Romanian Times | Ianuarie 2024

ROMANIANTIMES Florian Guler, Detroit De la Ierusalim la Beer Sheeva și Muntele Carmel ISRAEL… Note de Drum (4) De la Ierusalim suntem pe drumul 60 spre Beer Sheeva. Indicatoarele rutiere parcă vin din Vechiul Testament. Pe un indicator citesc Tecoa. Lăsam în dreapta Valea Refaiamiților (uriașilor), unde David aștepta vuiet de pași deasupra duzilor, ca să se grăbească împotriva filistenilor. În stânga vedem dealurile Betleemului. Pe dealuri sunt multe așezări noi, casele acoperite cu marmură albă de Ierusalim... dau un accent de eleganță, acestui așezământ al Iudeii. Pe dealuri casele albe par a fi turme de oi la păscut. Întâlnim în drumul nostru un Indicator: spre “Drumul Patriarhilor.” (continuare din numărul trecuut) (continuare in pagina 15) “Acolo de la înălțimea dealului, din stânga, ne explică Daniel, este locul de unde Avram a văzut Locul, muntele Morea venind dinspre Beer Sheba, unde trebuia să jertfească pe tânărul Isaac. “A treia zi, Avraam a ridicat ochii și a văzut locul (muntele Morea) de departe. ”Cât de dramatică mi se pare această istorie!Slugileau rămas înurmăfiindcă întreAvraam și Isaac era un subiect ce nu putea fi discutat în prezența străinilor. O întrebarea macină mintea tânărului timp de trei zile: “Tată, unde este mielul?” ..... “Yehovah Yireh”. Ce puțin a vorbit Avraam și cât de mult a înțeles Isaac ? “ Au mers amândoi împreună înainte”. Mi-am amintit cuvintele Evangheliei: ”Isus și-a întors hotărât fața spre Ierusalim. Urca și el tot peMunteleMorea înspre altarul Calvarului. Dealul Golgota este parte din muntele Morea. “Eu îmi dau viața, nimeni numi-o ia cu sila.” a spus Domnul nostru ! Tradiția rabinică spune că Isaac, avea atunci 20 de ani, iar Avraam 120. Isaac i-a spus lui Avraam: “Tată, leagă-mă ca nu cumva să mă tem, și să mă lupt cu tine!” .....Isaac, a urcat pe altar de bună voie. Suntem la distanța de două săptămâni de Paștele anului 5771. “Yehovah Yireh”Aleluia ! PS. Citind celor din mașină, Istoria lui Avram și Isaac, observ că Avraam s-a sculat dis de dimineață, a pus șaua pe măgar, a tăiat lemnele pentru arderea de tot... era cumva lucrul care trebuia sa îl facă slugile...trezirea lui dis dedimineațăpoate însemnagraba lui sa împlineascăcererea surprinzătoare a lui Dumnezeu, sau poate jalea si neliniștea lui.Aavut grijă sa nu uite nimic acasă, a luat focul... trebuie să înțelegem că întreținerea focului trei zile nu era un lucru ușor..... aceasta înseamnă că nici un moment el nu a uitat de ce face călătoria aceasta. PentruAvraam, Isaac era mort de trei zile când îngerul i-a strigat ”Să nu pui mâna pe băiat “- Isaac a înviat a treia zi, pentruAvraam. Isaac cu lemnele, pentru arderea de tot a în spinare, este icoana Domnului Hristos ducând Crucea pe Calvar parte și el din Muntele Morea. Este imposibil să vezi totul. Ochiul este una dintre realitățile care nu are niciodată noțiunea de destul. Timpul ne este “tâlhărit” de poveștile amintirilor, dar suntem în termeni biblici. Scoatem “din visterie” lucruri vechi și lucruri noi. Este adevărat că lucrurile vechi sunt mai zemoase și mai aromate la fel ca și vinul cel vechi. Vreau să spun că indiferent dacă ascultăm povestea de 99 de ori, a o suta oară o ascultăm tot ca pe o noutate. De fapt, este de neînchipuit o altă cale pentru noi. Mâine înaintea Sabatului va avea loc un botez la Iordan cu bisericile de aici, apoi vom participa la adunarea de Sabat. Mi-au rămas de “rumegat” călătoriile din Ierusalim, Mamre, Hebron, și natural Marea Galileii cu Muntele Fericirilor, cu turul de jur împrejurul Marii Galileii despre care nu am zis nimic. Dacă aveți ocazia să mergeți în Israel, nu uitați două instrumente absolut necesare: Biblia și un Dicționar Biblic. Au fost multe locuri unde o cântare cu un cor organizat ar fi fost ceva glorios. Am fost “în vecini”. Mai întâi am făcut o vizită la granița cu Libanul la niște grote săpate în stânca moale (din cretă) de valurile mării. Aici este Rosh HaNikra, locul l-au numit, “o poveste de dragoste dintre munte și mare”. “Vuietul valurilor care lovesc în pereții grotelor au un farmec special. Îndrumspre casa de lamunteleCarmel, ne oprim la Acho (Ptolemaida) port la Marea Mediterană, unde am putea să aflăm urmele apostolilor . “După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida unde am urat de bine fraților și am stat la ei o zi” Fp21:7 . LaAcho,vecheaPtolemaida, intrămprintr-opiață antică, o stradă de vreo patru metri lățime între clădiri, de o parte și alta cu tot felul de tarabe și produse cu mirosuri puternice de ierburi, semințe si pește. În jur, câteva mese de pescari cu pești diferiți, proaspeți și afumați, două pisici de mare cu aripile deschise, cu lățimea de 1 m și o coadă ca si o trestie de vreo 75 de cm. În port, pe o biserică scrie Ptolemaida. Desigur amserioase îndoieli căPavel afostgăzduit chiaracolo, dar cel puțin ne putem imagina ultima întoarcere misionară a lui Pavel pe pământul Israelului. Pavel pleacă de aici la Cezarea (am văzut locurile acum câteva zile) unde petrece mai multe zile în casa lui Filip Evanghelistul, și aici Agab îi prorocește prin Duhul Sfânt ce îl așteaptă în Ierusalim. Ne continuăm drumul înapoi prin partea de sud a Feniciei. sau țara seminției lui Asher, ca să ajungem pe Carmel la aproximativ 600metri deasupra mării, locurile atât de familiare ale prorocilor Ilie si Elisei. Ilie un profet,” cu umor” supus acelorași slăbiciuni ca si noi, este o pildă de credință. Ilie aude in duhul lui vuiet de ploaie, dar își face partea. Plecându-se la pământ, s-a așezat cu fața între genunchi, s-a rugat de șapte ori până când s-a ridicat din mare norul aducător de ploaie. Valea Armaghedonului se așterne în toată splendoarea ei, la picioarele Carmelului. Spre nord Hermonul este acoperit cu zăpadă. În dreapta se ridică muntele Gilboa, muntele pe care au căzut vitejii, Saul și Ionatan. Parcă aud ceva .... ca si un bocet ! Este poetul, Psalmist ,Regele David, plânge moartea prietenului Ionatan. “Cum au căzut vitejii.... cum a murit Ionatan pe dealurile tale... Mă doare după tine frate Ionatane” Urcăm muntele Gilboa, suntem aproape de vârful lui și dintr-odată în stânga, în plin munte se înfățișează un lan de orz cu spicul de vreo 15 cm. Am smuls vreo 10 spice să le iau cu mine, ca amintire în America.