină. Astfel, pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după fiinţă, ca pe un duh, oricât de ridicați ar fi ei în viața duhovnicească, dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute prin energiile necreate ca, lumina divină care iradiază din El, după cum ne este revelat „…că Dumnezeu este lumină…” (1 Ioan 1, 5). Apoi, pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut apostolii, atât în umilinţă, cât şi în slavă, când era pe pământ în chip de om (Ioan 1, 14; 6, 36). Sf. Ap. și Evanghelist Ioan L-a văzut pe Fiul Omului, Domnul Iisus, în vedenia din (Apocalipsă 1, 12-14; 4, 2-3; 5, 6-8). Dumnezeu este, deci, vizibil prin energiile Sale ca lumina și nevăzut după esența sau natura ființei Sale ca Dumnezeu, după care numai Fiul Îl vede pentru că este în sânul Tatălui (Ioan 1, 18). Din istoria vederii luminii dumnezeiești începând de la Sfinții Părinți Despre lumina divină s-a scris mult înainte de Sf. Simeon Noul Teolog din secolul X, încă din primele secole ale Sfinților Părinți, au apărut scrieri în patristica răsăriteană a Bisericii Orodoxe, dar nici un trăitor mistic nu a accentuat atât de mult vederea luminii dumnezeiești ca el. Încă din secolul al IV-lea găsim dese scrieri despre vederea luminii divine de către asceți. Dintre care amintim pe Sfinții: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur, Evagrie Ponticul, Macarie Egipteanul, Maxim Mărturisitorul și Isaac Sirul. Aceștia împărtășesc o experiență a vederii luminii apropiată de a Sf. Simeon Noul Teolog din secolul X, dar nici unul nu a creat o concepție dezvoltată despre vederea luminii și o prezentare atât de exactă ca Sf. Simeon Noul Teolog. Ava Evagrie Ponticul în discuție cuAmmona, despre vederea luminii la rugăciune, ziceau că este o lumină naturală a intelectului, dar Ioan din Tebeul zicea că este o lumină de origine dumnezeiască. Evagrie răspunde apoi cu privire la lumina ce o văd că este „binecuvântata luminăaSfinteiTreimi’’(IlarionAlfeyev,Sf.SimeonNoulTeologși tradiția ortodoxă, trad. din lb. engl. de Ioana Stocescu și Maria-Magdalena Rusen, ed. îngrij. de pr. Eugen Drăgoi. București: Editura Sophia, 2010, p. 277, apud Evagrie Ponticul, Thoughts, XLII (55), devreme ce Dumnezeu este lumină după firea Sa’’ (Ibidem, loc. cit., p. 277, apud Evagrie P., cf. Gnost. Chapt. 1, 35 (33). „Lumina minții omenești are strălucirea ei proprie’’ (Ibidem, loc. cit., p. 277, apud Evagrie P., Gnost. 45, (178), unde Evagrie face referire la Vasile cel Mare; cf. Pract. 64, (648-648). Cf. Prayer 74, (1184 B), lumina care lucrează în minte. Lumina minții este din creație, din naștere, care poate fi întunecată cu întunericul necredinței înCreatorul eiDumnezeu. Între luminaumană și luminadivină esteo– înrudire -, care rezultă din creația omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26- 27), și astfel lumina minții este înrudită cu Creatorul ei, Dumnezeu. Mintea și sufletului credinciosului sunt transfigurate în timpul rugăciunii, de lucrarea luminii divine. După Ava Evagrie, definirea Psalmului 75, 3: „sufletul rațional’’al omnului devine templu al lui Dumnezeu, iar „mintea luminoasă sălașul lui Dumnezeu’’ (Ibidem, op. ct., p. 278, apud Evagrie P., Skemm. 25 (377), după Scriptura: „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu …’’ (1 Cor. 6, 19), de unde rezultă atributul de lumină a sufletului omenesc ca suflare a lui Dumnezeu (Facere 2, 7) Ava Evagrie Ponticul, în lucrarea sa Skemmata, ce înseamnă, Reflecții, atribuită lui Nil Sinaitul, sunt definiții referitoare la starea sufletului în rugăciune: 1. Starea originară a minții, este înălțimea inteligibilă asemenea culorilor cerești; mintea se împărtășește și de lumina Sfintei Treimi în timpul rugăciunii’’ (Ibidem, loc. cit., p. 278, apud Evagrie P., Skemmata 4, (374). 2. Rugăciunea este acea stare a minții în care este învăluită cu totul în lumina Sfintei Treimi’’ (Ibidem, loc. cit., p. 278, apud Evagrie P., Skemm. 27 (377). După altă definiție a lui Evagrie este: „Mintea îndumnezeită este mintea liniștită de orice mișcare și este îmbrăcată în lumina vederii Treimii’’ (Ibidem, loc. cit., p. 279, apud Evagrie P., Gnost. Chapt. 53 (464-465). După Evagrie lumina poate fi prezentată astfel: 1. „în timpul rugăciunii, mintea își vede lumina naturală, creată; 2. Mintea vede lumina Sfintei Treimi, necreată; 3. „mintea își vede frumusețea sufletului; 4. Mintea se amestecă cu lumina Sfintei Treimi, și toate în timpul rugăciunii. Vederea luminii este văzută deAva Evagrie Ponticul un rod al nepătimirii, curăției minții și rugăciunii. El mai menținonează și necesitatea lucrării lui Dumnezeu pentru vederea luminii (Ibidem, op. cit., p. 279, apud Evagrie P., apud cf. Scemm. 2 (374). Apoi, la Sf. Macarie Egipteanul se întâlnesc în Omiliile sale texte referitoare la vederea luminii divine necreate. Sf. Macarie interpretând Scriptura de la Iezechil 1, 1: „…la râul Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am văzut nişte vedenii dumnezeieşti’’ , zice că este descrisă starea sufletului ce se împărtășește de lumina divină: „Pentru sufletul care se învrednicește să se împărtășească de lumina Lui (Dumnezeu) și să se îmbrace cu frumusețile slavei celei de negrăit, devenind în întregime lumină, în întregime față, în întregime ochi…sufletul care a fost luminat în chip desăvârșit de frumusețea cea de negrăit a slavei luminii feței lui Hristos, care a intrat în comuniune cu Duhul Sfânt în chip desăvârșit se face în întregime lumină, ochi, față, slavă și duh’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon N. Teolog…, pp. 279-280, apud Sf. Macarie Egipteanul, Hom. 1, 2 (2). Cele cinzeci de Omilii duhovnicești, trad. rom. de pr. prof. dr. C. Cornițescu, în PSB 34, Eibmbor București, 1992, p. 87). Astfel, Sf. Macarie luând mai departe versete de la proroocul Iezechil, descrie cum se împărtășește credinciosul de lumina Duhul Sfânt și cum sufletul său este transfigurat de lumina divină și este luminat de strălucirea lui Hristos Dumnezeu. O parte mare din Omiliile Sf.Macarie sunt orientate după diferite feluri de vedere a luminii divine, zicând că uneori Sf. Cruce i-a apărut ca o lumină. Apoi, Sfântul afirmă că Cel nevăzut poate fi văzut de suflete despătimite și vrednice, care pot „să Îi simtă dulceața și să se bucure de bunătatea Luminii negrăite’’ (Ibidem, op.cit. p. 280, apud Macarie Egipteanul, Hom. 4, 11, (36). Sf. Macarie scrie despre ochii spirituali ai minții, ai inimii și ochii sufletului, prin care se poate vedea Dumnezeu, în măsura în care lumina le va îngădui, celor despătimiți și ajunși la starea iluminării Dumnezeiești. La Sf. Maxim Mărturisitorul vederea luminii divine este la un grad foarte ridicat, ocupând un loc deosebit de important în operele sale și în literatura patristică a Bisericii de răsărit. El prezintă mintea credinciosului când este plin de dorința iubirii lui Dumnezeu, zicând că atunci își iese chiar din fire și nu semai înțelege nici pe el nici pe ceielalți. Despre care zice că acela: „luminat de lumina dumnezeiască cea nemărginită, părăsește simțirea față de toate cele făcute de Dumnezeu’’ (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon N. Teolog…, p. 281, apud (la) Sf. Maxim Mărturisitorul, Love 1, 10, (52), trad…rom. p. 62). Sf. Maxim zice că iluminarea mistică cu lumina divină are loc în timpul rugăciunii. Pentru Sf. Maxim punctul înalt al rugăciunii este când „mintea este răpită în avântul rugăciunii de lumina dumnezeiască și nemărginită și nu mai simte decât pe Cel (Dumnezeu) care lucrează în ea cu dragoste această iluminare’’ (Ibidem, loc. cit., p. 281, apud Love 2, 6 (92), trad. rom. pp. 79-80). DUMNEZEU ESTE LUMINĂ, CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (13) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecut)