Romanian Times | Decembrie 2023

Diverse 20 ROMANIANTIMES VA URMA Omul Dincolo de Sine (continuare din pagina 6) fără să aibă pe altul care să-l ridice! Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul , dar cumare săs încălzească dacă e singur? Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să- stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor .” (Eclesiastul 4:10-12) Am ales versetele de mai sus spre ilustrarea puterii unității dar și a factorului divin implicat spre ridicarea acesteia deasupra ordinii firești, intro ordine cu mult mai înaltă: ordinea divină. Aceste trei versete sunt în fapt un conglomerat de taine expuse de Eclesiastul pentru edificarea noastră. Eclesiastul, sau împăratul Solomon era poate omul cel mai potrivit să ne învețe despre putere și autosuficiență, el era omul pentru care relația în doi părea să fie cu totul de neînchipuit, fiind soțul câtorva sute de neveste și ibovnicul altor sute de țiitoare... S-a întâmplat că după un șir de ani, ani de deșertăciune și goană după vânt, Solomon să-și descopere slăbiciunile în tocmai puterea lui... Ceea ce urmează, în scrierile Eclesiasticului sunt mai degrabă niște regrete pentru anii risipiți în ignoranță față de lucrurile care îi puteau aduce adevărata desfătare: ascultarea și supunerea absolută sub puterea lui Dumnezeu. În articolul următor, vom încerca să pătrundem în adâncimea versetelor demai sus, încercând să înțelegemmesajul pe care îl transmite Dumnezeu pentru binele sufletelor noastre. (continuare din pagina 7) CÂMPUL PĂSTORILOR DIN BETLEEM România și noua solidaritate a ființelor (continuare din pagina 19) *** Întrebarea logică este: Deci de ce acești păstori să fie aleși ca mesageri și nu altcineva? Câteva răspunsuri: Pulpit Comentariu: Probabil că bărbații care au crescut mieii pentru jertfele din templu este potrivit ca ei să fie primii oameni care să-l întâlnească pe Mielul lui Dumnezeu! Învățatul evreu Alfred EBERSHINE spune: Turmele de oi din apropierea BETLEEMULUI nu erau oi obișnuite. Acele oi erau folosite ca sacrificiu la TEMPLU. Acestea erau OIILE SACRIFICALE. Și acești PĂSTORI au fost PĂSTORI ai acestor OI SACRIFICALE care au fost crescute cu un singur scop: ca într-o zi, ele aveau să fie conduse la ALTARUL LUI DUMNEZEU și acolo să-și VERSE SÂNGELE și SĂ-ȘI DEA VIAȚA pentru PĂCATELE POORULUI LUI DUMNEZEU. II. MESAJULCRĂCIUNULUI Acum, să vorbim despre CONȚINUTUL VESTII BUNE. Să încercăm să știm dacă mesajele transmise sunt o veste cu adevărat bună pentru destinatari. A. UNMESAJ DE SPERANȚĂ (V.10). În primul rând, despre acest mesaj se spune că este VESTIREA BUNĂ, deoarece este un MESAJ DE SPERANȚĂ. „Atunci îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci iată, vă aduc o veste bună de mare bucurie care va fi pentru toți oamenii”. Israelul a fost sub ocupație străină 400 de ani de tăcere profetică. Mulți dintre liderii religioși erau legați de tradiție. (Isaia 9:2). Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare; cei ce locuiau în țara umbrei morții, o lumină a strălucit asupra lor. Avem nevoie de un mesaj de speranță astăzi! Tragedia ne înconjoară, națiunea noastră este în frământare, economia este incertă, moralitatea pare să fie falimentară, familiile sunt sfâșiate. Isaia 61:1-3 „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, pentru că DOMNUL M-a uns să vestesc săracilor vești bune; El M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți de inimă, să vestesc slobozirea robilor și deschiderea temniței celor care sunt legați; Ca să vestesc anul binevoitor al Domnului, pe cei ce mângâie pe cei care mângâie Dumnezeu în ziua noastră; Sionul, ca să le dea frumusețe în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie pentru doliu, haina de laudă pentru duhul greutății, ca să fie numiți pomi ai dreptății, sădirea Domnului, ca să fie proslăvit.” B. UN MESAJ DE ELIBERARE (VS.11-12) În al doilea rând, despre acest mesaj se spune că este VESTIREA BUNE, deoarece este un MESAJ DE ELIBERARE. „Căci vi s-a născut astăzi, în cetatea lui David, un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Și acesta vă va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat într-o iesle.” Trei titluri date lui Isus: 1.Mântuitor - Eliberator; Îl imaginează ca pe sacrificiu; 2. Hristos – Unsul, Fiul lui Dumnezeu. Înfățișează-L ca împlinirea tuturor promisiunilor și profețiilor începând cu Eden (Geneza 3:15); 3. Domn - Dumnezeule Suveran! Cel ce trebuie slujit, închinat și adorat! Nașterea lui Isus într-un oraș atât de mic, relativ nesemnificativ, precum Betleem, a împlinit mai multe profeții din Vechiul Testament. Profețiile pe care le-a împlinit sunt în Geneza 3:14 - 15, 12:3, 17:17, 19, 49:10, Isaia 7:13 - 14, 9:6 - 7, Deuteronomul 18:15, Psalmii 45:6 - 7, Mica 2:15:22, Daniel 2:15:22 Osea 11:1. Ei bine, ce au făcut acești umili păstori? L-au căutat pe Isus, apoi au văzut cămesajul era într-adevăr corect și apoi, neafectați, pur și simplu s-au dus acasă! NU! Au împărtășit mesajul pe care îngerul le-a dat! Acești bărbați nu știau multe, dar împărtășeau ceea ce știau. Putem învăța o lecție din asta, poate că nu știți totul despre Isus, dar împărtășiți ceea ce știți. Acești păstori simpli au fost dispuși să spună altora ceea ce știau. Și noi putem face același lucru. Am părăsit acest câmp (presupus al păstorilor) cu sentimente de bucurie și speranță. Cu mulțumire că Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem și în acest loc cu atâta greutate teologică. Slavă Lui. Amin. Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago Sudul bun și luminos întâlnește Nordul activ și cenușiu, Estul cordial și spiritual și Occidentul intelectual și critic”. Conceptul actual de Integrare Regională Comparată era metaforic descris de Madariaga cu aceste cuvinte: „Râul lung reflectă toate aceste dimensiuni și se îndreaptă spre Marea Neagră, deschizând perspective asiatice.” Asia, la marginea Europei, a fost de obicei percepută de Madariaga ca un exemplu de conversație pentru procese de integrare mai mari decât continentele, printr-o contiguitate geografică princareseextindpotențialeparteneriate.Pescurt, conceptul luiMadariagade„Solidaritate a ființelor”, s-a concentrat direct pe modul de consolidare a legăturilor la toate nivelurile și prin integrarea structurilor pe mai multe paliere, o perspectivă care rezonează profund cu prezentul nostru transdisciplinar în ceea ce privește creșterea interconexiunilor și a interdependenței globale. Noua solidaritate a ființelor pare a fi antidotul ideal pentru a ne salva de noi înșine, într-un moment istoric în care pare că ne-am rătăcit. Teologul sau de Nazians, prezintă învățătura despre lumina divină încă în primele lui scrieri în Discurile 38-40, pe care Sf. Simeon N. Teolog le acodră o atenție deosebită și le citează de peste douăzeci de ori (Ibidem, loc. cit., p. 209, apud Turner, Fatherhood, p. 47). Sf. Grigore Teologul, de Nazians, pătruns de lumina lui Dumnezeu, scrie că, „însăși firea lui Dumnezeu este caracterizată de el ca „lumină’’, termen preferat tuturor celorlalți’’ (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, pp. 208-209, apud Moreschin, SC 358, 63) Iar mesajul din Discursul 40 poate fi o sinteză a învățăturii Sf. Grigore Teologul despre Dumnezeu ca lumină: „Dumnezeu este lumina supremă, neapropiată și negrăită, de neînțeles pentru minte și de nerostit pentru glas, care luminează toată făptura cugetătoare. El este în lumea înteligibilă ceea ce este soarele în lumea sensibilă ; ni-L putem închipui după măsura curățirii noastre, Îl putem iubi pe cât ni-L putem închipui, Îl putem cugeta pe măsura iubirii noastre. El se contemplă și Se înțelege pe Sine, împărtășind puțin (din Sine) celor ce sunt în afara Lui, adică lumina care este contemplată în Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt…’’ (Ibidem, loc. cit., p. 209, apud Sf. Grigore, 1-8 (204). Sf. Grigore mai zice că, a 2-a lumină după Dumnezeu este un înger, iara 3-a lumină este omul și a 4-a lumina lumii create’’ (Ibidem, loc. cit., p. 209, apud Sf. Grigore, cf. Disc. 38, 9, 7 (120), Apoi, „lumină sunt poruncile lui Dumnezeu (Facere 2, 16-17); Legea dată pe Sinai (Ieșire 34, 29-35) ; Rugul aprins (Ieșire 3, 2); stâlpul de foc pentru Israel (Ieșire 13, 21); lumina este cea care l-a ridicat pe Ilie în carul cu foc (4 Reg. 2, 11); lumina care i-a luminat pe păstori la Nașterea lui Hristos (Luca 2, 9); lumnă este steau care i-a luminat pe magi la Betleem (Matei 2, 9); lumină este Dumnezeirea care a fost arătată apostolilor la Schimbarea la Față a Domnului (Matei 17, 2) (Fapte 9, 3); lumina l-a luminat pe Pavel pe drumul Damascului (Fapte 9, 3); lumină este slava veacului viitor când „drepții vor strălucii ca soarele’’ (Matei 13, 43) și Dumnezeu va fi în mijlocul lor, cei ce sunt dumnezei și împărați’’Taina Botezului este și lumină și începutul mântuirii (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon N. Teolog…., p. 209-210, apud (la) Sf. Grigore, Disc. 40, 5, 10-16, 28 (204-208). Iată, asemănarea afirmației Sf. Simeon N. Teolog cu a Sf. Grigore de Nazians, Teologul, despre luminadumnezeiască, ceeaceconfirmă iarăși și iarăși „…căDumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El’’ (1 Ioan 1, 5), deoarece toți cei care s-au învrednicit de vederea luminii divine, toți au văzut la fel că, Dumnezeu apare ca lumină. Sf. Simenon, zice că: „Dumnezeu este lumină și lumină infinită și de neînțeles. Tatăl e lumină și Fiul e lumină și Duhul Sfânt e lumină, iar acestea sunt o singură lumină’’ (Ibidem op. cit, p. 210, apud sf. Simeon n. Teolog, cf. (comparare) Maxim Mărturisitorul, Quest. 8, 15-18 (77), (trad.. rom. P. 57, text ușor modificat (nr. trei): Dumnezeu și Tatăl este lumină în lumină, întrucât se află în Fiul și în Duhul Sfânt… (fiind) Una și aceași lumină după ființă, luminând întreit, după modelul subzistenței personale’’, continuare, lumină simplă, necompusă, atemporală, veșnică, de-o cinstire, și de-o slavă Dumnezeiească. Pe lângă acestea și toate cele care vin din ea sunt lumină…viața e lumină, nemurirea e lumină, izvorul vieții e lumină, apa cea vie e lumină, iubirea, pacea, adevărul, ușa împărăției cerurilor și însăși împărăția cerurilor e lumină…Căci e un Dumnezeu în Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, Care e lumină neapropiată și mai înainte de veci…am învățat aceasta de la cei care au aflat-o prin însăși experiența lor’’ (Ibidem loc cit., p. 210, apud Sf. Grigore, Disc. teologic 3, în Scrieri I, p. 98, text ușor modificat (nr. trei). Pomenirea celor care au trăit experiența luminii dumnezeiești ar putea fi trimiși la Simion Evlaviosul, sau la tradiția ortodoxă sau la teologii care aseamănă cu Sf. Grigore Teologul sau de Nazians, care au dezbătut mai mult tema luminii divine. Sf. Siomeon Noul Teolog menționează adevărul că teologia luminii se întemează pe experiența lor personală, acelora care au văzut-o, iar aceste experinețe ale Sfinților în vederea luminii divine, confirmă deplin că Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1, 5) și cine a văzut lumina dumnezeiească, L-a văzut pe Dumnezeu-Lumină. Sf. Simeon N. Teolog repetă mereu afirmația că Dumnezeu în Treime este o Singură lumină de neînțeles, iar aceasta este piatra de temelie a teologiei și misticii sale (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon N. Teolog…., p. 210, apud Sf. Simeon, Imnul 33, 1-13, Imnul 1, 226; 2, 91; 12, 15-34; 38, 24-32; Cap. 1, 2; Disc. etice, 10, 374-377. Mai complet la învățătura lui Simeon despre Dumnezeu ca „lumină în trei ipostasuri’’ (vezi Volker, Praxis, pp. 315-320). Apoi, toate atributele dumnezeiești sunt descrise de Sf. Simeon ca lumină ; el vorbește despre lumina slavei lui Dumnezeu (Ibidem, loc cit., p. 210, apud Sf. Simeon, Disc. et. 11, 331; Imnul 1, 210; 7, 5; 21, 1-2; 31, 49; 45, 82. Imnul 2, 19). Tema atributelor divine, prezentate în tema anterioară, cu adevărat sunt arătarea luminii Sfintei Treimi în trei Străluciri: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt (Sf. Simeon Noul Teolog). VA URMA (continuare din pagina 18) Vederea lui Dumnezeu ...