Romanian Times | Iulie 2024

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan DECÉPŢIE, decepţii, s.f. Înşelare a speranţelor cuiva, dezamăgire, deziluzie; amărăciune. țVar.: (înv.) decepţiúne s.f.ă – Din fr. déception, lat. deceptio, -onis. DECÉPŢI//E ~i f. Pierdere a iluziilor; înşelare a speranţelor; dezamăgire; deziluzie. țArt. decepţia; G.-D. decepţiei; Sil. -ţi-e ă /<fr. deception, lat. deceptio, ~onis Am adus atenției cele două definiții din DEX cu scopul de a defini nu atât titlul acestei lucrări ci cuvântul care va apărea frecvent in această lucrare…De fapt acestă definiție prin ea însăși ar putea trezi panica… Vedeți, decepția este cu un grad mai destructivă decât înșelăciunea. Înșelăciunea este o unealtă a decepției! Înșelăciunea este o inducere în eroare care urmărește o gratificare imediată a înșelătorului. Decepția merge un pas mai departe, și urmărește manipularea celui înșelat, este o manipulare menită să altereze mecanismul de discernere și implicit de percepere a unei realități date. Și asta de fapt nici nu se oprește aici! De aici încolo, componentul primordial al voinței de a trăi este alterat. Speranța! Oameni cu caractere nobile, cu minți strălucite, cu o creștere si o educație aleasă au fost seduși, idee cu idee, definiție cu definiție, iluzie cu iluzie, și apoi smulși pentru a fi folosiți înspre promovarea unor cauze nimicitoare…Mintea omenească a ajuns scena celor mai crâncene bătălii. Așa cum am amintit, număruntele înșelăciuni sunt ținta atotștiutorilor umanișticischimbărilelente,deesență,destructură.Fărăîndoială,amestecăturileamețitoare, acel “colosal” adevăr este folosit ca să strecoare exact dramul deminciună la care aparent vei fi imun. Tone de apă, limpede și binefăcătoare pot fi contaminate de un minuscul germene sau de un miligram de cianură. Decepția este acea fără scrupule manipulare a setei pentru ca tu să inhalezi acel minuscul germene sau acel strop de cianura… Vedeți, nici germenele și nici cianură nu vor știrbi cu nimic, în aparență, din limpezimea și prospețimea după care tânjești, cu atât mai mult avându-se în vedere intensitatea setei care te duce la căutare… Decepții (2) Motivația căutărilor noastre trebuie să fie una din marile noastre priorități in procesul de discernere. Fără îndoială, un suflet însetat de adevăr și de cunoaștere aduce slavă lui Dumnezeu, și Dumnezeu la rândul Lui, Sursa adevăratelor revelații, răsplătește acest efort. “Oamenii dedați la rău nu înțeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înțeleg totul.” (Proverbe 28:5) Atunci când avem absolutul ca reper, totul poate fi înțeles și cunoscut până în esență. Această cunoaștere nu va fi acumulată pentru viitoarele dezbateri… Pavel îl atenționează pe Timotei: “Ferește-te de întrebările nebune și nefolositoare…” (2 Timotei 2:23) Există căutări motivate de spiritul narcisist, menite să eleveze propriul eu, cautări care duc la o falsă cunoștință și o falsă înțelepciune…Nici nu este de mirare că există un război neostoit, de o cruzime cutremurătoare care se duce împotriva bunului simț implantat de Dumnezeu în esența ființelor noastre, bunul simț care duce la cunoașterea lui Dumnezeu și a înțelepciunii lui. “Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei…” (Romani 1:19) Degradarea acestui bun simț s-a produs prin erodarea standartelor morale pe care le adoptăm. Nu numai că acest bun simț al cunoașterii și discernerii este depravat de această degradare ci chiar atributele umane care țin de natural…Cercul vicios în care un suflet uman intră, ca urmare a acestor degradări, este o tragedie umană de proporții cataclismice. Falsa cunoștință vine dintr-o minte tulburată de nelegiuire. “Mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu, și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înădușe adevărul în nelegiuirile lor. ” (Romani 1:18) Totuși cugetul uman nu este menit să trăiască în pace atunci cănd sufletul este potopit de nelegiure. Este nevoie de o justificare, chiar falsă, care să deie un iz de pace fără de care supraviețuirea este imposibilă. Aici intră în joc acel devastator cerc vicios mai sus amintit. Adevărul dătător de pace nu se poate baza pe relativ ci pe absolut. Și cum ablolutul este în Dumnezeu și este icompatibil cu sufletul tormentat de placeri și nelegiuire, spitul de răzvrătire din om s-a pornit să creeze un surogat de absolut care să devină fundație pentru alte “descoperiri” “pe nedrept numite astfel” așa cum îi scrie Pavel lui Timotei. Cuvântul lui Dumnezeu este fără echivoc în această privință: “…fiindcă măcar că l-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte , și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor întro icoană care seamănă cu omul muritor…” (Romani 1:21-23) SIMPLITATEA – O VALOARE REGALA Am o intrebare. Pentru ca ai fost expus la varii prelegeri despre Dumnezeu, cum ai descrie Imparatia lui Dumnezeu? Ce cuvinte ai folosi? Gandeste-te o clipa inainte de a continua sa citesti. Probabil ti-au trecut prin minte cuvinte precum: Magnific! Minunat! Umitor! Putenic! Exponential. Nepamantean. Mai tot ce se poate spune despre ceva maret, gandios. Nimic gresit. Numai ca Isus Christos m-a surpins din nou atunci cand a fost randul Sau sa ilustreze Imparatia lui Dumnezeu. Daca vei citi de exmplu in Evanghelia lui Marcu (capitolul4) vei vedea ce zice Mantuitorul Isus: „Un semanator a iesit sa semene...” Cum? Doar atat? Asta e cam simplut si plictisitor. Ca si cum ai spune in cultura noastra de azi: „un bucatar a pus in tigaie la prajit niste cartofi” sau „un mecanic auto rasuceste un filtru de ulei” sau „o secretara pune un top de hartie in imprimanta”. Toate acestea sunt pentru noi azi actiuni banale, lipsite de o semnificatie aparte si nicidecum spirituala. La fel, in vremea Sa, Isus vine si spune “ Imparatia lui Dumnezeu este ca un fermier care iese si planteaza o samanta”. Serios? Doar plantezi o samanta? Nu este nimic interesant in asta. Daca continuam sa citim ce spune Christos, lucrurile devin chiar mai suprinzatoare. Te-ai astepta ca cel ce arunca samanta sa lucreze pamantul, sa il ude dimineata, sa adauge ceva ingrasamant, cu alte cuvinte sa faca toate lucrurile bune pe care un fermier ar trebui sa le faca. Dar nu se intampla asa. Semanatorul arunca samanta si apoi… asteapta. Acest lucru ne face sa ne simtim si mai incomozi. Liderii religiosi din vremea lui Christos au refuzat clar o astfel de idee/imagine. Ei asteptau ca imparatia lui Dumnezeu sa vina din cauza integritatii lor morale. Zelotii (unul din ei a fost in grupul initial al discipolilor lui Isus) se asteptau ca aparitia Imparatiei lui Dumnezeu sa se faca in urma unei revolte populare prin care evreii sa iasa de sub dominatia romana. Noua ne place sa credem ca Dumnezeu in ceruri doar asteapta cu nerabdare ca noi sa aliniem totul potrivit unor precepte morale, sa punem totul in oridinea noastra ca apoi El sa poata aduce finalmente Imparatia Sa pe pamant. Prin ceea ce spune Isus Christos arunca in aer aceasta teorie a activismului religios privitor la Imparatia lui Dumnezeu. Semanatorul lui nu face mare lucru. Pur si simplu arunca samanta, el isi duce viata mai departe si samanta da roade. Vine apoi recolta si fermierul nu pare sa fi facut prea multe. De ce spune Isus ca asa este imparatia lui Dumnezeu? Christos spune ca Imparatia lui Dumnezeu nu vine din eforturile omului. Nu poti face sa vina imparatia sau sa o opresti sa vina. Asa cum fermierul se culca, se trezeste, isi desfasoara activitati zilnice – nici macar nu ingrijeste samanta si aceasta tot creste – tot asa si cu Imparatia lui Dumnezeu. Aceasta inseamna ca imparatia, Evanghelia, contine in sine tot ceea ce are nevoie pentru a creste. Inca nu sunt sigur ca am inteles cu adevarat ce spune Isus aici. Am invatat prin scoala si am auzit in biserici variatii ale axiomei lui Charles Finney despre apartia unei treziri spirituale - „o renastere spirituala este rezultatul utilizarii corecte a mijloacelor adecvate”. Asta e mai usor de inteles intrucat Finney spune “Daca vrei renastere, urmeaza formula…”. Si mai departe avem tot felul de aplicatii in genul: “Daca vrei sa ajungi la familiile tinere fa asta…” sau “Daca vrei sa fi relevant la studenti, fa asta….” ori “Daca vrei sa ajungi la intelectuali, fa asta….” si asa mai departe. Industrializarea crestinismului a venit in timpurile noastre prin astfel de concepte/metode. Totul este programat si ce este programat poate fi cuantificat. Alergam dupa numere care sa confirme ce buni suntem. Dar Isus spune: „Un semanator iese si planteaza o samanta...” si lucrul acela pur si simplu creste pentru ca Evanghelia contine in sine tot ce are nevoie pentru a fi inteleasa si crezuta. Oamenii sunt convertiti prin Duhul Sfant folosind Evanghelia – dand crestere semintei. Evanghelia nu are nevoie de excelenta mea. Nu are nevoie de perfectiunea mea sau dibacia mea retorica. Nu are nevoie sa o slefuiesc putin pentru a o face mai frumoasa si atragatoare. Evanghelia — evanghelia simpla, nealterata — este suficienta. Simplitatea este o marca regala. Aceasta nu este o invitatie la neglijenta, la nepasare sau la a face lucruri ce pot dauna promovarii Evangheliei. Nu este nicidecum despre a sta cu mainile in san, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu sa apara noi trebuie sa spunem Evanghelia. Trebuie sa validam mesajul Sau prin viata noastra si apoi sa il promovam catre cei din jur. Nu cred ca trebuie sa fim suficient de persuasivi pentru a aduce schimbari pana ai lasa pe cei din jur cu gura cascata. Nu mai cred ca trebuie sa avem o strategie perfecta pentru a castiga oamenii spre Imparatia cereasca. Cumva Isus spune: “Planteaza samanta. Increde-te in Domnul!” Aceasta ilustratie folosita de Christos spune de fapt ca desi ar putea fi „plictisitoare”, sarcina noastra este doar proclamarea fidela a Evangheliei. Si samanta va creste. Poate nici nu o vei vedea cum, dar va creste. Va ajunge la punctul de recoltare. Isi va da roadele dorite la timpul lui Dumnezeu. Emanuel C. Pavel – Vancouver BC, Canada VAURMA