Romanian Times | Aprilie 2024

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit LUMINAUNICĂASFINTEI TREIMI ÎNTREI STRĂLUCIRI Experiența vederii luminii dumnezeieşti de către Sfinții Apostoli și alți Sfinți ai Bisericii Atât Sfinții Apostoli, cât și Sfinții Părinţi ai Bisericii mărturisesc că lumina arătată de Dumnezeu sfinţilor este altceva decât cunoştinţa din lucrurile create, Lumina este slava naturii dumnezeieşti. E singura și unica lumină divină, eternă, neschimbată și adevărată, prin care și credincioșii cu trăirea în „…legea duhului vieții în Hristos…” (Fapte 17, 28), devin lumină, ca nişte „…fii ai luminii” (Efes. 5, 8), după Scriptura prin care Mântuitorul zice: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Lumina oamenilor este lumina credinței fiecăruia care luminează prin faptele bune înaintea oamenilor, iar ei ajung să cunoască și să slăveaască pe Dumnezeu. Pentru aceasta trebuie să ajungem la trăirea vieții în Hristos Dumnezeu, care se poate împlini prin păzirea învățăturilor luminii Evangheliei, în „…credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6). (vezi, Preot Aurel Sas, Trilogia vieții în Hristos, Editura Andreiana, Sibiu, 2016). Lumina dumnezeiască au văzut-o apostolii cei trei: Petru, Iacov și Ioan pe MunteleTabor, la Schimbarea la Față aDomnului, din care iradia luminaDumnezeiască, în revelarea Scripturii: „Şi S-a schimbat la faţă (Iisus), înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2). Sfintele femei mironosițe: Maria Magdalena și celelate femei, în dimineața Învierii lui Hristos, au văzut lumina dumnezeiască în care era învăluit îngerul care le-a vestit învierea, în prezentarea Scripturilor: „îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada…, Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea” Matei 28, 2-7; Marcu 16, 1-7; Luca 24, 1-6). Răpiri la vederea luminii dumnezeiești găsim, cum la nimeni altul, la Sf. Ap. Pavel care zice: „Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2 Cor. 12, 2-4). Omul în Hristos răpit până la al treilea cer a fost el, Sf. Pavel, dar din smerenie adâncă nu zice despre el, cum nu a zis Sf. Simeon ci a pus pe seama unui tânăr Gheorghe. Sf. Ap. Pavel a ajuns răpit la cer, fiindcă a trăit după cum zice: „ M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Gal. 2, 20). Sf. Pavel, pe când mergea spre Damasc pentru arestarea creștinilor, a fost învăluit în lumină, astfel: „Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti…” (Fapte 9, 3-22). Așa Sf. Pavel a fost orb trei zile și a fost dus de alții în Damasc la Anania prin care Domnul i-a dat lumina ochilor, devenind apostolul neamurilor. Iar despre cei ce erau cu Sf. Pavel, el zice: „Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina şi s-au înfricoşat, dar glasul Celui care îmi vorbea ei nu l-au auzit” (Fapte 22, 9). Așa Hristos Dumnezeu S-a arătat în lumina Sa divină în diferite feluri și diferiți oameni pentru a-i mântui. Din experiența altor Sfinți avem pe Sf. Ava Iosif, care a zis către cătreAva Lot, „că nu poţi să te faci călugăr de nu te vei face ca focul, arzând tot. El însuşi, făcându- şi odată rugăciunea, şi-a întins mâinile la cer şi i s-au făcut degetele ca zece făclii de foc”. Tot aşa au fost văzuţi strălucind ca fulgerul şi Ava Pamvo, şi Silvan, şi Sisoe (din Patericul egiptean). Lumina divină, care iradiază sau strălucește de la Dumnezeu şi vedera Persoanelor Sfintei Treimi în trei străluciri : prin Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, este lumina văzută de cei curaţi cu inima, o descrie Sf. Simeon Noul Teolog, după Scriptura unde Domnul zice: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Iar curățirea inimii este prin trăirea vieții în Hristos, în lumina Evangheliei Sale, prin „…credința lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6) în faptele bune, căci „… credința fără fapte moartă este” (Iacov 2, 20). Prezentarea lui Dumnezeu ca lumină și foc, de către Sf. Simeon Noul Teolog Sf. Simeon, prezentând pe Dumnezeu ca lumină, ne iluminează și ne copleșește când citim scrisul lui că: „Dumnezeu este lumină, o lumină nesfârşită şi necuprinsă. Toate cele din jurul Lui sunt lumină comună şi împărţită fără împărţire între persoane (…) Tatăl e lumină, Fiul e lumină, Duhul e lumină. Cei trei sunt o Lumină Unică, simplă, necompusă, netemporală (…) Tot ce vine de la Dumnezeu este lumină şi ce ne vine din lumină: lumină e viaţa, lumină nemurirea, lumină iubirea, pacea, adevărul, uşa Împărăţiei cerurilor, lumină esteHristos,Mântuitorul şi Împăratul lumii; lumină e pâinea Trupului Său neprihănit, lumină e potirul preacinstitului Său Sânge, lumină Învierea Sa, lumină degetul Său, lumină mâna Sa, lumină ochii Săi; lumină este Domnul, glasul Său, ca lumină din lumină“ (din Tratatul teologic III). Adeverindu-se afirmația sfinților că însăși firea lui Dumnezue este lumină. Toate sunt lumină, dar în acelaşi timp rămân ceea ce sunt. Toate ale lui Hristos sunt lumină, şi toate cele din jurul Lui sunt luminate de lumina divină ce iradiază din El, ca Dumnezeu. Trebuie precizat ca să înțelegem că, Lumina Dumnezeiască, Care izvorește și iradiază din Dumnezeu și iluminează totul, nu este o lumină creată și nici una materială şi nici spirituală sau sensibilă, dar nici o lumină inteligibilă sau de ordin intelectual. Această lumină este Dumnezeiască şi necreată , care izvorăște din izvorul luminii și al vieții, Dumnezeu (Psalm 35, 9). Lumina divină şi vederea ei înseamnă a-L cunoaşte și a-L vedea pe Dumnezeu în lumina Sa cea neapropiată şi împărtăşirea de lumina divină a credincioșilor este pe măsura credinţei şi a curăţirii inimii lor de păcate. „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). De aceea Lumina Dumnezeiască rămâne necunoscută celor împătimiţi de păcate care trăiesc o viață lumească și nu se fac „…părtaşi dumnezeieştii firi (a lui Hristos), scăpând de stricăciunea poftei celei din lume” (2 Petru 1, 4). Sfântul Simeon Noul Teolog, numeşte pe Dumnezeu pe care L-a văzut în Lumină, că este flacără, foc duhovnicesc şi soare nematerial, zicând: „DarAcela e (Foc) duhovnicesc, cu neputinţă de împărţit, e cu desăvârşire inseparabil şi indivizibil; căci atunci când e comunicat nu se divide în mai multe, ci rămâne indivizibil şi există în mine; răsare înmine înăuntrul ticăloasei mele inimi ca un soare sau ca discul unui soare, arătându-se sferic, luminos, ca o flacără“ (Imnele iubirii dumnezeieşti, 1). În această descriere a Sf. Simeon vedem adeverirea Scripturii ce zice: „Căci Domnul Dumnezeul tău este foc mistuitor, Dmnezeu este gelos” (Deuteronomul 4, 24), care arde păcatele și nu își mai amintește de ele: „Iată, Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat slava Sa şi măreţia Sa şi glasul Lui l-am auzit din mijlocul focului. Astăzi, am văzut că Dumnezeu grăieşte cu omul şi acesta rămâne viu” (Deuteronomul 5, 24).Așa a grăit Dumnezeu cu Moise pe Muntele Horeb, din lumina rugului care ardea și nu se mistuia (Ieșire 3, 3). Sfântul Simeon mai numeşte pe Dumnezeu Cel Unul în fiinţă şi întreit în Persoane, Izvorul luminii dumnezeieşti necreate , în descoperirea Scripturii: „Că la Tine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35, 9). Dumnezeu este lumină suprafiinţială, zicând: „Lumină este Tatăl, lumină este Fiul, lumină Duhul Sfânt, o lumină atemporală, netăiată, necontopită, necreată, nemărginită, nelipsită de nimic, nevăzută, ca una ce este şi se înţelege în afară de toate şi mai presus de toate, pe care nimeni dintre oameni n-a putut vreodată să o vadă înainte de a se fi curăţit, nici nu a primit-o înainte de a o fi văzut” (Cartea discursurilor etice, Discursul 10). „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8), zice Iisus. Sf. Simeon Noul Teolog, a văzut lumina dumnezeiască încă pe la douăzeci de ani, ca dar al lui Dumnezeu în urma curățeniei sale sufletești ca tânăr, iar apoi ca rod al intenselor sale nevoiri și osteneli ascetice , a văzut-o de mai multe ori. Părintele său duhovnicesc a fost Sfântul Simeon Evlaviosul, pe care l-a ascultat și așa el s-a învrednicit de vederea luminii divine. Pe acest părinte spiritual al său el îl vedea un adevărat sfânt, închinându-i apoi diferite imnuri şi o zi de sărbătorire pe an. Fiinţă harismatică, bătrânul angelic Simeon Evalviosul i-a apărut lui Simeon Noul Teolog, chiar de la prima viziune pe care a avut-o: „Şi stând în apropierea acelei lumini i s-a arătat în chip uimitor bătrânul acela sfânt (Simeon Evalaviosul) şi deopotrivă cu îngerii” (Cateheze). Pe acest duhovnic l-a avut Sf. Simeon, și pe care ascultându-l a primit de la el învățăturile ajungerii pe drumul vederii luminii dumnezeiești în Duhul Sfânt. De aceea Sf. Simeon, sfătuiește cu tărie ca fiecare să aibă un duhovnic care să-l învețe tainele pe calea mântuirii. Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (2) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut)