Romanian Times | Octombrie 2024

Diverse 20 ROMANIANTIMES Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago Îl numeau Învățătorul (2) (continuare din pagina 19) BIRUL CEZARULUI ŞI DREPTUL LUI DUMNEZEU Ioan Sinitean - autor OMAGIU În vremurile de demult Cezarii socoteau că-s zei, Şi promovaseră un cult De venerare pentru ei. Pe aceştia i-a-nfruntat Ilie Moise şi marii prooroci, Care-aveau ca să ne fie Călăuze-n veci de veci, Spre întâlnirea cu iubirea, Cu pacea şi cu adevărul, Cu Moartea şi cu Învierea Lui Hristos Mântuitorul. Hristos ne-a învăţat să dăm Cezarului ce este-al lui, Iar sufletul să îl păstrăm Ca jertfă dată Domnului. Cezarul acestui veac A devenit din nou satan, Şi lui îi fac acum pe plac Cei cu instinctul inuman. Sunt lideri deveniţi tirani, Cu apucături groteşti, Sunt cei ce-aleargă după bani Şi după faimele lumeşti. Despre-aceste rătăciri Scrie domnul Sinitean, Dar şi despre deosebiri Dintre Domnul şi satan. Cartea sa e un reper Pentru cei ce se-ndoiesc, De puterile din Cer Şi Tronul Dumnezeiesc. Rari sunt cei care mai scriu Despre Domnul Absolut, Despre Fiul Său cel Viu, Veşnic şi făr-de-nceput. Domnul Sinitean ne-arată Felul cum să judecăm, Când trebuie să facem plată, Cui, şi ce va fi să dăm. Cezarului ce este-al lui, Domnului tot ce ne cere, Şi vindecarea omului De patimile efemere. Dar Cezarul cui dă bir? Este marea întrebare: Că şi el în cimitir Nu-i decât un oarecare. Scheletul lui este identic Cu cel al unui pământean, Care pentr-un timp vremelnic I-a fost slugă sau curtean. Prin această constatare Creştinii s-au edificat, Iar răspunsul la-ntrebare Prin schelete a fost dat. Că şi Cezaru-i muritor, Şi nu-i decât un pământean, Care-i la fel de trecător Ca un valet sau un curtean. Concluzia Maestrul Învățător Isus se angajează să ne învețe în fiecare zi. În fiecare zi, îl ascultăm pe Isus sau Îi spunem ce să facă? În același mod, atunci când ne rugăm, ascultăm răspunsurile lui Dumnezeu sau Îl forțăm pe Dumnezeu să facă ceea ce vrem? Maestrul Isus se angajează să ne învețe în fiecare zi și dorința Lui este ca fiecare creștin să fie din ce în ce mai asemănător cu El. Isus ne spune , „oricine este pe deplin instruit va fi ca învățătorul său”. Isus caută discipoli adevărați, urmași adevărați; iar Isus ne spune despre recompense și avertisment pe măsură ce învățăm de la El. Care este avertismentul?? Pe măsură ce învățăm de la Dumnezeu Isus Cristos, trebuie să avem grijă să nu fim ipocriți! Semnificația cuvântului original grecesc pentru ipocrit – un actor, unul care își pune mască! „Profesorul mediocru spune. Bunul profesor explică . Profesorul superior demonstrează . Marele profesor inspiră ” William A. Ward Domnul Isus Cristos le-a îndeplinit pe toate 4 și chiar mai mult; Isus este Domnul și Isus este Maestrul Învățător! Dacă Iisus este Domnul nostru, trebuie să ne închinăm ÎNTOTDEAUNA! Dacă Isus este Învățătorul nostru, trebuie să învățăm de la El în mod CONSTANT! Care este relația ta cu Isus ca Învățător ? Cât de des vii la el să te învețe? Cum primești învățătura lui? Cât de educabil crezi că ești?Atitudinile noastre ar trebui să fie întotdeauna aceea a unui elev dornic să învețe tot mai mult de la Învățătorul său! Dar să fim atenți să fim adevărați ucenici. Domnul să ne ajute la asta.Amin Ps: Nota autorului Sandu Chiu: Constatând că lumea noastră Nu renunţă la iluzii, Eu cu voia dumneavoastră Am să trag nişte concluzii: În Egipt toţi faraonii Îngropaţi sub piramide, După câteva milenii Au acum schelete hâde. A fost doar deşertăciune Viaţa lor pe-acest pământ, Ei fiind vestiţi în lume Prin vânările de vânt. Babilonul e legendă, Faraonii toţi s-au stins, Doar eterna piramidă Doarme tainic lângă Sfinx. În concluzie, Cezarii, Cărora li s-a dat bir Sunt acum proprietarii Stârvului din cimitir. De marea noastră datorie Obligaţi ca să o dăm, Şi acum şi-n veşnicie Nu trebuie să mai uităm. Să-i dăm Domnului iubirea, Să trăim în adevăr, Omul să îşi schimbe firea Şi să nu fure din măr. Acesta cred că este dreptul, Pe care Dumnezeu ni-l cere, Să fie crezul şi conceptul Acestei nefericite ere. Doar câțiva ani mai târziu, după ce Leibniz contrazice teoria newtoniană ( considerândcă timpul și spațiu sunt relaționale - adică există doar în contextul relațiilor cu și dintre obiecte), Kant spune în lucrarea sa „Critica rațiunii pure” (1781) că Omul nu are acces la absolut, ca o realitate în sine, dar recunoaște că poate exista un absolut al eticii în „imperativul categoric” (care înseamnă a fi un set de reguli de comportament la care toată umanitatea ar trebui să adere; un fel de etică-absolută ), despre care vorbește în „Critica rațiunii practice” (1788). Deci Kant nu crede în absolut ca realitate existențială la puterea cunoașterii Omului , dar – toate criteriile lui de analiză și definiție – respectă același concept al absolutului: ceva de tip etalon . Apoi Hegel, Schelling, James and Royce, și toți ce au urmat, au folosit același concept despre ce trebuie să înțelegem prin conceptul despre absolut: Adevăr - Absolut (continuare din pagina 17) *** Hegel aduce conceptul de „Geist” (Spiritul Absolut dinamic și existent în - lumea noastră, pe care îl întâlnim și în Noul Testament). Schelling aduce în discuție identitatea absolută (Absolute Identität). - Nietzsche, fiind fiul unui pastor și educator luteran (Carl Ludwig - Nietzsche), nu putea scăpa ușor de ideea că Dumnezeu, sau Creatorul, reprezintă Adevărul-Absolut. Nietzsche este un gânditor interesant, complex și dificil tocmai datorită propriilor contradicții. Deși atinge ideea Adevărului-Absolut, o pierde printre degete din cauza unei emoții adânc ascunse: relația nerezolvată cu tatăl său. Dintr-o perspectivă freudiană, această contradicție ar putea fi explicată prin moartea timpurie a tatălui lui Nietzsche (Carl Ludwig a murit când Nietzsche avea doar cinci ani). Freud ar fi văzut aici manifestarea complexului Oedip, unde Nietzsche a dezvoltat o rivalitate profundă cu figura autorității divine pe care tatăl său o simboliza: Dumnezeu. Ne mai miră că Nietzsche l-a declarat mort pe Creator și că a devenit promotorul nihilismului? NegareaAdevărului-Absolut l-a condus inevitabil la adoptarea unui pseudo-adevăr absolut : astfel, Nietzsche a îmbrățișat nihilismul . Iată unde poate duce lipsa conștientizării și acceptării unui Adevăr-Absolut! (vommai vorbi despre asta) William James, considerat unul dintre părinții pragmatismului, a criticat - utilizarea conceptelor ideologice de absolut. El a preluat și dezvoltat noțiuneadepragmatismde laCharles SandersPeirce (1839–1914) , care a folosit acest termen pentru prima dată, și a extins-o într-o formă de cunoaștere empirică de tip etalon. Prin plasarea valorii empirice în centrul atenției, pragmatismul devine o formă de cunoaștere limitată la lumea materială— să nuuitămcă știința încă studiazădoarceea ce estematerie! Cu alte cuvinte, James susține—și ne încurajează să împărtășim această atitudine—că ceea ce nu există în planmaterial, adică ceea ce nu poate fi cunoscut prin cele cinci simțuri umane (miros, văz, gust, atingere, auz), nu există. James a rămas convins că numai ceea ce poate fi observat și experimentat reprezintă adevărul-absolut – iată una din originile limitării paradigmei științifice pe care o îmbrățișează mulți savanți astăzi! Josiah Royce, care a devenit coleg cu James la Harvard University, a creat - o combinație între existența Spiritului-Absolut (preluat de la Hegel) și pragmaticitatea cunoașterii adevărului. Considerând ce au dezbătut acești consacrați gânditori despre absolut , am mai putea spune fără greșeală: adevărul-absolut = adevărul-etalon ! Exemple de adevăr-absolut: 1) pe planeta Pământ există gravitație; 2) Eminescu a scris poezia Luceafărul ; 3) lemnul poate lua foc; 4) natural, doar femeile pot da naștere copiilor; etc. Măsurarea, sau demonstrarea, adevărului-etalon se face cel puțin prin două-trei metode, sau surse de referință . Trăind repetări de situații similare, determină acceptarea rezultatelor similare ca adevăruri-absolute! Milan M’Enesti