Romanian Times | Decembrie 2023

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan Relația de unitate despre care vorbeam în articolul precedent, este singura aducatoare de progres real, de prosperitate care nu poate fi explicată în termeni obișnuiți. Aminteam cum ideea unității originează în chiar gândul lui Dumnezeu, gând deseori expus peste paginile Scripturii... “Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru El.” (Genesa 2:18). Este nu numai o rostire premergătoare creării Evei ci și rostirea unui principiu divin. De fapt singurătatea este azi una dintre plăgile cele mai distrugătoare pe care lipsa de dragoste a adus-o peste omenire. Rebelioasa goană după “libertate” a dus la însingurarea ființei umane până acolo că actul căsătoriei însăși a devenit o “povară inutilă”. Repercusiunile acestui fapt sunt atât de adânci încât societatea de azi, privită prin prisma înțelepciunii lui Dumnezeu, nu mai poate dăinui, se zbate cu ultimele spasme înaintea unei implozii inevitabile, strivită de propria greutate. Alvin Tofler, în “Al Treilea Val” vorbea despre noua dinamică a familiei, având în vedere însășidinamicaavansărilor tehnologice, si implicit, asocietății. Elmenționamodurile de conviețuire ale familiei, de la clan până la familie extinsă, apoi familie patriarhală cu trei sau patru generații conviețuind sub același acoperiș, sub aceleași reguli, de obicei stabilite de tradiție si impuse de “bătrânii” familiei, și în ultima și cea mai “avansată” treaptă, o familie supermobilă compusă din perechea de părinți împreună cu unul sau doi copii... Ei bine, Tofler se oprește aici cu “evoluția” familiei... Având în vedere aderența lui ideatică la secularismul noului val, este usor de explicat: el nu putea să meargă mai departe fără a-și compromite sistemul de idei... Una la mână, ceea ce el numește dinamică, sau mai exact noua dinamică, este de fapt DECIMARE a familiei, decimare cu rădăcinile înfipte în ceea ce domnul Isus spune: “Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răcii”. “Mobilitatea” de care mai sus amintitul sociolog vorbea, este de fapt un tăvălug aducător de moarte pentru societatea de azi... Libertatea de mișcare care în termenii mai cinstiți ar trebui numită drept refuz de angajare în orice fel de relație inter-umană care cere loialitate, uitare de sine și transparență. A doua la mână, acolo unde Tofler se oprește, decimarea își continuă activitatea destructivă. Nu numai că această restructurare a familiei Omul dincolo de sine (3) are efecte destructive asupra celora de care trebuie să îngrijimpână la sfârșitul zilelor lor, dar aceasta are aceleași efecte destructive asupra copiilor căutători de “independență”. Acest act, folosind cel mai îndulcit termen, este numit neascultare sau nesupunere. ObservămcăDumnezeu nu este interesat în îndulcirea termenilor, bamai mult, vorbește în termeni extrem de cerți împotriva acestei tendințe. Din ce în ce mai mulți dintre noi, cei ce susținem că am răspuns harului Lui cel dătător de iertare, cedăm din terenul divin al rânduielilor lui Dumnezeu și motivămaceste schimbări degenerative în familiei pe seama “condițiilor de azi” și ale “nevoilor” lăuntrice ale indivizilor... Neascultarea copiilor, părăsind casa părintească în căutarea “liniștii” și a “spațiului de respirare”, devine o normă de zi cu zi. Mă întreb, iubite cititor, unde este spiritul lui Rut? Când s-a văzut văduvă și amărâtă, Naomi și-a îndemnat nurorile să-și vadă de viețile lor... Iată răspunsul lui Rut : “Nu sta de mine să te las, și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu, poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu, și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea dar nimic nu mă va despărți de tine de cât moartea!” (Rut 1:16,17)Aliluia! Iată una dintre cele mai adecvate pilde ale unității cât și a prețului care trebuia plătit pentru obținerea ei! Mai mult decât atât: aici este pilda supunerii față de o prestabilită și divină rânduială. Pe lângă factorul CARACTER pe care îl avea Rut și Naomi, aici se împletește și factorul divin care înmulțește roadele până la nivelul de neconceput de mintea noastră limitată. Da, noblețea sufletească a celor două muritoare este un component de seamă al acestei relații bazate pe sacrificiu si uitare de sine, dar factorul care face ca această relație să conțină sămânța minunată al vieții dincolo de fruntariile omenești este puterea și binecuvântarea lui Dumnezeu! Roadele, mă-ntrebați? O, ce minunate roade și cât de abundente binecuvântările lui Dumnezeu! Din brațele soacrei pentru care s-a sacrificat, Rut a devenit soția celui mai bogat și mai influent om din tot ținutul... Dar, luați aminte la asta (!) : prin pântecele ei, linia genealogică, ducâtoare la nașterea Domnului, continuă! Cine, ceminte omenească poate cuprinde magnitudinea roadelor ascultării lui Rut? Cine poate masura asta, care cifră poate cuprinde această minune? Până unde a mers ascultarea lui Rut? Până la capăt! Până unde au mers răsplătirile lui Dumnezeu? Dacă cunoști prețul plătit pentru răscumpărarea ta, dacă cunoști puterea harului lui Dumnezeu, te rog pe tine să răspuzi la această întrebare. Iubite cititor, acest articol este o încercare de a deschide un nou șir de meditații pe tema unității. Voi încerca să pătrund cât mai adânc posibil în taina puterii acesteia, atunci când Dumnezeu este partea primordială. “: Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor . Căci dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur , si cade, (continuare în pagina 9) (continuare in pagina 20) LUCRURI NOI LATIMPUL SĂU Intr-o istorie presarata de conflicte si violente, cea mai semnificativa realizarea pare a fi perioada de 100 de ani in care cel putin aparent nu au existat conflicte intre natiunile lumii, celebra Pax Romana. Perioada intre 27BC sub domnia lui Augustus si pana la moartea lui Nero in 68 DC nici o natiune nu s-a ridicat impotriva alteia, nici o mama, sotie nu si-a plans copilul sau sotul decedeat pe campul de lupta. Aceasta a fost decorul si substanta timpului in care s-a intrupat Mantuitorul lumii, Isus Christos. In acea noapte spre dimineata din Iudeea, Dumnezeu nu a facut conferinta de presa si nu a chemat lumea la vreun palat pentru a le oferi “momentul de intelepciune”. In schimb, printr-o miscare surpriza (la care nici ingerii nu s-au asteptat) a luat cu asalt pasunile din Betleem. Dumnezeu a adus miros de viata vesnica intr-un hambar din Betleem si a adunat toate legiunile cerului pentru a vesti ca Cel Intrupat este Domnul pastorilor. El a tinut un semn pe intinderea cereasca pentru a anunta imparatii, puterile vremii ca fie I se vor inchina, fie vor fi doborate. Paradoxal in timp ce in lume domnea pacea Romei, Dumnezeu aducea razboi in omenire. El aducea razboi pentru ca aceasta lume veche cazuse intr-o sclavie amara, inrobitoare fata de un sarpe viclean. Acesta l-a amagit pe primul om creat sa isi schimbe sceptrul pentru niste catuse inrobitoare, sa isi schimbe coroana lui pentru niste lanturi ruginite. In acea prima dimineata de Craciun, Dumnezeu a trimis un bebelus neajutorat pentru a-i elibera pe cei neputinciosi. Caci asa a inteles si Isaia cand a spus: “Caci ni s-a nascut un copil, ni s-a dat un fiu si stapanirea va fi pe umarul lui, si numele lui va fi numitMinunat, Sfetnic, Dumnezeul puternic, Tatal vesnic, Printul pacii. Inmultirea stapanirii sale si a pacii nu va avea sfarsit pe tronul lui David si asupra imparatiei lui, ca sa-l porunceasca si sa-l intareasca cu judecata si dreptate de acum inainte si pentru totdeauna. Ravna Domnului ostirilor va face aceasta”. - Isaia 9:6-7 In fiecare Perioada de Craciun celebram faptul ca invazia Cerului a inceput. Lumea nu a fost lasata sa cada in opresiune, apasare si intuneric adanc. Lumina lumii a venit! Intreaga guvernare umana cu tot ce poate avea mai bun poate fi acum substituita unei forme de conducere ce nu cunoaste sfarsit. A aparut o forma de guvernare ce nu va garanta doar o “Pax Romana” de 100 de ani ci aduce impacarea cu Dumnezeu si pacea Sa minunata, perfecta pentru totdeauna. Dumnezeu lanseaza o declaratie de razboi intr-un secol de pace intrucat acest Prunc infasat a instiintat natiunile ca fie I te vei inchina si Il vei venera, fie vei fi calcat in picioare. Fiul Omului, Printul Pacii, a intrat in durerea omenirii si a adus cu El, Shalomul. El a aparut in spatele liniilor inamice, salvandu-i pe alesii Sai si predandu-i in siguranta inapoi lui Dumnezeu.Apoi El a triumfat nu numai asupra ieslei, ci si asupra mormantului. El a luptat pentru controlul intregului Univers, dezarmand autoritatile, puterile si fortele spirituale ale raului, intorcand lumea cu susul in jos si josul in sus. Mai mult de 2000 de ani, asta este exact ceea ce face Regele nostru si ceea ce noi celebram de fiecareAdvent. Cand te uiti la ceea ce spune Dumnezeu lui Isaia (cap.9), El promite nimic mai putin decat stapanire totala. El mentioneaza ca guvernarea mesianica va continua pana in momentul in care fiecare teritoriu va fi luat inapoi, recucerit. Isus Christos va domni pana cand Imparatia Sa va veni pe pamant asa cum este deja in ceruri. Aceasta portretizeaza Intruparea ca unmesaj despre caderea natiunilor pacatoase. Craciunul este despre sfarsitul politicienilor corupti care isi umplu buzunarele si le permit copiilor lor sa traiasca in faradelegi. Craciunul este despre razboiul lui Dumnezeu care va pune capat traficului sexual, va inchide clinicile de avort si va readuce inapoi lumea in starea de la inceput in care exista parte barbateasca si parte femeieasca. Craciunul este prima roada din sfasitul oricarei democratii, oligarhii socialiste, marxist-leniniste. Relatarea Craciunului din perspectiva evanghelistului Matei prezinta trei grupuri de oameni si modul in care nasterea lui Isus Christos a dezvaluit ce gandeau si simteau in inimile lor. In cap 2, Matei vorbeste despre cautatorii neasteptati, ciudati ai copilului Isus. „Inteleptii de la rasarit au venit la Ierusalim” (Matei 2:1). In primul rand, acesti „intelepti” nu erau din poporul lui Israel; erau considerati straini, iar cunostintele lor despre Scripturi ar fi putut fi limitate. Vocatiile lor erau, de asemenea, tabu in Israel (cf. 1 Sam. 28:9). In Daniel 2, ei au fost denumiti magicieni si adunati impreuna cu cei interesati de citirea stelelor, intelegerea viselor si cei interesati de lumea oculta. Acesti barbati s-au uitat la fenomenele ceresti ce anuntau vremuri importante. Cu toate acestea, Dumnezeu le-a deschis mintile pentru a recunoaste semnul cosmic pe care il trimisese pentru a anunta intruparea Fiului Sau. Acesti magi au fost luminati de harul lui Dumnezeu pentru a vedea semnul care indica dragostea lui Dumnezeu; si odata ce li s-au deschis ochii, au fost hotarati sa-l gaseasca pe Regele evreilor – chiar daca asta insemna sa intre intr-un oras si sa puna intrebari unui tiran insetat de sange. Ei au trebuit sa puna intrebari si sa invete din Scripturi pentru a-l putea intalni pe Regele Universului. Spre deosebire de cei din afara poporului evreu care cautau raspunsuri si urmareau cu indrazneala vestea, preotii si carturarii lui Israel erau persoanele din interiorul sistemului religios care nu faceau nimic cand au auzit vestea buna ca s-a nascut Regele iudeilor.Acestia aveau scripturile iudaice si le cunosteau bine. Poporul lui Israel isi astepta regele de ani de zile si totusi, preotii cei mai de seama si carturarii nici macar nu au facut de bunavoie nici o cercetare cand au auzit ca el s-a nascut. Ei au intrebat detaliile noului rege la cererea lui Irod. Apatia lor este uluitoare.