Romanian Times | Februarie 2024

Diverse 20 ROMANIANTIMES VA URMA Omul Dincolo de Sine (continuare din pagina 6) “Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin El care ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, prin ele vă faceți părtași firii Dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte”. (2 Petru 1:3,4) Dacă toate acestea sunt adevărate, și cuvântul lui Dumnezeu este adevăr, atunci haideți să ne expunem luminii acestuia și să ne punem câteva întrebări... Unde este viața și evlavia noastră? Unde sunt izbânzile noastre continue? - De ce suntem purtătorii jugurilor nepotrivite și de ce suntem robi a cea ce ar trebui să ne fie supus? - De ce, la sfârșitul fiecărei zile, culegem amărăciunea noilor neîmpliniri? -De ce lumea nu este plină demireasma lui Cristos ci de putoareamurdăriei perversității umane? - De ce, cu atâta întuneric în jur, luminițele noastre totuși nu se văd? De ce, de ce, de ce?... Va veni o zi când aceste întrebări le vom auzi rostite de buzele preasfinte ale Judecătorului nostru Suprem. Atunci fom fi măcinați de regretul că nu am dat atenție, în zilele de har, adevărului aducător de pace, ca nu am găsit destulă dragoste în noi înșine, pentru a uita o clipa măcar de foamea eului, pentru a ne hrăni sufletul cu adevăr în vederea conviețuirii în unitate divina pentru gloria lui Dumnezeu. În articolul următor ne vom concentra atenția în depistarea piedicilor din viețile noastre, care stau în calea izbândei depline în Cristos. Recenzia cărții Birul Cezarului ... (continuare din pagina 19) VA URMA cu Dumnezeu, responsabilitatea omului a rămas neschimbată, adică supunerea față de Dumnezeu trebuie să fie totală, prioritară și urmată de consecințe, așa cum a fost pentru primii oameni creați de El. Dacă ne uităm atent la cei “înălțați în dregătorii” din vremea noastră, vom remarca că unii dintre aceștia își arogă și își proclamă merite și drepturi care de fapt nu le aparțin. Este simplu să vedem aceasta fiindcă orice om este dotat cu calități umane specifice, dar în același timp este limitat în capacitățile sale intelectuale. Este evident că Dumnezeu când a creat ființa umană, în omniștienți Sa, și-a păstrat puterea și prioritatea autorității Lui, fiind Autoritatea supremă în univers. Marea problemă este că anumiți semeni, și uneori sunt majoritari, îi aleg să fie ca autorități civile pământești pe unii semeni de acest fel, ignorând sau renunțând în mod deliberat la dreptul de alegere care le-a fost dat să respecte orânduiala lui Dumnezeu și nu ca să inverseze cele două autorități, adică cea Divină cu cea omenească. Iată ce scrie Sini despre acest drept de alegerea a fiecăruia dintre noi: “Dumnezeu a oferit omului liberul-arbitru, adică oportunitatea și în același timp capacitatea de-a alege. Și această libertate e una dintre expresiile de dragoste a lui Dumnezeu față de capodopera creațiunii Sale, dar trebuie să fim atenți că aceasta poate fi abuzată de cel rău (Satan)” (Pag.414) (s.a.) Dacă sunt multe nedreptăți în lume, în guvernarea și autoritatea ei, ele nu se datorează lui Dumnezeu, ca Autoritate supremă, ci sunt o urmare a alegerii în autoritățile pământești a unor astfel de oameni, care în nepăsarea lor față de autoritatea supremă a lui Dumnezeu, își ascund viața de păcat în care trăiesc, prin diferite artificii sau prin alte păcate cum sunt minciuna, furtul, batjocura, lauda, jurământul strâmb, ș.a.m.d., dar pe care unii semeni nu le sancționează. Este o mare naivitate să crezi că astfel de autoritate, pentru care îți dai acceptul considerând-o bună, ar putea să fie pentru binele tuturor oamenilor și după voia lui Dumnezeu. Acest aspect nu a fost omis de autor în cartea sa unde face următoarea mențiune: “Pentru a promova o conduită morală ireproșabilă în societatea pe care o conduc, conducătorii înșiși trebuie să fie modele, sau “standarde demne de urmat.” (Pag. 384) (s.a.) Dacă e așa, cum se poate explica alegerea conștientă, fără discernământ și fără remușcări, în poziții înalte, a unor oameni imorali și fără caracter? Poate Dumnezeu ca și autoritate supremă să fie de acord cu o asemenea alegere? Pot spune astfel de oameni că #l cinstesc și sunt recunoscători lui Dumnezeu pentru că le-a dat dreptul de alegere? Este de apreciat cum prin arătarea adevărului Scripturii, Sini ca autor, evită să fie robul unor păreri pseudo-religioase. El a păstrat autenticitatea Sfintelor Scripturi despre responsabilitatea personală față de autoritatea suverană a lui Dumnezeu, cât și față de cea omenească rânduită de El, pentru că a considerat că numai acest adevăr este de folos fiecăruia. Fără nici o îndoială că ceea ce scoate în evidență autorul este pentru noi un semnal de avertizare. De aceea, socotesc că și pentru această atenționare scrisă în această lucrare, “Birul Cezarului și dreptul lui Dumnezeu”, suntem îndatorați să zicem: Mulțumim frumos Sini! Cel de al treilea lucru foarte important pe care l-am observat din această carte este că autorul nu invită cititorii la un dialog, sau la o dezbatere, ori la o confruntare. Nu. El dorește să ne imprime ceva mai util, necesar și cu urmări mult, mult mai binefăcătoare. Prin părerile personale exprimate și prin citatele specifice culese din Sfânta Scriptură, Sini demonstrează că scopul lui e mai înalt; e de ordin spiritual. El dorește ca fiecare cititor să înțeleagă și să conștientizeze că acceptând adevărul Sfintelor Scripturi, poate să ajungă la starea în care să nu fie preocupat atât de mult despre ce se întâmplă în lumea noastră în care trăim și care este într-o continuă agitație, ci să fie preocupat despre cum ar putea să ajungă la împlinirea cerințelor pe care Dumnezeu, ca autoritate supremă, le cere. În adevăr, birul, sau taxele ori impozitele, cum spunem noi în zilele noastre, nu o să dispară cât va fi lumea aceasta, fiindcă prin ele se susține baza materială, financiară și de existență a autorităților pământești, a funcționării și continuității lor. Este o “rânduială” pusă de Dumnezeu și respectarea sau nerespectarea ei arată dacă cineva are un cuget curat înaintea lui Dumnezeu, sau nu, așa cum spune Biblia: “De aceea trebuie să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiți și birurile” (Romani 13:5-6). Și după cum rezultă din tema discutată, datoria către “Cezar” este exprimată prin bir, adică printr-un lucru material. Dar ființa umană nu este doar o existență fizică ca toate celelalte lucruri depeacest pământ, ci esteoființăcediferădeoricarealta, fiindcăCreatorul, Dumnezeu, a înzestrat-o cu duh, cu un interior în care a pus din însăși Duhul Său.Această parte interioară a noastră are în ea, prin construcție, tendința să caute pe Dumnezeu. Însă nu o poate face inconștient, ci prin intermediul voinței pe care tot Dumnezeu a sădit-o în noi. Și dacă orice obligații față de autoritățile pământești încetează la moartea fizică a trupului, nu același lucru se întâmplă cu duhul care nu moare, așa cum spune Biblia: “Adu-ți aminte de Făcătorul tău... până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” (Eclesiastul 12:1;7) Autorul crede aceste cuvinte, și prin ceea ce a scris în cartea de care vorbim, arată că este un mesager care iubește dezinteresat semenii și vrea să le imprime în inima și mintea lor, prin tema tratată, importanța acestora. Căci știe că lui, ca de altfel oricărui om, în final îi rămâne doar felul în care va fi apreciată relația avută cu autoritatea supremă a lui Dumnezeu, precum și felul în care a ascultat de El în privința legăturilor cu autoritățile omenești. Este corect ce a făcut Sini în privința aceasta în cartea de care discutăm, pentru că iată ce spune Eclesiastul în aceiași carte a Bibliei: “Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Eclesiastul 12:13-14) De fapt cartea “Birul Cezarului și dreptul lui Dumnezeu”, dezvăluie cum, prin orice latură a vieții amprivi lucrurile ce se petrec în viața noastră, trebuie să ținemcont în primul rând de ceea ce spune Dumnezeu care în atotștiința Sa, toate le-a făcut cu înțelepciune și cu un scop, și anume să avem o relație bună cu El pentru a dobândi mântuirea noastră. Ca să înțelegemacest adevăr, SfântaScripturănevorbește continuudespre autoritatea supremă asupra noastră pe care o are Dumnezeu, în care se include și iertarea noastră pentru păcatele înfăptuite. Cei care primesc această iertare își vor atinge scopul suprem pe care îl are fiecare din noi, fie conștient, fie subconștient: viața veșnică. Autorul este conștient de calitatea lui de mesager pentru că, prin ceea ce spune și citează în cartea sa, arată că cei care au respect total și necondiționat față de dreptul lui Dumnezeu, văd nu doar supremația Lui, ci mai ales văd și profită de dragostea desăvârșită și puterea izbăvitoare a Lui pe care și-a arătat-o în Fiul Său, Isus Hristos, în mod direct, clar și de netăgăduit. Cu alte cuvinte, orice om poate ajunge la mântuire, recunoscând ca adevăr și aplicând pentru el personal cuvintele Scripturii care spun că “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. %i judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăște lumina, și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” (Ioan 3:16-21) Cred că prin această lucrare, Sini a dorit să reamintească aceste cuvinte care duc la viața veșnică ce este oferită de Dumnezeu oricărui om. Cred că Sini prin ceea ce a făcut și-a atins scopul și munca lui nu este zadarnică. Și pentru acest mesaj de trezire pe care-l promovează în cartea lui, merită să audă aceste cuvinte: Mulțumim frumos Sini! Mulțumesc frumos Sini! Pavel Selegean, Ph.D Spring, Texas, USA Cartea se poate procura de la Societatea Biblică Oradea.com Pentru informații suplimentare: johnsinitean2016@gmail.com sau tell: 1-773-964-6673 luminii, in chipurile de langa noi, in toata natura inconjuratoare…Este plin de frumos in jurul nostru! Cred ca tine si de perspectiva din care privesti lucrurile… O sursa inepuizabila de subiecte este natura… Iubesc natura si mai iubesc satul …Multe lucrari de ale mele sunt inspirate din viata de la tara…Am copilarit la sat, in Banat … Sunt foarte legat de acel loc. A fost raiul copilariei pentru mine… Sunt fascinat si de cladiri, mai ales de cele vechi. Timisoara este o sursa inepuizabila…Iubesc fiecare cladire istorica si sufar pentru cum arata majoritatea dintre ele…Dar asta e o alta poveste…Asa ca, le pictez cu mare drag de fiecare data…Marea majoritate a lucrarilor cu Timisoara nu le mai detin, insa au ajuns la oameni care iubesc acest oras… O alta sursa de inspiratie pentru mine este internetul. Pe mine m-a ajutat foarte mult. V-am spus ca sunt autodidact si am gasit pe internet o sursa inepuizabila de informatii si tutoriale dupa care invat. Asa ca, atunci cand vad ceva care ma inspira, ma gandesc imediat cum ar arata intr-un tablou… Ma gandesc ce cromatica voi folosi, ma gandesc la compozitie, ma gandesc la subiect, la etapele pe care le voi parcurge… Apoi schitez pe hartie si incerc sa vad lucrarea finalizata, eliminand sau adaugand elemente care sa o intregeasca. Deseori, imi vine sa ma apuc de pictat imediat, insa acest lucru nu este posibil de fiecare data… Insa e important sa pastrez acea dorinta fiindca stiu ca atunci lucrarea imi va iesi din prima… Lumina si culoare-interviu cu pictorul Timisoarei, SebastianAlexa (continuare din pagina 17)