Romanian Times | Iunie 2024

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Nu cred că există în istoria intelectuală românească un autor care să fie atât de actual precum E. Lovinescu (1881- 1943). Vorbesc despre actualitatea etică, politică, estetică. O actualitate care transcende imediatul, dar nu-l ignoră. Pentru că în această imediatitate se întrezăresc liniiledeforţăalealcătuirilor menite să dureze. De ce contează E. Lovinescu? În mai 1943, un grup de tineri intelectuali intrat în istoria culturală drept Cercul literar de la Sibiu , au publicat o scrisoare deschisă către E. Lovinescu. Trebuie menționat căpolitrucii fasciști eraualergici chiar la numele criticului. Cum alergici vor fi, în anii „democrației populare” şi ai „socialismului multilateral dezvoltat”, politrucii comunişti. Acuzat de estetism, E. Lovinescu nu se ferește să apere valorile în care crede şi să vestejească introducerea politicului şi a etnicului în judecățile de artă. Dar nu doar acolo. La ceasul când atâţia se rinocerizează, E. Lovinescu detestă rasismul şi se opune public antisemitismului. Ușile Cenaclului Sburătorul sunt deschise scriitorilor evrei, de la Camil Baltazar la Sorana Gurian. Acest lucru, în plin regim antonescian. Cerchiştii nu erau sburătorişti. Dar se regăseau în şi se revendicau din spiritul deschis, european al lovinescianismului. Răspunsul lui E. Lovinescu are valoare profetică. După aberațiile legionarismului pseudocultural, ale etnocrației predicată de Crainic, totalitarismul comunist din România a zămislit un avatar al antilovinescianismului, în fapt al antioccidentalismului autarhic, şovin şi cocardier, care continuă şi azi. Iată un pasaj de maximă relevanţă din răspunsul publical luiE.Lovinescu: „După o muncă de 40 de ani ce ar putea impune oarecare considerație prin continuitatea şi dezinteresarea ei notorie, mă văd la fel de descoperit tuturor atacurilor îndârjiţilor sau începătorilor ca şi în debuturile mele, am rămas un deznaţionalizat. Acum un an, în revista Convorbiri literare, unde m-am străduit odinioară atâta vreme, şi pe al cărei «spirit major» am pretenția de a-l continua, am citit articolul unui tânăr, de al cărui nume auzeam întâia oară, susţinând că în momentele de faţă, când pier atâţia eroi pe stepele Rusiei, oameni primejdioşi literaturii noastre naționale, ca mine, ar trebui puși la zid şi împuşcaţi. Iată ce vă așteaptă pe calea pe care ați apucat.” Sursa: putereaacincea.ro 13.06.2024 *** Despre fascisme, radicalisme şi populisme Observ că se fac tot felul de referințe la/analogii cu fascismele interbelice. Cum m-am ocupat şi mă ocup în continuare de fenomenele totalitare, cred că este util să înțelegem că toate fascismele sunt mișcări politice şi ideologice revoluționare. Revoluții naționaliste, rasiste, imperialiste, dar revoluții. Fascismele sunt, cum nota S. N. Eisenstadt, fundamentalisme. Înainte de a aplica etichete, este recomandabil să consultăm bibliografiile minimale. De pildă, cărțile unor Roger Griffin, George Mosse, Walter Laqueur, Jacob L. Talmon, Guy Hermet, Jan-Werner Müller, Michael Shafir, Sabrina Râmeţ. Istoricul Eugen Weber a scris un studiu despre Garda de Fier în care a examinat „revoluția arhanghelică”. A apărut într-un volum clasic despre dreapta europeană. Cum clasică este şi cartea coordonata de Ernest Gellner şi Ghiță Ionescu despre populisme. Vladimir Tismăneanu / 11.06.2024 Simplul limbaj antisistemic nu califică un partid sau mișcare la denumirea de „fascist”. Experiența Melone din Italia sugerează posibilitatea „îmblânzirii” (deradicalizării) unor asemenea tendințe. Pledez, prin urmare, pentru ceea ce aş numi prudenţă epistemică. Populismul etnocentric poate recurge artificii retorice şi la făgăduinţe irealizabile, dar nu este în chip necesar revoluționar. Nu știm dacă actualele partide-mișcări vor merge în direcția unui anarho-fascism. Nu știm dacă euroscepticismul va eroda instituțiile fundamentale ale UE. Este loc pentru tot felul de combinaţii stranii. Dar cred că există şi unele, să le spunem, „certitudini”. Cu ghilimelele de rigoare. Ele vor fi testate mai curând decât ne aşteptam, pe 30 iunie, în Franța. La începutul acestui secol, am scris în revista al cărei editor eram, East European Politics and Societies , un text despre populism ca „politics of charismatic protest”. În același număr au scris despre populism Marc Howard şi Cas Mudde. În 2001 am participat la Bruxelles la un seminar exact pe aceste teme, organizat de Comisia Europeană. Intervențiile au apărut în revista West European Politics , în aprilie 2002. Am scris continuu pe aceste teme. Țin cursuri în care analizez ideologiile totalitare. Recent a apărut traducerea în limba greacă a cărții mele Diavolul în istorie . Mă întreb dacă acronimulAUR nu a fost cumva inspirat de partidul- mişcare fascist Zorii Aurii, din Grecia. Soarta acelei formațiuni, exclusă din competiția pentru Parlamentul European, ar putea da de gândit înfierbântaţilor populiști din România. 80 de țări ale lumii solicită ca “integritatea teritorială” a Ucrainei să fie baza oricărui acord de pace cu Rusia Optzeci de țări din cele 93 care au participat la summitul global pentru pace în Ucraina, organizat la Bürgenstock, în Elveția au cerut în comun ca “integritatea teritorială” a Ucrainei să constituie baza oricărui acord de pace care să pună capăt războiului declanșat de Rusia. “Credem că pentru a ajunge la pace este nevoie de implicarea tuturor părților și de dialog între ele”, se arată într-un comunicat final publicat pe site-ul Consiliului European, susținut de marea majoritate a țărilor care au participat la summit. Carta ONU și “respectul pentru integritatea teritorială și suveranitate pot servi și vor servi drept bază pentru realizarea unei păci cuprinzătoare, juste și durabile în Ucraina”, se arată în declarația finală. De asemenea, Declarația finală a summitului reafirmă un angajament față de “integritatea teritorială a tuturor statelor, inclusiv a Ucrainei” și imprimă o viziune comună a țărilor semnatare cu privire la trei aspecte esențiale: energia nucleară și amenințarea cu arme nucleare, securitate alimentară globală și schimb complet de prizonieri și întoarcerea copiilor deportați. “Orice utilizare a energiei nucleare și a instalațiilor nucleare trebuie să fie sigură, securizată, păzită și ecologică”, se arată în comunicat, menționându-se faptul că centralele și instalațiile nucleare ucrainene, inclusiv centrala nucleară Zaporizhzhia, trebuiesăfuncționeze încondițiidesiguranță și securitate sub controlul suveran deplin al Ucrainei, în conformitate cu principiile AIEAși sub supravegherea acesteia. Deasemenea, “oriceamenințaresauutilizare a armelor nucleare în contextul războiului în curs împotriva Ucrainei este inadmisibilă”, mai este precizat. Participanții la summit au subliniat că securitatea alimentară globală depinde de producția și aprovizionarea neîntreruptă cu produse alimentare. În această privință, sunt considerate esențiale “navigația comercială liberă, completă și sigură, precum și accesul la porturile maritime din Marea Neagră și MareaAzov”. “Atacurile asupra navelor comerciale în porturi și de-a lungul întregii rute, precumși împotrivaporturilor civileși a infrastructurii portuare civile sunt inacceptabile”, mai punctează declarația finală a summitului. De asemenea, comunicatul cere eliberarea tuturor prizonierilor de război, precum şi a “copiilor ucraineni deportaţi ilegal”. Potrivit listei publicatedegazdele elvețiene, declarația finală a fost aprobată de 80 de țări din cele 93 de state participante. Între țările care nu au susținut declarația se numără 6 țări din grupul G20 al principalelor economii ale lumii Brazilia, Mexic, Arabia Saudită, Africa de Sud, India și Indonezia. În plus, nu au semnat nici Armenia, Bahrein, Thailanda, Libia, EmirateleArabe Unite, Columbia și Vaticanul. Comunicatul comun a încununat o conferință de două zile ce a fost organizată la cererea Kievului, marcată de absența Rusiei, care nu a fost invitată, dar despre care mulți dintre participanți au sperat că s-ar putea alătura unei foi de parcurs pentru pace. La summit a absentat și China, țară ce urmărește să promoveze propria viziune asupra păcii în Ucraina. Summitul pentru pace din Elveția încheie o săptămână internațională consistentă pentru Ucraina, care a semnat la summitul G7 acorduri de securitate bilaterale cu Japonia și Statele Unite, a obținut un acord la nivelul G7 prin care un credit de 50 de miliarde de dolari va fi garantat de activele înghețate ale Rusiei, iar Uniunea Europeană a stabilit începerea negocierilor de aderare cu Ucraina și Republica Moldova la data de 25 iunie, în timp ce NATO a decis să înființeze o misiune de coordonare a ajutorului militar pentru Ucraina, cu comandament în Germania și noduri logistice în estul Alianței