Romanian Times | Septembrie 2024

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan Nu există teritoriu sacru pentru dușmanul sufletelor noastre. Diavolul este fără scrupule în tertipurile lui, este necruțător în ura lui împotriva a tot ce poate aduce laude Celui Preaînalt. De fapt sacrilegiul este cuvântul ce însumează toată lucrarea lui.Așa cumîn repetate rânduri amsubliniat, înlăturarea absolutului din gândirea umană, din normele de conviețuire socială este un scop aproape atins… Normele iudeo-creștine care au constituit temelia justiției umane în toată lumea civilizată sunt aproape în întregime abolite. Națiunile Unite a fost elementul hotărâtor în propagarea pe scară mondială a perceptelor asa numite “umaniste”. Această eră a relativismului este numită Post Iudeo-Creștină. Termenul nu este ales la întâmplare ci este menit să sugereze un ”progres” în evoluția societății. Substratul acestei sugestii iese la iveală la prima analiză intelectuală cinstită. Conceptul Post Iudeo-Creștin este de fapt Anti Iudeo-Creștin. Țelul mai mult sau mai puțin ascuns al umanismului este să creeze un mediu cu totul ostil vieții pentru Dumnezeu și veții în Dumnezeu. Asta a început deja să se materializeze într-o ruptură vădită dintre Biserică și lume fapt care face ca lucrarea de Evanghelizare să fie mult mai anevoioasă, inposibil de întreprins fără un total spirit de sacrificiu fără o convingere deplină că noi, Biserica, suntem în căutarea unei lumi mai bune. Să numă înțelegeți greșit, vă rog! Biserica nu a fost menită niciodată să fie parte din lume dar nici să fie atât de confortabilă cu lumea așa cum o vedem azi! Mediul ostil care ia naștere azi, este unmediu cumult diferitmediului care a dus la prigoana bisericii primare. Prigoana bisericii primare a stârnit de fapt o înviorare a spiritului de evanghelism si implicit la cucerirea lumii cunoscute pentru Cristos. Biserica primară nu a renunțat la principiile Noului Testament ci mai degrabă le-a întărit. Biserica modernă, pe de altă parte, s-a supus la o serie de compromisuri și ajustări de principiu, a adoptat diferite aspecte ale relativismului social modern, a împrumutatmetodeledeguvernare seculare, aobosit înefortul ei dea lucraprinputereaomului și priceperea lui. Secularismul și crescuta influență a umanismului, prin crearea acestui mediu total ostil creștinismului a dus Biserica la cea mai însemnată răspântie. Rămân doar aceste două Decepții (4) alternative: Apostazie totală sau o totală rupere de lume și de perceptele ei. Referindu-se la zilele din urmă Biblia ne spune că ambele alternative au fost adoptate. Apostazia, prima alternativă, se va produce chiar înlăuntrul Bisericii: “În norod s-au ridicat și prooroci mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, și vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică”. (2 Petru 2:1 Apostazia, vedemca are rădăcini adânci în trecutul Bisericii dar manifestarea ei pe scară largă îcepe să se desfășoare chiar azi, sub privirile noastre. Epistola lui Iuda este tot atât de clarâ în privința acestei semințe de apostazie care a făcut ca azi, în poporul lui Dumnezeu să vedemconfuzii de proporții cataclismice.Taina fărădelegii, atât de bine ascunsă, a început atunci în vremurile lui Pavel, Petru și Iuda și nu s-a oprit nici până înziua de azi, bamaimult, vedem de-abia acum materializarea ei în “lepădarea de credință” de care Vorbea apostolul Pavel în epistola a doua câtreTesaloniceni. Trăim azi în zilele celei mai crâncene lupte, a celei mai necruțătoare selecții în mijlocul Bisericii. “Afacere este afacere, Dumnezeu este Dumnezeu” a ajuns azi o mantră a omului nevoind să trăiască sub autoritatea divină. Un om temător de Dumnezeu, după normele societății moderne este “nepotrivit” pentru înalte poziții civice, credința trebuie ținută la sertar și nu folosită în viața unui om cu responsabilități publice. Spiritualitatea omului nu poate fi împăcată azi cu relativismul societății decât prin compromis…Ei bine, o altă decepție ne paște aici, unii din noi credem că putem face compromisuri pentru o cauză nobilă dar Dumnezeu ne spune că El iubestemai mult ascultarea decât jertfele… Separarea de care vorbeam mai sus, ca o a doua alternativa, este atât de grafic ilustrată înApocalipsa 22:11 și 22:15: “Cineestenedrept săfienedrept șimaideparte;cineeste întinat săse întinezeșimaideparte; cine este fărăprihană să trăiască șimai departe fărăprihană. Cine este sfânt, să se sfințescă și mai departe!” “Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli, și oricine iubește minciuna și trăiește înminciuna!” În articolul precedent am vorbit despre corelația dintre cuget și credință. Pavel îl îndemna peTimotei să-și păstreze credința într-un cuget curat pe care unii l-aupierdut și s-au rătăcit de la credință. Veghere asupra credinței înseamnă în cea mai mare măsură veghere asupra cugetului. Înnoireaminții este o treaptă obligatorie în creșterea și maturizarea noastră drept copii ai luiDumnezeu. Atenție, vă scriuși încăodată, atenție! Uncugetmânjit poate cauza o pagubă eternă pentru sufletul tău. Cercetarea tuturor lucrurilor este benefică pentru sufletul uman dar numai în vederea găsirii și păstrării a ceea ce este bun. Simpla curiozitate poatefipăgubitoare.Vedeți cazulDinei, fiica lui Iacov care a ieșit să vadă tinerii țării. Noi nu avemo altă armă, în afara credinței cu care să stăm tari împotriva vrăjmașului. Noi nu vom (continuare in pagina 20) CERTITUDINI SI MISTER Tumultul vremurilor pe care le traim ne conduce spre multe intrebari adresate lui Dumnezeu. Ele tin de viata personala, de credinta individuala, dar si de colectivitatea (familie, biserica, munca, scoala, vecini) in care traim. In urma acestor interogatii, rostite sau doar gandite, traim intr-o tensiune a intrebarilor la care primim un raspuns cum nu ne-am fi asteptat si cele la care nu primim inca nici un raspuns. Acelasi Dumnezeu alege uneori sa taca iar alterori ofera un raspuns nu in directia la care ne-amfi asteptat. In astfel de situatii este crucial sa ne pozitionam intr-o zona in care putem avea echilibru spiritual la nivelul intelegerii si al trairii crestine. In ultimii ani m-am aflat in aceasta nevoie de a cauta echibrul biblic imbratisand atat certitudinea cat si misterul. Adica sunt multe lucruri de care putem fi siguri si in acealsi timp sunt si (mai multe) lucruri care ne conduc spre mai multe intrebari ce aduc o unda de mister, de blocaj cognitiv. Sa ma explic.Avemo carte intreaga (de fapt, 66 de carti) care contine tot ce trebuie sa stim despre Dumnezeu, de ce suntem aici, care este problema noastra si cum pot fi rezolvate lucrurile. Carte se numeste Biblia. Asadar, cine suntem, de ce existam, cum sa fim corecti cuDumnezeu, totul este explicat clar acolo. Dar atat demulte alte lucruri despre care avem intrebari nu ne sunt intotdeauna dezvaluite clar. Dupa cumspunea Francis Schaeffer, avem adevarul adevarat dar nu intr-un mod exhaustiv. Cunoastem in parte spunea si Apostolul Pavel. Dumnezeu ne-a dat toate informatiile vitale pe care trebuie sa le avem, dar nu ne-a spus totul. Mai mult. Poate nu ne va spune totul niciodata si va trebui sa traim cu acesta unda de mister. Inseamna ca am crezut degeaba? Nicidecum. Lucrurile ascunse ne fac cumva sa il cautam si sa-l intelegm si mai mult pe Dumnezeu. Asa ca in multe domenii – in special viata personala – ramanem cu nenumarate intrebari. Nu stim pe deplin de ce nu am obtinut acel loc de munca pe care ni l-am dorit atat de mult sau de ce persoana pe care am placut-o atat de mult nu a devenit niciodata partenerul de viata. Sau de ce o persoana draga a murit devreme, sau de ce un prieten s-a imbolnavit de cancer sau de ce biserica ne dezamageste atat de mult. Pot aparea un milion de intrebari si nu primim intotdeauna raspunsurile pe care le cautam. Mai ales cand vine vorba de suferinta si greutati, incercari si adversitate, putem avea atat de multe intrebari, iar cele mai multe dintre ele par sa nu primeasca niciodata un raspuns – sau cel putin raspunsul pe placul nostru. Gandul ce ma echlibreaza in cautarea mea este faptul ca daca as avea toate raspunsurile si toate solutiile, as fi Dumnezeu. Sau cel putin, nu as avea nevoie de credinta inDumnezeu. Prin urmare, a avea intrebari si preocupari poate fi un lucru bun. Nementine dependenti deAutorul vietii. Ne face sa vrema-Lcunoastemai mult. Ajuta la construirea increderii in vietile noastre, ne poate imbunatati viata de rugaciune. Cu ceva timp in urma, un prieten a publicat o postare despre cum s-a imbunatatit enorm situatia sa cu cancerul. Se pare ca acum merge destul de bine. Persoana a spus cam asa: „Este un adevaratmiracol. Este un astfel de raspuns la toate rugaciunile tale.” In acelasi timp un alt prieten a trecut prin ceva asemanator si dupa o lupta foarte grea ce a durat 18 luni, a decedat din cauza cancerului. Desigur, stim cu mintea ca Dumnezeu invinge intotdeauna, iar acum el este in bratele Mantuitorului si nu mai sufera. Este si asta o veste buna. Dar cum putem impaca cele doua situatii?Aici am avut o persoana bolnava de cancer care s-a rugat mult si aparent a castigat batalia cu boala – cel putin pana acum. Si o alta persoana care se roaga si pentru care se roaga multi, nu vede acele rugaciuni raspunse asa cum si-ar fi dorit. Acesta este unul din punctele de tensiune cele mai des intalnite in care noi ne dam cu parerea si cautam a intelege legatura intre Dumnezeu, suferinta si rau. Cei mai alfabetizati din punct de vedere teologic si filozofic vor avea inca o gramada de intrebari despre aceste lucruri. Cel care a postat cu bucurie despre situatia lui mai buna dorea ca altii sa se bucure de starea in care se afla. Dar nu toata lumea obtine un rezultat atat de bun. Unii primesc vesti groaznice. Unii primesc vesti devastatoare. Si credinta unor astfel de persoane va fi pusa la incercare si unii chiar vor abandona credinta. Deci, cred ca cel putin, pe masura ce impartasim stiri bune poate ca trebuie sa fim putin constienti de ceilalti ce nu trec prin momente asa de placute. Nu spun ca nu ar trebui sa impartasim niciodata vesti bune sau sa nu-L laudam niciodata pe Dumnezeu pentru rezultate excelente in aceasta viata. Intotdeauna este bine sa multumim. Este intotdeauna bine sa vedemmana buna a lui Dumnezeu in vietile noastre. Dar… In multe domenii ale vietii crestine avemmulta claritate si certitudine. Dar multe zone pot fi derutante, neclare si mult prea misterioase. Trebuie sa avem incredere in Dumnezeu si in intuneric. Trebuie sa continuam sa-L cautam chiar si atunci cand intrebarile se aduna. Si trebuie sa fim de asemenea sensibili la altii, in timp ce acestia continua calatoria lor spirituala. Da sarbatorimsi ii multumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune din viata. Dar chiar si in lucrurile nu atat de bune trebuie sa-imultumim, sa avemincredere si sa ne bazamtotal peEl. Mi-a aduc aminte de un pasaj spus de Charles Spurgeon: „Dumnezeu este prea bun pentru a fi nebun si El este prea intelept pentru a se insela. Si cand nu putem urmari mana Lui, trebuie sa avem incredere in inima Lui. Cand esti atat de slab incat nu poti face mai mult decat sa plangi, bateti diamante cu ambii ochi. Cele mai dulci rugaciuni pe care Dumnezeu le aude vreodata sunt suspinele si suspinele celor care nu au speranta in nimic altceva decat in iubirea Lui.” Emanuel C. Pavel – Vancouver B.C. Canada