Romanian Times | Martie 2024

ROMANIANTIMES Florian Guler, Detroit Ierusalim: Muntele Măslinilor, Grădina Ghetsimani, Pârâul Chedron, Cetatea, Via Dolorosa, Betezda, Mormântul ISRAEL… Note de Drum (6) Pe drumul dintre Muntele Măslinilor și Cetatea Ierusalim, este aproape imposibil să parchezi. Gherson nu se dă bătut și ne strecurăm “la milimetru” între un autobus și o altă mașină. În stânga se întinde Valea lui Iosafat sau valea Chedronului. Mi se pare adâncă. Undeva în vale este Stâlpul lui Absalom, infamul uzurpator, fiul lui David care a” făcut o lovitură de Palat” Stâlpul stă în picioare de 3000 de ani și nu ne lasă să uităm drama Împăratului. (continuare din numărul trecuut) (continuare in pagina 17) “Tot ținutul plângea și scoteau țipete mari..... Împăratul a trecut plângând pârâul Chedron....David suia dealul Măslinilor. Suia plângând și cu capul acoperit și mergea cu picioarele goale, și toți cei ce erau cu el și-au acoperit și ei capul și suiau plângând.” (2 Sam15:23,30). După 1000 de ani, Fiul lui David, Isus din Nazaret, Mesia, cobora călare pe un măgăruș, aproape pe aceeași drum. Și toți cei ce veneau cu El cântau: “Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția părintelui nostru David”. Este luna Nissan ! Florile, verdele acesta și cerul fără nori, este aidoma ca și atunci. Suntem la distanță doar de zile de evenimentele care au marcat planeta noastră, un fir de nimic în univers, cu o însemnătate care nu o putem pătrunde. Mă las pradă emoțiilor, de zeci de ani mi-am imaginat scena. Ce văd acum nu este ce era atunci, dar îmi este ușor aici, să construiesc în minte, imaginea cetei ucenicilor cu măgărușul care coborând domol Muntele Măslinilor, purta pe Împăratul. Trec Chedronul și urcă pieptiș spre Sha’ar Harachamim - Poarta Îndurării. Aici îmi imaginez la Poarta de Aur, cântările, copiii, ucenicii, bucuria, mulțimile cu ramuri de finic. Intrarea în cetate, e un “spectacol” profetic, se împlinesc Scripturile.... “Dacă ați fi orbi nu ați avea păcat”. Astăzi poarta este încă acolo, turcii nu au distrus-o ci doar au zidit-o. Conform tradiției Iudaice Shekhinah, Slava Domnului, intra pe această poartă. Turcii au zidit-o ca să împiedice intrarea luiMesia, fără să știe că au împlinit astfel proorocia din cartea Ezechiel: “Poarta se va închide, fiindcă pe ea a intrat Împăratul” și nimeni nu va mai intra, până când împăratul se va reîntoarce. “Picioarele Lui vor sta pe Muntelui Măslinilor”.Aici de unde s-a Înălțat “va veni în același fel” cum s-a dus. Grădina Ghetsimani (presa de ulei) este aproape. Opt dintre măslinii uriași se crede că sunt din vremea Mântuitorului și par a fi din piatră sură. Măslinul este un pom unic. După spusele lui Gherson, trag concluzia că pomul acesta nu moare niciodată. Mi-a spus: “măslinul înfrunzește când simte mirosul apei”. Găurile din tulpină măslinului au de a face ceva cu anii de secetă. Mă inspiră o precizare: “Uleiul măslinului își pierde calitatea atunci când pomul are apă din belșug. Uleiul este cu atât mai de calitate cu cât “setea” măslinului este mai prelungă și mai intensă”. Biserica zidită în Grădina Ghetsimani a fost înălțată deasupra pietrei despre care se crede că este piatră unde s-a rugat Isus în noaptea vânzării. Nu știu dacă este adevărat. Dar lăcrimăm și nimeni nu ne vede. Lumina obscură din biserică, ne evocă cumva noaptea agoniei. Fără să ne fi făcut planuri, o luăm în oarecare ordine pe urmele săptămânii mari. Intrăm în cetate pe Poarta Leilor și semnele ne arată că suntem pe Via Dolorosa. Este ora prânzului când pentru două ore locul în care se află Betesda va fi închis. Suntem grup mic și reușim să ne strecurăm înăuntru. Betezda este o construcție masiva care stă în picioare și astăzi. Ea face parte din sistemul care colecta apa necesară pentru Templu. Coborâm la aproximativ 18 metri într-o “gaură” cu diametrul de 1.5 metri. O scară ne duce până la colțul bazinului subteran cu dimensiunea de 50x40 metri. Coborâm pe alte scări să vizităm pridvoarele Betezdei. Izvorul este încă acolo, dar netulburat de înger. Mi-am amintit despre Johni Eareckson americanca de vârsta mea care la 17 ani a avut un accident și a devenit complet paralizată. Am întâlnit-o la București in anul 1983. Mărturisește într-o carte că avea un fel de credință că dacă va ajunge la Betezda, acolo se va produce minunea Vindecării ei. “ Îmi venea să spun să mă arunce acolo cu căruciorul” scria Johni. A trăit o dezamăgire dureroasă. Locurile nu sunt miraculoase ci miraculoasă este numai istoria lor și urmele pe care Domnul Christos ni le-a lăsat pentru mângâierea și nădejdea noastră. Langă Betezda, este o biserică. Tradiția catolică transmite că acolo a fost casa în care s-a născut Maria, Mama Domnului. Înăuntru un grup de creștini coreieni cântă în limba engleză “Ce mare ești!” Ne trec fiori, în vreme ce cântăm cu ei. Am întâlnit multe locuri în care se cerea cântarea unui Imn. Coborâm pe scări. Sub biserică vedem un loc care seamănă cu ruinele unei case. Chiar dacă mă îndoiesc, totuși mă înduioșez gândind-mă la posibilitatea că aici, atât de aproape de unde începe Via Dolorosa, locuiau bunicii Domnului Isus. La Gabata, unde Pilat a pronunțat sentința, sunt câteva pietre in pardoseală marcate, despre care arheologii zic că sunt din vremea Domnului. Ne scoatem pantofii și ciorapii, stăm pe piatră cu picioarele desculțe ca să... îi simțim răcoarea și vibrarea. Mă obsedează pietrele din țara Israelului. Cuvântul “pietrele vor striga” pentru mine nu este doar o metaforă. Nu este siliciul un element care “poate memora”? Dar dacă vom putea să avem tehnologia să pătrundem in memoria pietrelor?! Am putea auzi acum si aici dialogul... strigătele mulțimii, tăcerea Domnului și sentința lui Pilat. Aproape de Gabata intrăm într-o clădire. Coborâm două rânduri de scări la 15 metri sub pământ... miroase a mucegai. Pereții peșterii sunt de culoare maronie, iarpeo tăblieagățatăde tavan, scrie: Închisoarea