Romanian Times | Iunie 2024

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit LUMINAUNICĂASFINTEI TREIMI ÎNTREI STRĂLUCIRI Mistica întunericului face loc misticii luminii divine, după Sf. Simeon Vorbind despre modul de manifestare şi lucrare al luminii divine, Sf. Simeon spune că lumina transformă şi preface în lumină tot ceea ce atinge. În Imnul 16, Sfântul Simeon mărturiseşte despre faţa sa şi despre toate mădularele sale devenite purtătoare de lumină, zicând: „El însuşi Se găseşte întrumine, fulgerând înăuntrul inimii mele ticăloase, învăluindu-mă de jur-împrejur cu strălucirea Lui nemuritoare, făcând să scânteieze toate mădularele mele cu razele Sale, împletindu-Se întreg cu mine, mă sărută întreg, Se dă întreg mie, nevrednicului, şi mă satur de iubirea şi frumuseţea Lui, mă umplu de plăcerea şi îndulcirea dumnezeiască, mă împărtăşesc de lumină, mă împărtăşesc şi de slavă, iar faţa mea străluceşte ca şi a Celui dorit de mine şi toate mădularele mele devin purtătoare de lumină”, întru împlinirea Scripturi: „…ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului” (2 Cor. 3, 18) Lumina dumnezeiască și unică a Sfintei Treimi, se manifestă ca iubire, împlinire, bucurie, fericire, frumuseţe, pace şi dulceaţă. Lumina este şi o comunicare a dragostei în mod reciproc între credincios și Dumnezeu, căci harul dumnezeiesc se revelează ca lumină şi se simte ca iubire revărsată în suflet. Ea aduce sufletului celui curățit o bucurie nemăsurată şi o fericire de negrăit, sufletul curățit și iluminat de lumina divină se umple de ea până la saturaţie. Fiind imaterială ea are efect, mai întâi, asupra intelectului, strălucind în el, iluminându-l, purificându-l, prinzându-l în extaz după Dumnezeu. Însă, toate mădularele trupului devin luminoase, şi omul întregeste transfigurat în lumină, cumera trupulDomnului Iisus la Schimabrea la Față, din care iradia lumina Sa Dumnezeiască. (Matei 17, 1-7) În manifestările ei de la început, lumina divină duce la pierderea cunoştinţei, nu mai ştii unde te afli, nici dacă mai eşti în trup sau nu. Sf. Simeon vrea să o simtă în palmele sale, strângându-le, însă ea îi scapă. Necunoscută la primele sale apariţii, lumina se manifestă apoi ca Dumnezeu Însuşi, Tatăl, Hristos şi Sfântul Său Duh. Dar este mai ales lumina lui Hristos, Care de la Tatăl a venit să comunice cu cei credincioși. Potrivit Sf. Simeon, lumina divină este Dumnezeu Însuşi în Treime în Trei străluciri : Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, în descoperirea Sa credinciosului curat cu inima care poate vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8). Ca şi în mistica siriacă, lumina dumnezeiască este uneori identificată de Sfântul Simeon cu Sfânta Treime, ca lumină a lui Dumnezeu în Treime. Tot Sf. Simeon Noul Teolog, vorbeşte cu regularitate şi de vederea lui Hristos Dumnezeu ca lumină, din aceeași Unică Lumină a Sfintei Treimi, în trei străluciri: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt . Sf. Simeon vorbeşte de Hristos Domnul ca apărând într-o formă vizibilă, dar numai ca lumină sau uneori ca voce. După Sf. Simeon, mistica întunericului când nu vezi lumina, face loc misticii luminii divine, care constă în dimensiunea lucrării Duhului Sfânt în credicniosul care se nevoiește în viața mistică. Norul văzut de Sf. Simeon nu este norul lui Moise, ci norul luminii Taborului, care a umbrit luminos pe apostolii: Petru, Iacov și Ioan, în revelarea Scripturii: „iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L” (Matei 17, 1-5). Norul luminos în care au fost umbriți cei trei Apostoli, a fost ca să-i protejeze de lumina prea puterinic strălucitoare care iradia în afară din Hristos Dumnezeu. Sf. Simeon a văzut un fel de nor foarte luminos, fără formă sau culoare şi plin de slava negrăită a lui Dumnezeu. De un stâlp de nor și de foc putem aminti la iluminrea drumului prin pustie a poporului everu, spre Canaan, de către Dumnezeu, în descoperirea Scripturilor: „Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor, arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le, ca să poată merge şi ziua şi noaptea. Şi n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului” (Ieșire 13, 21-22). Sfântul SimeonNoul Teolog, descrie astfel lumina îndumnezeitoare: „Dumnezeu este lumină şi contemplarea Sa este asemenea unei lumini (…) Întrebând: eşti Tu, Dumnezeul meu? Primeşte răspunsul: Da, Eu sunt Dumnezeul făcut Om pentru tine, şi, iată, că Eu te-am făcut şi te voi face, după cum vezi, dumnezeu (…). Cum această lumină se făcea deasupra sa, asemenea soarelui în splendoarea lui de la prânz, şi-a dat seama că era el însuşi în centrul luminii divine , plin de bucurie şi de lacrimi (…) A văzut lumina unindu-se, ea însăşi, într-un mod de necrezut cu trupul său şi pătrunzând încet-încet în mădularele sale (…) şi făcându-l şi pe el pe întreg foc şi lumină” (Ibidem). Drumurile spre lumina dumnezeiască sunt deschise fiecărui credincios Chemarea omului de către Dumnezeu este de a devenit un sfânt, fiindcă Dumnezeu este Sfânt, iar asemănarea omului cu Dumnezeu, descoperită încă din creație, constă în sfințenia omului ca și a Creatorului său, Care l-a creat după chipul și asemănarea Sa, în descoperirea Scripturilor: „Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră…”. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Facere 1, 26-27), spre slava lui Dumnezeu și comuniunea cu El în ascultare și iubire. Apoi a zis Dumnezeu : „…Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt Sfânt” (Leveticul 19, 2). Cei care au devenit sfinți au înțeles chemarea Creatorului lor, Dumnezeu, și așa au pornit pe drumurile sfințeniei să devină sfinți, după cum le-a zis: să fie sfinți. Iar aceasta a început odată cu înțelegerea Scripturii, de a umbla ca fii ai luminii: „Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! (Efes. 5, 8), în cuvintele lui Iisus: „Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii” (Ioan 12, 36). Și mai zice Domnul: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Astfel, cei mai mulți sfinţi ai Bisericii Ortodoxe au văzut lumina dumnezeiască încădinviaţa aceasta, prin trăireavieții lor înHristos (Fapte17, 28), prinpăzireaporuncilor, învrednicindu-sedevederea luminii cadeoarvunăa fericirii veşnice în ÎmpărățiaCerurilor. Primul drum , care ridică pe credincios la vederea luminiii divine este iubire de Dumnezeu și de aproapele ca pe sine însuși (Matei 22, 37-40), pentru că numai iubirea motivează pe om în viață la toate aspirațiile, idealurile și jertfele pentru a dobândi ceea ce dorește și vrea. Mântuitorul Hristos, în iubirea Lui pentru cei ce păzesc poruncile Sale fiindcă Îl iubesc (Ioan 14, 21), i-a învrednicit ca în timpul rugăciunii sau al suferințelor pentru El, sufletul și trupul lor să răspândească lumină, încât străluceau, fiind învăluiţi în lumina divină. Sf. Simeon Noul Teolog ne îndeamnă pe toţi să dorim și să vrem a fi luminaţi de lumina dumnezeiască şi să ne silim a încălzi în noi dragostea şi dorirea slavei şi frumuseţii divine, prin a ne sili la colaborarea cu harul botezului care este dat celor boteazați: „Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine…” (1 Timotei 4, 14). De ce? Fiindcă fără ajutorul lui Dumneƶeu prin harul Său, care este energia divină necreată, ce se arată și ca lumină, nu putem face nimic bun, așa cumne-a descoperit Hristos Domnul când a zis: „… căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5). Indemnul Scripturi este mai departe, zicând: „…îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine…” (2 Tim. 1, 6) Acesta este drumul iubirii și calea strâmtă prin care putem înfrunta întunericul păcatelor, când dobândim pe Dumnezeu-Lumină în noi și cu noi, pe calea iubirii de Dumnezeu, care este iubire : „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 Ioan 4, 16). Realizăm noi oare această descoperire? Că cel ce rămâne în porunca iubirii de Dumnezeu și de aproapele (Matei 22, 37-40), rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el? Da, Dumnezeu realizează în chip spiritual acest lucru divin. În aceasta este bogăția, deplinătatea și plinirea omului în viață. Referitor la calea adevăratei vieți, Mântuitorul ne îndeamnă, zicând: „Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care oaflă” (Matei 7, 13-14). Da, „ largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire”, prin filozofiile rătăcitoare ale secolului 21, și „ mulţi sunt cei care o află”, și merg la moarte prin tot felul de păcate, departe de lumina dumnezeiască. „ Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă”, prin filozofiile dătătoare de viață ale Religiei Creștine în Biserica Ortodoxă a lui Hristos „și puțini”, o găsesc spre cunoașterea luminii dumnezeiești pentru iluminarea lumii. Duhul Sfânt lucrează înlăuntrul credinciosului care a pornit pe calea celor trei faze alevieții spirituale înHristos: acurățirii saupurificării depăcate și patimi, a iluminării divine și a desăvârșirii (vezi, Preot Aurel Sas, Trilogia vieții în Hristos, Editura Anderiana, Sibiu, 2016). Prin eforturile primei faze: a curățirii sau purificării de păcate și patimi, prin Taina Pocăinței, ca fiul cel rătăcit care s-a întors la tatăl său (Luca 15, 12-24), și celei de a 2-a fază a iluminării divine, credinciosul se pregătește pentru arătarea și vederea Mântuitorului său Hristos în lumina dumnezeiască, în urmarea Scripturii: „Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întruDomnul; umblaţi ca fii ai luminii!” (Efes. 5, 8). Prin aceasta credinciosul se unește duhovnicește cu Dumnezeu prin iubire, și ajunge prin iubire în Dumnezeu și Dumnezeu în el, în revelarea Scripturii: „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 Ioan 4, 16). Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (5) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut)