Romanian Times | Noiembrie 2023

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan (Continuare) “Ciudat!” îmi ziceam, “iată-mă beneficiindde ceva care estemult dincolo de limitle mele cele mai întinse.” Privesc maiestuasa involburaredenori,asacumsevedededeasupra.Luminaorbitoare a zilei, nestânjenită demaimult de 10kmde atmosferă, zgomotul monoton al motoarelor acestui monstru zburator par sa arunce o lumina nouă asupra lucrurilor pe care le priveam dintotdeauna si totusi nu le vedeam…“Stai puțin! Iată un paradox! Ceva care nu încape în tiparele matematicii, nu poate fi explicat în termenii obișnuiți, care sa corespunda tiparelor gândirii omenesti!” Visul de a zbura, atât cel cu ochii deschiși cât și visele de noapte în care deseori mă înălțăm bătând aerul cu mâinile goale m-a urmărit necontenit…Există ceva înlăuntrul nostru, ca o nostalgie depusă adânc in fibrele ființei, transmisă din generatie în generatie, ceva ce pare a ne vorbi că noi am fost întocmiți să vietuim între niste limite cu mult mai întinse decât cele care ne restrâng acum. Și este greu de priceput cum noi, făcuți să stăpănim pământul cu tot ce este pe el, suntem neputincioși în chiar puterea de a ne mișca altfel decât niste pedeștrii vrednici de milă. Oare, nu cumva, în negura timpului cumult înainte de împărțirea limbilor, a existat unmoment cândDomnul a hotărât o împărțire a mediilor demișcare?… Așa cumspuneam într-unul din articolelemele precedente, trăimpe acest pamânt întro continuă încercare de a reconstrui Edenul, loc al cărei nostalgie nu amreușit s-opierdemnici chiar până în ziua de azi. “Tu ai fost întocmit pentrumăreție” scria un prieten câtre prietenul lui…Adevărat! Întocmit săpoartechipul și asemănareaLui. Însă tot ceeacefacemazi șinumimprogessestedoar un surogat a ceea ce aveam odată din belșug prin divinitatea creației. Edenul pe care încercăm să-l reconstruimeste doar “un iad convenabil” cumspunea cineva, zborul meu în acest gălăgios Boeing nu-i decât o cârjă… Vorbeam la Începutul acestui articol de paradoxul aparent creat de privilegiul de a zbura peste ocean. Zbor cu un avion care costă câteva zeci demilioane de dolari și al cărui cost de amă trece peste ocean depășește câteva sute mii… Prețul zborului pe care trebuia să-l plătesc eu era de Omul dincolo de sine $1500.Aici este mirarea! Eu nu beneficiam de o fractiune de zbor ci de un zbor întreg! Nu zburamcu o sutime de avion ci cu un avion întreg…Trebuia doar ca 250 de oameni sa vrea sa zboare în aceeiași directie și în același timp…Un ompoate cu greumișca un buștean, doi oameni pot cladi o casă si cu mult mai mult decât atât… Puterea unui om este minusculă, puterea a doi oameni uniți în țel și voință este cu mult mai mult decât dublă, de sute de ori ori chiar de mii de ori mai mare decât puterea unui individ… Poti explica matematic acest lucru? Da, dar îți trebuie un unghi cu totul nou din care să vezi realitatea. În primul rând trebuie sâă accepti că puterea unității este reală, este generatoare de energii aproape de nemăsurat, este singura sursă a unui progres real, este concepută în gândul și înțelepciunea lui Dumnezeu… Singur, în Eden, Adam era în asteptarea continua a ceva nedefinit, dar când Eva i-a fost pusă înainte el a exclamat: “În sfârsit!...” Putem vedea cum în zilele premergătoare creării Evei, Dumnezeu i-a încedințat luiAdampaza grădinii și munca de zi cu zi…Vedem însă în versetul 28 din Genesa capitolul unu ce salt în menire și în putere se produce cândAdam și Eva sunt binecuvântați împreună: “Crești, înmulțiți-vă, umplețI pământul, și supuneți-l; stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.” De la rutina de zi cu zi a pazirii si a muncii de zi cu zi a unei grădini se produce un salt nemăsurabil în putere atunci când doi,Adamși Eva, sunt uniți în scop si voință. De câte ori sunt multiplicate eforturile celor doi? De doua ori? De o sută de ori? Propun să acceptați ideea că eforturile lor s-au multiplicat aproape la infinit…Aici este vorbă de stăpânire, de putere cumult dincolo de limitele lor ca indivizi. Unu plus unu fac doi, nu-i asa?Unde este logica în acest soi de situații? Există vreuna? Sunt întrebări demne de tot efortul nostru în căutarea răspunsurilor. Și pentru ca ideea eficiențeimultiplicate până la infinit vine de laDumnezeu, nu facemnici o greșeală afirmând că factorul miracol este direct implicat. Dar noi vedem că Dumnezeu i-a binecuvântat pe tarâmmaterial si aceasta binecuvântare pare să lucreze peste tot unde unitatea de țel si de voință se mananifestă. Cum putem împăca, pământește vorbind, realitatea fizică și principiile matematice. Ele nu par să se împace, la prima vedere. Noi ne putem aduna eforturile sau uni aceleași eforturi. Este același lucru? Nu! Gânditorul antic afirma: “dați-mi un punct de sprijin și eu voi răsturna pământul!”Afluența a două forțe fizice egale este egală cu dublul forței individuale. In cazul “unirii” eforturilor în lumina unui țel și a unei vreri comune, relația este de cu totul altă natură. Noi ne devenim dintr-o dată puncte de sprijin…Spre exemplu, Ion și Marin au fiecare câte doi dolari. Prețul unei pâini este doi dolari. Ion și Marin pot cumpăra individual câte o pâine și punându- le împreună vor avea două pâini… Mare scofală! Noi însă știm că Ion are priceperea să (continuare în pagina 9) (continuare in pagina 20) SURPRIZAUNUI PAMANTEAN OBOSIT Lejeritatea pe care mediul online ne-o ofera pentru interactiuni cu varii persoane devine uneori o capcana mai mult decat un beneficiu. Sunt multi care se simt “obligati” sa isi exprime comentariile si parerile despre orice si aproape oricum – indiferent daca este invitat sau nu sa o faca. Datul cu parerea a fost mai dintotdeauna un sport national la romani. Bineinteles ca totul incepe uneori cu fraze in genul „Ai auzit ce s-a intâmplat ...?” sau „ce zici de...”. E bine sa realizam de la inceput ca acestea aparțin domeniului bârfei mai degraba decât sferei unor preocupari sau a unei cercetari justificate. Jerry Bridges a spus-o foarte bine: „In spatele tuturor bârfelor noastre, calomniei, discursurilor critice, insultelor si sarcasmului se afla inima noastra pacatoasa. Limba este doar instrumentul care dezvaluie ceea ce este in inimile noastre.” Pentru a continua sa fim informati fara a ne lasa atrasi in controverse stupide, e util a ne aminti care este sfera chemarii din partea lui Dumnezeu. Fiecare credincios e chemat sa deamarturia sa despreDumnezeu si aproape toti sunteminvitati sa promovam Evanghelia prin cuvinte exprimate verbal sau scrise. Aria noastra de impact este uneori limitata. Dumnezeu nu m-a chemat sa pastoresc universal, iar cuvintele mele sa fie decret divin. E foarte sensibila demarcatia intre ce vrea Dumenzeu sa spunem si ce intelegem noi ca trebuie sa facem. Parte din prioritatile noastre reprezinta grija fata de cei din imediata apropiere, grupul local unde putem sluji si da o marturie. Imi amintesc ca Augustin (unul din partintii bisericii primare) s-a referit la sferele proximitații morale, atunci când ne simtim raspunderea pentru ingrijirea si bunastarea celor aflați in nevoie; tot asa exista o apropiere morala intre pastori/lideri eclesiali si oamenii din comunitatea locala pentru a acorda intaietate nevoilor spirituale ale acestora. Desigur, asta nu inseamna ca sfera de responsabilitate se opreste la biserica locala dar acolo incepe si trebuie fructificat mai intai potentialul fiecarui spujitor. In lumea noastra plina de sclipici pretuim totusi mai mult continutul decat ambalajul. Sau asa ar trebui. Daca ne uitam la cateva rapoarte economice si vedem cate miliarde sunt cheltuite in fiecare an in ambalaje, marketing si publicitate in general, am tinde ca credem exact opusul. Mediul socio-cultural ne predispune spre ceva hype, in care amabalajul este evidențiat creând si un sentiment de anticipare. Vrem mereu ce o sa vina. Suntem o generație care a perfecționat arta vânzarii excesive si a livrarii insuficiente. Mai toate produsele ce se vor vandute la nivel global sunt precedate de campanii cinematice grandioase, iar aproape orice produs media, ca e carte sau film are in el germenele unei posibile continuari (trilogia e inca la moda) – doar ca iti sugereze gustul unei anticipate cheltuieli. Desi anticiparea joaca un rol major in consumerismul nostru exista bucurii deobebite in lucruri nestiute, in descoperiri neasteptate, surprinzatoare. De exemplu, un pârâu rece care curge voios intr-un loc impadurit poarta cu el asteptarea unei prospetimi racoritoare insa daca acelasi parau este gasit intr-un loc pustiu atunci el marcheaza o mare minune. Comoara gasita si pastrata intr-un recipient de lut, este cu atât mai stralucitoare cu cât a fost ascunsa. Aceasta poarta incantatorarea marca a unei descoperiri neasteptate. Desi multe texte biblice ne avertizeaza cu privire la nebunia conformarii la mersul vremii depasim greu ispita de a merge pe calea batatorita a preceptelor lumesti – fie la nivel personal, fie la nivel de comunitate locala/biserica. Deseori in biserica vedemdoar zambete superablite si imbaracaminte “de firma”, copiind intocmai tendinta superambalajului din marketing. Ambalajele de fapt comunica intre altele si mesajul: „Avemun produs pe care il doriți, iar daca vii sa-l iei, poți fi exact ca noi.” Si asa duplicam uneori printre noi un crestinism de ambalaj si nu de continut. Si dupa cum lumea devine din ce in ce mai obosita de mesajul amabalajelor (cine mai e atent la reclame?), tot la fel mulți cresini obosesc fata de sarada crestinismului de tip Instagram. Apostolul Pavel, cu mult inainte de provocarile prin care noi navigam vorbeste cu intelepciune pentru toti cei obositi de fatada stalucitoare a crestinismului: “…de dragul lui Hristos, sunt mulțumit in slabiciuni, insulte, greutați, persecuții si calamitați. Intrucat atunci când sunt slab, atunci sunt puternic”. — 2 Corinteni 12:10 Daca inima noastra este cu adevarat adaptata la misiunea lui Christos, daca suntem centrați in jurul Evangheliei precum o planeta ce orbiteaza in jurul Soarelui, atunci cuvintele lui Pavel incep sa sune mult mai clar, adevarat – neasteptata resursa de viata pe care o gasim in stari incomode. Daca toata zbaterea mea numita marturie crestina arata propria mea abilitate, propria mea forța, propria mea ințelepciune, cine se face atunci remarcat? Cine primeste lauda? In fata acestor presiuni si provocari cum putem sa-i ajutam pe oameni sa descopere gloria lui Dumnezeu intr-un loc neasteptat? Suntem mereu atrasi de episoade in care se prezinta transformari in genul “inainte” si “dupa”. Nimic nu spulbera maiestria unei reclame decat un efect Photoshop aplicat gresit ce dezvaluie faptul ca perfectiunea nu e atat de reala. Uneori se simte ispita de a trai credința in capturi de ecran selectate cu atenție, prezentate cu filtre de post- producție care arata doar „partea noastra buna”.Astfel credem ca Evanghelia avanseaza dar, nu este asa, nu? Trebuie sa le aratam oamenilor intreg cadru si sa reducem distantele intre ceea ce spunem si ceea ce traim. A trai aproape de oameni este un mod sigur de a-ți dezvalui slabiciunea si paradoxal odata cu ea adevarata putere a Evangheliei de a mântui, elibera, vindeca. Cumva noi protestanții moderni am retrogradat confesiunea si limitat-o doar la o perioada istorica de dinaintea reformei. Am suprapus in mod gresit practica buna si biblica de a ne dezvalui in mod regulat deficiențele unul altuia cu o imagine pe care