Romanian Times | Mai 2024

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit LUMINAUNICĂASFINTEI TREIMI ÎNTREI STRĂLUCIRI Din experiența Sf. Simeon Noul Teolog despre vederea luminii divine Prima vedere a luminii Dumnezeiești, Sf. Simeon a avut-o la vârsta tinereții, și din smerenie a trecute sub numele de Gheorghe, pe care a descris-o în Cateheza 22, iar descrierea a făcut-o la persoana a 3-a, zicând: „Stând el în picioare într-o zi şi spunândmai mult cu mintea decât cu gura: „Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul!” (Luca 18, 13), dintr-o dată o strălucire dumnezeiască l-a încununat de sus şi a umplut tot locul. Iar atunci când s-a petrecut aceasta, tânărul numai ştia şi a uitat dacă era în casă sau sub un acoperiş. Fiindcă din toate părțile vedea numai lumină şi nu ştia dacă mai este pe pământ. Nu mai era în el nici teamă de a nu cădea, nici grijă de lume, nimic din cele ce vin peste oamenii ce poartă trup nu-i ataca gândul, ci fiind cu totul împreună cu lumina nematerială şi părându-i-se că s-a făcut el însuşi lumină, şi uitând toată lumea, a ajuns plin de lacrimi şi de bucurie negrăită. Apoi mintea lui s-a înălţat la cer şi a văzut altă lumină mai limpede decât cea care era aproape de el” (Cateheze). Părintele său duhovnicesc, Sf. Simeon Evlaviosul, l-a învățat pe Sf. Simeon N. Teolog, că trebuie să parcurgă toate treptele vieții ascetice pentru a ajunge la desăvârșire, prinprocesul ascetic de despătimire și a asprelor nevoințe pentru a ajunge la îndumnezeirea firii sale omenești, făcându-se părtaș dumnezeieștii firii (2 Petru 1, 4) a lui Hristos. Astfel, Sf. Simeon Noul Teolog zice despre el că: „prin multă osteneală şi cu multe lacrimi şi cu înstrăinareexactăde lume şi cuascultaredesăvârşită şi cuo totală trăireavieții duhovnicești şi cu multe alte întreprinderi şi făptuiri foarte aspre, mergând eu pe o cale de neoprit şi de neîntârziat, m-am învrednicit iarăşi să văd în chip nedesluşit omică rază a acelei preadulci şi dumnezeieşti lumini” (Cateheze), înțelegând pe cea ce o văzuse în tinerețe. Așadar, experiența vederii luminii divine se poate face în sufletul curăţit de patimi prin osteneli și nevoiri. Dumnezeu Se descoperă în lumină numai celor cu inima curată, cum zice Mântuitorul: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8), și în condiția iubirii de Dumnezeu și de aproapele ca pe tine însuți (Matei 22, 37-39), după descoperirea Scripturilor: „Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui” (1 Ioan 2, 9-11) spirituali ai credinței în Dumnezeu. Calităţile sau însuşirile luminii divine în prezentarea Sf. Simeon Sfântul Simeon Noul Tolog descrie în Imnele dragostei dumnezeieşti lumina divină pe care o vede ca pe una care-i vorbeşte. În Imnul 22, Dumnezeu-Lumina îi prezintă Sfântului Simeon calităţile suprafireşti ale Luminii Sale, zicând: „Crede deci că Eu (Dumnezeu) sunt o lumină fără formă, în întregime simplă, necompusă, indivizibilă prin fire, cu neputinţă de iscodit, apropiată în chip neapropiat - accesibilă în mod inaccesibil; căci Mă las privit cu adevărat, Mă arăt cu iubire de oameni schimbându-Mi forma după puterile fiecărui om; nu sufăr Eu aceasta, (schimbare), ci cei ce se învrednicesc să Mă vadă aşa, căci altfel n-ar putea, nici n-ar ajunge la mai mult; de aceea aceiaşi Mă văd uneori soare - atunci când au mintea curată -, iar uneori stea - atunci când se vor găsi sub întunericul şi noaptea acestui trup. Căldura iubirii Mă face foc şi strălucire, căci atunci când se aprinde în tine cărbunele prieteniei, văzând râvna iubirii tale, Mă găsesc şi Eu unit cu aceasta şi dau lumină şi Mă arăt ca foc, Eu Cel ce am creat focul cu cuvântul“ (Erosurile imnelor dumnezeieşti, 22). În Imnul 22, Lumina continuă să se prezinte astfel: „…prin fire sunt cu neputinţă de negrăit, cu totul de nespus, de nerostit şi de nerecunoscut pentru oameni şi îngeri, şi de neînţeles pentru orice altă fiinţă creată. Cunoaşte numai cele ale tale sau, încă şi mai bine, pe tine însuţi şi atunci vei cunoaşte că Eu sunt cu totul de necuprins şi de neînţeles, că sunt împreună şi îi iubesc numai pe cei ce Mă iubesc şi-şi aduc aminte cu căldură de poruncile Mele şi care nu preferă nicidecum în locul acestora ceva din cele ce curg: cu ei voi vorbi şi voi fi acum şi în veci. Amin” (Sf. Simeon Noul Teolog, Ibidem). Întâlnirea personală cu Hristos, Care Se arată în lumină Vorbind despre lumina dumnezeiască, Sfinţii Părinţi au subînţeles-o totdeauna ca manifestare a lui Dumnezeu Cel personal sau tripersonal. Nu vederea luminii în sine constituie momentul cel mai central al vieţii mistice, ci întâlnirea personală cu Hristos Dumnezeu, Care Se descoperă în lumină, cunoaşterea mistică a lui Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu, şi unirea cu El. Şi numai în clipa în care Hristos începe să vorbească cu noi, în inima noastră, prin Sfântul Duh, dobândim cunoştinţa personală. Sf. Simeon s-a ridicat la toate aceste vederi ale luminii divine pentru că s-a nevoit și s-a făcut părtaș dumnezeieștii firi a lui Hristos, în revelarea și îndemnul Scripturii: „…faceţi părtaşi dumnezeieştii firi (a lui Hristos) scăpând de stricăciunea poftei celei din lume” (2 Petru 1, 4). Nevoindu-se să ajungă starea Sf.Ap. Pavel care a zis: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Gal. 2, 20). Sfântul Simeon N. Teolog, se referă la vederea feţei lui Hristos strălucind în lumină Sa divină. Aceasta este o experienţă a unei luminozităţi pure, mai degrabă decât apariţia feţei într-o anumită formă. Este o lumină ce nu poate fi înţeleasă, dar sub razele ei se înţelege totul, precum a înțeles Sf. Simeon. Lumina este o cunoaştere mai presus de limita puterilor naturale ale credinciosului la care nu se poate ajunge, oricât ar progresa spiritul nostru, decât numai printr-un salt în lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu Se cunoaşte fiindcă Se descoperă El şi apare ca lumină, din care pricină, în actul cunoaşterii supranaturale, noi facem experienţa vederii luminii dumnezeiești. Atât cunoaşterea, cât şi întreaga trăire spirituală ar fi imposibilă fără această lumină care ne iluminează, și este punctul de contact dintre noi şi Dumnezeu. Un element ce trebuie evidenţiat la Sf. Simion Noul Teolog este transfigurarea - adică transfigurarea atât a trupului, cât şi a sufletului, prin pătrunderea întregii fiinţe de lumina dumnezeiască. La început lumina dumnezeiască se poate arăta ca o stea ce răsare departe, iar pe măsura trecerii credinciosului prin faza purificării sufletului de păcate și patimi, și intră în faza iluminării , lumina divină devine un soare tot mai mare, lumină şi foc dumnezeiesc, ce cuprinde întregul trup şi suflet al credinciosului în focul iubirii deDumnezeu, aprinzând toate cele dinăuntru şi transfigurându-l în lumină. De multe ori, experienţa simţirii prezenţei luminii divine se realizează în stare de extaz sau răpire , cum a fost răpit Sf. Ap. Pavel până la al treilea cer (2 Cor. 12, 2), deasupra lumii acesteia materiale şi imperfecte. Pentru cei pângăriţi de păcate și patimi, această lumină divină este inexistentă şi invizibilă, pentru cei ce luptă cu patimile şi urcă pe cărarea despătimirii, dobândirea ei este o promisiune, speranţă şi dorinţă, iar celor duhovniceşti ea le vorbeşte în suflet, în inima lor curată. Vederea luminii dumnezeieşti nu este o analogie simbolică cu lumina fizică sau o simplă teorie, ci semnul prezenţei vii şi personale a lui Hristos Lumina lumii și lumina vieții (Ioan 8, 12), cu Care se întâlnește cel ce a ajuns în faza iluminării și desăvârșiri prin nevoirile ascetice ale îndumnezeirii firii sale omenești (2 Petru 1, 4). În lumina divină omul Îl vede peHristos Dumnezeu în lumină, Îl cunoaşte şi comunică cu El. Mistica întunericului face loc misticii luminii divine, după Sf. Simeon Vorbind despre modul de manifestare şi lucrare al luminii divine, Sf. Simeon spune că lumina transformă şi preface în lumină tot ceea ce atinge. În Imnul 16, Sfântul Simeon mărturiseşte despre faţa sa şi despre toate mădularele sale devenite purtătoare de lumină, zicând: „El însuşi Se găseşte întrumine, fulgerând înăuntrul inimii mele ticăloase, învăluindu-mă de jur-împrejur cu strălucirea Lui nemuritoare, făcând să scânteieze toate mădularele mele cu razele Sale, împletindu-Se întreg cu mine, mă sărută întreg, Se dă întreg mie, nevrednicului, şi mă satur de iubirea şi frumuseţea Lui, mă umplu de plăcerea şi îndulcirea dumnezeiască, mă împărtăşesc de lumină, mă împărtăşesc şi de slavă, iar faţa mea străluceşte ca şi a Celui dorit de mine şi toate mădularele mele devin purtătoare de lumină”, întru împlinirea Scripturi: „…ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului” (2 Cor. 3, 18) Lumina dumnezeiască și unică a Sfintei Treimi, se manifestă ca iubire, împlinire, bucurie, fericire, frumuseţe, pace şi dulceaţă. Lumina este şi o comunicare a dragostei în mod reciproc între credincios și Dumnezeu, căci harul dumnezeiesc se revelează ca lumină şi se simte ca iubire revărsată în suflet. Ea aduce sufletului celui curățit o bucurie nemăsurată şi o fericire de negrăit, sufletul curățit și iluminat de lumina divină se umple de ea până la saturaţie. Fiind imaterială ea are efect, mai întâi, asupra intelectului, strălucind în el, iluminându-l, purificându-l, prinzându-l în extaz după Dumnezeu. Însă, toate mădularele trupului devin luminoase, şi omul întreg este transfigurat în lumină, cum era trup Domnului Iisus la Schimabrea la Față, din care iradia lumina Sa Dumnezeieiască (Matei 17, 1-7) Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (3) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut)