Romanian Times | Decembrie 2023

ROMANIANTIMES Florian Guler, Detroit Călătorie în Valea Timna ISRAEL… Note de Drum (3) Punctul central al zilei de astăzi este o călătorie în Valea Timna, undeva în Pustia Țin, la minele de cupru ale lui Solomon. Munții aici în pustie sunt stâncoși, absolut sterpi cu reflexii brune de aramă. Pornim pe un traseu care ne duce pe coloanele lui Solomon, niște formațiuni stâncoase coloane spectaculoase. Pe o stâncă sunt niște inscripții egiptene din timpul lui Ramses II, de pe vremea ieșirii poporului din Egipt. *****aici a fost excavat un templu închinat zeiței egiptene Hathor, protectoarea minerilor, templul a fost fondat in vremea Faraonului Seti 1318-1304 î.e.n. În Valea Timna, Replica unui “Cort al Întâlnirii” în dimensiuni reale ne produce o emoție surprinzătoare. Simplitatea construcției dar mai ales simbolurile ei ne copleșesc. O evreică mesianică, ghid, ne-a prezentat o Evanghelie a Cortului cu o convingere care l-a adus pe Marcel Trutza la lacrimi. Vorbea cu înflăcărare, punându-ne mereu pe ei evreii și noi neamurile împreună, mai ales că o traducătoare evreică (nu era mesianică după îmbrăcăminte) cu un grup de danezi, asculta cu interes. “Noi, Evreii, înțelegem din Scripturi care era gestul părinților când le mureau copiii, Iacov, David etc. Ei își sfâșiau hainele când inima le era frântă de durere. Sfâșierea de sus în jos, a Perdelei ce acoperă Sfânta Sfintelor semnifică gestul de frângere a Tatălui la moartea Fiului pe cruce. Odată cu ruperea perdelei, prin moartea Fiului Lui Dumnezeu, accesul la Tronul Harului este liber pentru noi evreii și pentru voi neamurile. Cortul Întâlnirii a continuat ea, este în întregime despre Yeshua Mesia”. Într-o engleză elegantă. Aici în Cort vedem manechini îmbrăcați în hainele pe care preoții le purtau. Sunt desculți cu toții, Marele Preot ca și preoții de rând. Pământul Cortului era pământ sfânt. Marele Preot cu o îmbrăcăminte colorată cu albastru, un coif strălucitor, iar pe piept și pe umeri plăci de aur cu pietre prețioase simbolizând cele douăsprezece triburi. Mi-am adus aminte că la intrarea în Sfânta Sfintelor, o dată pe an Marele Preot, era obligat să se îmbrace numai cu izmenele și tunica simplă a preoților de rând. Strălucirea vestimentației era pentru impresionarea muritorilor. În prezența lui Dumnezeu suntem cu toții egali la fel de descoperiți și de goi... preoți si mireni. Îmi vine în minte o imagine emoționantă despre îmbrăcăminte. La Sărbătoarea Corturilor, în Israel era obiceiul ca fetele să iasă și să danseze împreună in cerc. Ele trebuiau să fie îmbrăcate obligatoriu în haine albe, simple (ca si o uniformă). Flăcăii privitori, își alegeau aici și în acest fel miresele. Pretendenții miri nu trebuiau să fie ispitiți de strălucirea veșmintelor celor din familii mai înstărite. Criteriul alegerii era oarecum o intuiție a inimii și a farmecului personal al mireselor. Era călăuzire divină zic eu care cred in Har și Predestinație la căsătorie. Nu este întâmplător că am ajuns să credem unii dintre noi că sărbătoarea Corturilor are de a face cu a doua venire a Domnului, când El își va ridica Mireasa. Când îmbrăcați în Cristos ne vom califica să fim cea ce Biblia numește Mireasa Lui Christos – Gal.3:27 ”Toți care ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos”- există o frumusețe și un sens în aceste simboluri din Scriptură. (Mi se pare că A. Marleaux) a spus: “totul este in jurul nostru Simbol si Parabolă si a merge de simbol si parabolă spre semnificația lor, înseamnă – a merge spre Dumnezeu.” (continuare din numărul trecuut) Cortul acesta de la Timna, se vrea a fi un fel de machetă care păstrează proporțiile de 1 la 1, dar este departe de bogăția și măiestria cu care a fost construit cortul real. Cortul, replică a Cortului real, a fost construit de un grup de tineri creștini din Germania, iar apoi americanii l-au cumpărat si l-au instalat aici în Israel. În Sabatul trecut la Daniel în casă o tânără din Germania ne-a spus că și ea a lucrat la proiectul acesta al tinerilor germani. O vizită la “Cortul Întâlnirii” te face să observi sau poate doar să îți crească interesul față de lucruri care nu le-ai remarcat doar citind. Mobilierul din Curtea Cortului, din Sfântă și din Sfânta Sfintelor este așezat în formă de cruce. În Sfânta Sfintelor erau pe pereți și pe perdeaua tavanului, chipuri de îngeri (heruvimi) “lucrați cu măiestrie”. Cu atâția îngeri in jurul Chivotului Legământului, imaginația te duce la corul Ceresc din noaptea Nașterii la Betleem. “Eu sunt Ușa, dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit”. Zice Isus-Ioan 10/9) Cortul are Trei Uși (perdele de intrare), în Curtea Cortului, în Sfânta și în Sfânta Sfintelor, ușile (perdelele) au aceleași culori și același material “albastră, purpurie și cârmâzie (roșu), făcute din in subțire(alb) răsucit”(Ex26/31). Iată de ce, perdelele acestea de la intrare păstrează aceleași simboluri pentru fiecare fază a intrării și a apropierii de Scaunul Harului. Ușile cu aceleași culori si din același material te trimite la condițiile apropierii de Dumnezeu prin Isus Ușa. (perdele Ex 26/31, 27/16). Albastrul culoarea cerului, singura “mireasmă” pe care Dumnezeu o acceptă. Purpuriul (obținut din amestecul albastru si roșu) este culoarea regală, culoarea pentru Regele Regilor, condiția apropierii. Cârmâziul este culoarea sângelui, culoarea (continuare in pagina 15) omului, a sacrificiului total al Fiului Om Dumnezeu. Albul inului este puritatea. “Miresei i s-au dat hainele albe”, deci nu ea le-a țesut, chiar dacă ele sunt faptele neprihănite ale sfinților. Hristos Domnul este Ușa, numai prin El avem acces spre Absolut. Apropierea noastră de El este un proces, la fel ca și intrarea în Cort prin cele trei “perdele”, trei trepte, care conduc la Scaunul Harului al Îndurării, din Sfânta Sfintelor. Prima treaptă este Curtea cu Jertfa (Domnul Christos) necurmată de ispășire, Altarul pentru ardere de tot. A doua treaptă este Locul Sfânt cu Sfeșnicul, Altarul tămâierii și Masa cu Pâinile duse înaintea Domnului – ele sunt starea necesară a sfinților_ Lumina (sfeșnicul), Mireasma (altarul tămâieri) și Starea totală (pâinea ). Ultima treapta este Sfânta Sfintelor- atingerea Absolutului a prezenței Tatălui, Glorificarea noastră de la sfârșit. “A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit!”* ....... Cât sunt de mișcătoare cuvintele Evangheliei! Dumnezeu Fiul a venit nu doar având nostalgia “Genezei”!Dar țara pe care o călca piciorul Lui Yeshua, era “Beula” (nevasta) “Plăcerea Mea”. “A venit la ai săi, dar ai săi nu L-au primit. Ai săi erau seniorii spirituali ai umanității fiindcă lor li s-au încredințat proorociile și RevelațiaAbsolutului. Aici în acest colț de lume... prin văile și pe dealurile acestea umblau îngerii. La Mahanaim Iacov i-a recunoscut. Domnul însuși l-a vizitat undeva pe dealurileHebronului pe prietenulAvraam, tatăl tuturor credincioșilor care au fost, sunt și vor fi . Domnul a venit din nou... după mii de ani de așteptare, a venit la ai Săi. Dar ai Săi, L-au împins la o viață de fugar, de singurătate, de tăcere și simplitate. Ai Săi L-au urât fără temei. Pe ai Săi, El i-a plâns și i-a iubit până la sfârșit. Pentru ai Săi s-a rugat până la capăt.... Tată, iartă-i că nu știu ce fac!... Iar apoi, prea târziu, ai Săi care veniseră la priveliștea răstignirii Lui, văzând cum “și-a dat Duhul”, s-au întors “bătându-și pieptul”. Ai Săi vor fi risipiți aproape 2000 de ani, ei au fost mereu fie o binecuvântare, fie un blestem, s-a prăbușit peste ei toată ura lumii, au fost izgoniți din mijlocul oamenilor, sau au fost supuși la asimilare forțată. După zeci de generații în Germania la mijlocul anilor 1800 evreii, obosiți de pribegie, sub spectrul unui destin de care nu se puteau elibera, vor spune: “Berlinul este Sionul nostru noi nu avem alt rege decât kaizerul” . Berlinul, Falsul Sion, a ajuns în mai puțin de 100 ani Iadul, “Focul Gheenei” pentru Poporul Ales.