Romanian Times | Octombrie 2024

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit INCOGNOSCIBILITATEA ȘI COGNOSCIBILITATEA LUI DUMNEZEU, TEOLOGIACATAFATICĂ ȘI APOFATICĂ ȘI DIN NUMELE DIVINE Din scrierile Sfinților Părinți în prezentarea cognoscibilității lui Dumnezeu Definiția cuvântului cognoscibil după dexonline este: „Cognoscibil ~ă (~i, ~e) Care poate fi cunoscut; în măsură de a fi cunoscut. lat. cognoscibilis, fr. Cognoscible”. Sf. Simeon afirmă la fel ca Sf. Grigore, că între oameni și Dumnezeu este un zid al păcatelor și care poate fi dărâmat prin Taina Pocăinței, în prezentarea pildei Fiului pierdut (Luca 15, 11-24). Dar cu toate că Dumnezeu nu poate fi cunoscut sau cognoscibil prin esența ființei Sale, El poate fi cunoscut prin energiile Sale necreate, arătate prin toate atributele dumnezeiești, ca cel de Lumină divină, cum am aflat în temele anterioare de la cap. 1, al preznetei Trilogii, pentru că „ Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18), și „… căruia va voi Fiul să-i descopere” (Matei 11, 27), este cel care se va întoarce la Dumnezeu prin Taina Pocăinței după pilda dată de Mântuitorul, a Fiului pierdut (Luca 15, 11-24). Iar Sf. Simeon zice că, Dumnezeu este „de atins în chip neatins” numai pentru mintea umană, iar El ne-a îngăduit să vedem „în chip nedeslușit, ca într-o umbră, cele mai presus de noi” (Ibidem, p. 196, apud Imnul 23, pp. 74-79). Cunoașterea lui Dumnezeu este pe măsura credinței noastre (Ibidem, pp. 189-191). Astfel Sf. Simeon zice: „Prin multe și felurite semne, prin enigme, prin oglinzi, prin lucrări tainice și negrăite, prin descoperiri dumnezeiești, prin luminări nedeslușite, prin contemplarea rațiunilor creației și prin multe altele…, credința unora ca aceștia crește și urcă spre iubirea de Dumnezeu” (Ibidem, p. 191, apud Dis. Teol. 1, scrieri 1, p. 75) și vederea Lui în lumină. După cum ne revelează Scriptura: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precumam fost cunoscut şi eu” (1 Cor. 13,. 12). Iar creșterea în iubirea deDumnezeu i-a adus Sf. Simeon și celorlalți sfinți vederea luminii lui Dumnezeu, fiindcă mai mare decât toate este dragostea (1 Cor. 13, 13). Aceasta este de fapt tradiția Bisericii Ortodoxe afirmată de Sf. Părinți, încă din primele secole că, ceva este cunoscut sau cognoscibil în Dumnezeire, adevăr afirmat cu multă putere și claritater apoi în sec. al XIV de Sf. Grigore Palama, care a prezentat în cel mai luminos chip că, Dumnezeu este incognoscibil și neânțeles după firea sau esența ființei Sale divine, dar cognoscibil după energiile Sale necreate și arătate prin toate atributele divine, ca prin cel de Lumină dumnezeiască, care este tema prezentei - Trilogiei a luminii Sfintei Treimi în trei Străluciri: în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt. Dumnezeu însuși se descoperă și vorbește în lume prin multe semne, în descoperirea Scripturilor: „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile” (Evrei 1, 1-2). Referitor la distincția dintre firea și energiile divine (Ilarion Alfeyev, Sf. Simion Noul Teolog și tradiția ortodoxă, trad. din lb. eng. de Ioana Stoicescu și Maria- Magdalena Rusen, ed. îngrj. de pr. Eugen Drăgoi, București, ed. Sophia, 2010, pp. 196- 197, apud Disc 29, 16, 12, 13(210-212; Disc. 31, 5, 10 (248), se regăsește la Sf. Grigore de Nazians. Sf. Vasile cel Mare zice: „Pe Dumnezeul nostru Îl cunoaștem după energiile Lui, dar nu pretindem că ne putem apropia de ființa Lui. Căci energiile Lui se pogoară la noi, dar ființa Lui rămâne de neajuns” (Ibidem, p. 197, apud Ep. 234, 1 (42). Așadar, prin energiile Sale divine ca lumina, Dumnezeu se pogoară la noi dacă suntemcredincioși să-L vedem și să-L cunoaștem, precum S-a pogorât la Sfinți. Sf. Simeon în teologia sa prezintă distincția între ceea ce este de neînțeles în Dumnezeu: firea sau ființa Sa, cât ceea ce poate fi înțeles de către credincios, care sunt vederile tainiceprin iluminarea DuhuluiSfânt și vederilenevăzutealeslavei șiDumnezeirii celei mai presus de lumină și mai presus de necunoaștere ale Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu (Ibidem, p. 198, Disc. etic 3, în scrieri 1, p. 190). Cu alte cuvinte putem spune că Sf. Simeon Noul Teolog este apropiat de Sf. Grigore Palam, prezentând o sinteză a vizuinii patristice despre incognoscibilitatea lui Dumnezeu. Dar cu toată necunoașterea sau incognoscibilitatea lui Dumnezeu, Sf. Simeon prezintă și capacitatea celor credincioși de a ajunge să vadă lumina și să-L înțeleagă pe Dumnezeu, arătândprinImnul 23, cumDumnezeu vorbeșteprin Sf.Simeondescoperindu- Se, și zicând: „Ca Unul (Dumnezeu) ce sunt insesizabil nu sunt înăuntrul creaturilor, iar ca Unul ce sunt sesizabil, nu sunt în afara lor, dar fiind cu neputință de circumscris nu sunt nici înăuntrul, nici în afara acestora…, pe toate le port înăuntrul Meu, ca Unul ce țin laolaltă toată creația, dar sunt în afară a toate, fiind separate de toate…Iar căutându- mă duhovnicește, Mă vei găsi cu neputință de circumscris și, prin aceasta nicăieri, nici înăuntru nici în afară…” (Ibidem, p. 198, apud Imnulk 23, în scrieri 3, pp. 144-145, text ușor modoficat (n. tr.). Așa ni se descoperă Dumnezeu prin Sf. Simeon și astfel să pornim cu încredere pe drumul cunoașterii Lui, încât iubirea noastră pentru El să ajungă la „…credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6), ca să-Lputemcunoaște și vedea peDumnezeu prin ochii credinței și a iubirii de El, Care este Cel ce: „Întru strălucire şi în mare podoabă Te- ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină” (Psalm 103, 2). Așa vorbirea lui Dumnezeu către Sf. Simeon, face să-L înțelegem pe Domnul ca pe cea mai mare taină cu totul de neînțeles pentru mintea omenească. În același timp, Sf. Simeon Noul Teolog îndeamnă pe toți oamenii să ia drumul treptelor spre cunoașterea și vederea lui Dumnezeu în lumină, că El poate să se descopere celor care au trecut prin treptele curățirii de patimi, a iluminării , ajungând la treapta desăvârșirii și îndumnezeirii firii lor omenești (2 Petru 1, 4), ca să li se poată arăta prin Lumina Sa dumnezeiească. Dar cu toate arătările milostivirii lui Dumnezeu credicioșilor, El va rămâne mai presus de înțelegerea deplină, ca o taină mare. Iar calea treptelor amintite de curățire se încadrează în Taina Pocăinței cu lacrimi amare ale părerii de rău și cunoașterea lui Dumnezeu pe calea lacrimilor, după cum zice Mântuitorul: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei 5, 4). Cunoașterea lui Dumnezeu nu se descoperă savanților, ci celor ce trăiesc viața în Hristos Sf. Simeon Noul Teolog zice despre savanții lumii că ei sunt „care au o evlavie pur formală… care își imaginează că depășesc pe ceielalți în cunoștință și învățătură și care își închipuie că poartă în ei semnul efigiei împărătești: cinstiți și venerați de gloată ca înțelepți…dar totuși dupămișcările nevăzute ale sufletului lor ei nu se deosebesc cu nimic de cei care sunt înzestrați cu răutate” (Vasili Krivoșein, În lumina lui Hristos, Viața și învățătura duhovnicească a Sf. SimeonNoul Teolog, trad. din lb. fran. de pr. prof. dr. Ioan-Vasile Leb și Ierom. Gheorghe Iordan, ed. inst. biblic și demisiune aBOR, București – 2005, p.187, apud Sf. Simeon, Et. 4, 755-760). Cunoașterea luiDumnezeunu se dobândește prin studii savante, după Sf. Simeon care zice: „căci dacă descoperirea adevăratei înțelepciuni și a cunoașterii lui Dumnezeu ar fi trebuit să ne fie dată prin literatură și studii… ce nevoie am fi avut oare de credință sau de dumnezeiescul Botez sau chiar și de împărtășirea cu Sf. Taine? Desigur că nici una” (Ibidem, op. cit., p. 187, apud sf. Simeon n. teolog, Et. 9, 10-14). Cunoașterea lui Dumnezeu prin credință și Sf. Taine, cu revărsarea harului divin peste cei credincioși, contravine savanților, cu filozofiile rătăcitoare, care rămân departe de cunoașterea divină prin lipsa de credință și colaborarea cu harului lui Dumnezeu, care luminează întunricul necredinței.De aceeaScriptura zice: „Luaţi aminte sănuvă fureminţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos” (Col. 2, 8). Știința omenească fără o revelație divină nu ajută să pătrundă cineva în tainale lui Dumnezeu. Astfel, Mântuitorul zice: „…nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere” (Matei 11, 27). Iar Fiul descoperă pe Tatăl celor care cred și Îl caută prin iubire și pocăință pe calea lacrimilor (Matei 5, 4), indiferent că sunt savanți sau neînvățați ori săraci. Sf. Simeon mai zice că, nu este cu putință cuiva să descopere pe „…Dumnezeu cu înțelepciunea lumească și studiul literaturii și să dobândească mijlocul de a descoperi tainele ascunse ale Duhului lui Dumnezeu;…ce om de pe pământ, savant, retor, erudit sau altceva – înafară de cei cu inima curată, prin filozofia cea mai înaltă și asceză – ar putea să cunoască…. prin înțelepciunea omenească, tainele ascunse de Dumnezeu, care sunt descoperite prin contemplația intelectuală lucrată deDuhulDumnezeiesc…” (VasiliKrivoșein, Ibidem, op. cit., p. 188, apud Sf. Simeon N. Teolog, Et. 9, 50-68). Referitor la domeniul teologiei, Sf. Simeon nu respinge nici un studiu intelectual, ci îi opune o „contemplație intelectuală” făcută înDuhul Sfânt. Studiile laice și chiar o lectură prin citirea Sf. Părinți, nu poate duce la cunoașterea lui Dumnezeu fără credință și iubire de Dumnezeu și de aproapele (Matei 22, 37-39). De aceea Sf. Simeon zice: „A te mulțumi cu citirea scrierilor Sfinților Părinți insuflați deDumnezeu…, aceasta o luămca știință exactă și sigură a Sfintei Treimi” (Vasili Krivoșein, Ibidem, op. cit., p. 188, apud sf. Simeon N. Teolog, Et. 9, 24-27). Sf. Simeon este împotriva celor ce citesc pe Sf. Părinți, pentru a se lăuda cu vasta lor cultură, fiindă „ceea ce ne asigură energiile divine și harismele Duhului ce lucrează în noi, ca și definițiile sfinte și Evangheliile însăși este Duhul Sfânt” (Ibiedm, op. cit., p. 189, apud Sf. Simeon, Teol. 1, 244-246), izvorul fiecărei cunoștiințe creștine. Dumnezeu este: „…Cel ce învaţă pe om cunoştinţa” (Psalm 93, 10). „Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge” (Psalm 138, 5-6) Credincioșii primesc învățăturile creștine, zice Sf. Simeon: „prin taine și energii mistice și negrăite, prin descoperiri dumnezeiești, prin iluminări și contemplarea rațiunilor creației…” (Vasili Krivoșein, Ibidem, op. cit., p. 190, apud Sf. Simeon N. Teolog, Teol. 1, 194-216). Aceasta pentru că mintea omului nu poate urca prin puterile ei la cer. De aceea Sf. Simeon zice: „Mintea noastră…are absolută nevoie de cineva care să o ridice la cer, care să-i arate vedeniile și să-i descopere tainele lui Dumnezeu…” (Vasili Krivoșein, Ibidem, op. cit., p. 190, apud sf. Simeon, Teol. 9, 1, 412-418). Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (9) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut)