Romanian Times | Octombrie 2024

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan Când privesc prețul nemăsurabil al zilei, clipele care se scurg prin clepsidra ființelor noastre obosite de așteptări, dincolode ritualul deautomulțumireal limbii cucarenevorbim nouă înșine, văd un ocean de întrebări la care nu am avut nici puterea, nici voința de a răspunde, și poate că, dincolo de frica de a accepta răspunsurile, este frica de a mă pune față în față cu o realitate pe care totuși doream s-o accept… Da, realitatea propriei noastre treceri înspre un glorios altceva, cu picioarele puternic înfipte într-un prezent mai mult decât dureros. Clipa de față este una din clipele acelea lungi, nebănuit de lungi care nu par să încapă în tiparul zilnic a ceea ce noi știm că e clipă. Este acea infuzie de sus, compania nevăzută a Duhului care pare să extindă clipa cu mult dincolo de valoarea ei prezentă. Lupt cu prezentul chinuit de neputința de a modela trecutul, frământat de ideea că viitorul este doar o fațetă a trecutului în ochii Celui ce pare a mă striga ca să mă adune dintre lucrurile în care m-am risipit. “Adună-ți oștile, ridică steagul, pornește!” Da, chiar în clipa în care zidurile Ierihonului dădeau să cadă, copleșit de micimea trecutului, eu nu puteam vedea măreția prezentului pregătit să deschidă viitorul, mi-am plecat steagul și mi-am retras oștirile. Nebănuitele fațete ale realității care pare că nu vrea să incapă în tiparele gândirii noastreau început dintr-odată să-mi dezvăluiemărețiaCreatorului carenua încetat niciodată să mă surprindă prin adăncimea mustrării Lui dar și prin blândețea acesteia. Părea să-mi spună că dincolo de coliviamea tridimensională, dincolo de universul aparent perceptibil de privirile mele, dincolo de modelele realității făcute să încapă in restrânsa noastră capacitate Clipa de a pătrunde, dincolo de cifrele care nu au fost niciodată suficiente sa exprime ceea ce părea rezultatul celei mai perfecte matematici, dincolo de toate acestea este El. Eram tentat să cred că în toate acestea este El dar mustrarea Lui îmi striga: “dincolo!” De ce mi-am depus steagul de luptă? De ce eram obosit? Pentru că am fost prins în capcana nonsensului, pentru că mă istoveam în lucrurile de o minimă relevanță pentru relația mea cu El. Eram ca și câinele care se istovește fugărindu-și propria coadă. Cuvântul spune că în El suntem mai mult decât biruitori…Am primit astfel revelația biruinței. Cuvântul suntem exprimămai degrabă starea continuă care în contextul relației noastre cu El definește existența noastră. Biruința nu este pentru noi, copii lui Dumnezeu, un eveniment care se petrece din când în când. Biruința este un mod de a fi. “Eu sunt Cel ce sunt” îi spune Domnul lui Moise din rugul aprins. Cu alte cuvinte El este existența iar tot ceea ce noi numim existență este doar o manifestare a Cuvântului Său atât în creație cât și în susținerea acesteia. Privilegiul, dacă pot spune asta, de a fi în El este în acelaș timp și privilegiul de a exista. Insuflarea divină a nașterii din nou ne-a zidit în El pentru ca, așa cumEl există fără effort de a exista, El însuși fiind existența, și noi copii Lui să existăm prin ceea ce avem din El… Copii lui Izrael se istoveau în efortul de a-și câștiga iertarea și clipa de a fi în grația Lui. Izbânzile lor erau vremelnice, erau evenimente pe care scriitorii Bibliei se osteneau să le marcheze cu grijă pe paginile scripturii. Fiecare izbândă era o cunună de lauri și fiecare înfrângere era un stigmat al rușinii. Ființa umană urma neputincioasă destinul implacabil al degradării impus întregii creații. Ei erau cu El sau fără El. Noi suntem în El sau nu suntem în El. Observați diferența dintre relațiile lor și relațiile noastre cu El? Chiar azi am fost surprins de gândul că relația lui David cu Dumnezeu a fost cu totul aparte de contextul vechiului testament. Sensibilizat de gândul că David era și el poet, era beneficiarul,ca și noi, al binecuvântărilor nemeritate și al harului divin, descoperisem în psalmii pe care i-a adus ca ofrandă Domnului un alt fel de a scrie… Erau date de sus și erau menite să ajungă sus, doar lemnele jertfei erau ale lui David pe când focul era alDomnului. Îl vedempeDavid lăudândmărețiaDomnului, credincioșia Lui, frumusețea creației lui. De ce David nu menționa biruința lui asupra lui Goliat și (continuare in pagina 9) RAUL CELMIC DUCE SPRE NICAIERI Daca te uiti la majoritatea liderilor actuali din Europa, mai ales cei din partea occidentala, este destul de usor sa iti dai seama ca nivelul de competenta profesionala este destul de scazut iar rezultatele care decurg din procesul de conducere nu ar trebui sa mire pe nimeni. Traim cum traim pentru ca am acceptat treptat ca oameni fara morala biblica sa defineasca paramentrii socio-culturali actuali. Una dintre cele mai ciudate caracteristici ale Europei de Vest este ca aproape niciunul dintre liderii nationali nu are copii si multi dintre ei sunt implicati in relatii alternative de familie. Inteleptul Solomon spunea clar: „Prin dreptate un rege zidește țara, dar cel care cere daruri o darâmă”(Proverbe 29:4). Lucrurile desigur nu stau deloc bine nici in Statele Unite sau Canada. Auzim aproape zilnic despre mai toti liderii locali sau regionali, de la primari la presedinti de companii, ca sunt implicati in situatii ce evidentiaza un comportament imoral. In fata acestei radiografii sumare omul credincios nu poate considera ca totul este in regula si ca nu avem ce sa facem pentru ca asta este sistemul. Daca vrem ca Isus Christos sa ne binecuvânteze tara, trebuie sa vedem ca liderii nostri reflecta aceeasi ingrijorare. Dumnezeu nu va onora blasfemia si El nu se lasa sa fie batjocorit. Uneori, in apararea liderilor care ar putea fi buni in principiu, dar se dovedesc foarte decazuti si rai prin actiunile/atitudinile lor, acceptam ideea ca fie adversarul lor este si mai rau fie ca scopul justifica mijloacele. Putem gasi tot felul de scuze de ce trebuie sa ne tinem de nas si sa facem ceea ce este necesar. Cadem usor in aceeasi capcana care a facut ca Israelul sa-si doreasca un rege ca natiunile. Acesta este motivul pentru care trebuie sa fim „. . . treji, vigilenti; pentru ca potrivnicul nostru, diavolul, umbla ca un leu care racneste, cautând pe cine sa inghita.” (1 Petru 5:8). A actiona ca lumea, folosind mecanismele si principiile din lume nu va aduce nici o imbunatatire vietii actuale si nici speranta pe care o cautam pentru viitorul copiilor nostri. Analizarea intregii situatii nu este o treba usoara si ne predispune spre un registru neconfortabil care ne va deranja si poate expune lucruri pe care si noi le-am adoptat tacit in viata si care nu sunt potrivite cu intelepciunea si morala ce vin dinspre Cuvantul lui Dumnezeu. Este benefic sa ne descoperim/analizam acumgandirea, actiunile, atitudinile, cuvintele pentru ca altfel nu are nici un rost sa ne lamentammai tarziu. Pe masura ce continuam sa ne gândim la ceea ce noi, ca fiinte umane si crestini, ar trebui sa ne asteptam de la cei care au autoritate asupra noastra in lumea politica, descoperim ca prezenta pacatului (a unor stari si actiuni ce n-au nimic in comun cu preceptele biblice) face totul extrem de complicat. Traind asa intr-o lume imperfecta si cazuta, suntem pusi spre final sa evaluam daca sa sustinem sau nu „raul cel mai mic”. Compromisul este in esenta o fractura de logica pe care o acceptam. Logica dicteaza ca daca alegi intre doua optiuni proaste, in care una e mai daunatoare decât cealalta, atunci tot nu te vei indrepta spre lucruri bune. Trebuie sa fim sinceri cu privire la ceea ce facem, mai ales intr-un loc ca NorthAmerica, unde in mai mereu raman doar doi in cursa finala. Desi exista partide minore care prezinta candidati, sau chiar candidati independenti, este greu sa-i convingi pe oameni ca au sansa cu votul lor sa efectueze genul de schimbare care ar fi necesara intr-o societate ce a luat-o complet razna. Nu cred ca ar fi o pierdere a sustine o parte terta care reprezinta valorile prin care ma definesc. Cu toate acestea, credinciosii care urmeaza sa sustina una dintre cele doua optiuni la alegeri trebuie sa se gândeasca bine asupra alegerii lor si sa se impace apoi cu rezultatele deciziei lor. Daca modul in care folosim votul este ceva cu care nu ne da batai de cap, probabil ca nu e un semn bun.Atunci când votam, luamo decizie morala. Intr-un fel depunemun juramânt cu stramosii nostri pentru a proteja natiunea pe care ei au organizat-o si protejat-o pentru binele nostru.Alua in considerare cu cine sa votezi este cuo chestiune extremde personala, care ne deschide spre controverse, respingeri si cel mai pagubos spre incurajarea latenta a unei comportament pe care il judecam la altii. Chiar daca am trait intr-o lume perfecta in care sa zicem, Ioan Botezatorul candideaza pentru functia de guvernator si adversarul sau eraApostolul Petru, tot ar trebui sa existe totusi un interes in a ne asigura ca, indiferent cine câstiga, ei isi tin promisiunile fata de sustinatorii lor, dar mai mult important isi tin cuvantul in fata lui Dumnezeu care le-a ingaduit sa fie in acea pozitie. Isus Christos, stând pe tronul Sau in Cer, este interesat de tot ce se intampla pe Pamant. In capitolul 66 (v. 1) al cartii veterotestamentale Isaia, putem citi despre ce are Domnul ca asternut pentru picioare. Ce inseamna mai exact asta in acest context? Sa ne gandim la ce foloseste acea piesa demobilier. Este un obiect in care o persoana isi poate ridica picioarele atunci când este in repaus. Christos ca un rege biruitor a incredintat bisericii chemarea de a duce tuturor natiunilor lumii, vestea buna a mântuirii prin har, prin credinta. Aceasta misiune include incurajarea liderilor nostri de a se smeri sub mana lui Christos - atât in rugaciune cât si in modul in care votam.Asustine un comportament rau inseamna direct a ii condamna, a-i afecta negativ pe cei care au nevoie de ajutorul nostru spiritual.Anu vota pentru un om rau, duplicitar, este in cele din urma un ajutor pe care il putem oferi acestora de a intelege ca exista o calemai buna care includemai mult decât puterea lumeasca. Ceea ce spune Iacov in scrisoarea sa este profund si poate fi aplicat pe deplin aici: „Apropiati- va de Dumnezeu si El se va apropia de voi. Curatati-va mâinile, pacatosilor, si curatiti-va inimile, oameni cu inima impartita.” – Iacov 4:8 Credinciosii nu ar trebui sa fie ezitanti in a asculta indemnurile Duhului Sfânt in domeniul politico-social. O parte a cresterii in credinta este sa nu asculti de “omul vechi” si sa mergi mai departe sub indemnurile “omului nou”, sfintit prin Har(Romani 8:5).Apostolul Pavel discutand (ne)cazul lispei de discernamant prezente in Corint identifica dorinta lor de a consuma incotinuu mancare de copii desi ei sunt acum adulti. Acest lucru nu este benefic sub nici o forma. Adesea ne este frica sa ne gândim la consecintele actiunilor noastre si inchidem ochii refuzand sa ne gandim bine inca de la inceput. Se intâmpla multe in lumea politica in care suntem prinsi asa de usor si daca ne-am lua o secunda pentru a le examina, ne-am da seama ca nu se potrivesc cu tipul de maturitate spirituala la care suntem chemati ca ucenici ai lui Isus Christos. Totceeaceseorganizeazainmediul socio-culturalestebazatmaimultpepromovarearaului si nu a binelui.Asta ne determina usor a crede ca ne aflam sub blestemul lui Dumnezeu. Si acest lucru este facut de liderii nostri intr-un mod intentionat prin reglemetari adoptate ce sunt in contradictie evidenta cu principiile Bibliei. Daca Dumnezeu ne spune ca a face “x” este bine/intelept, atunci cand cineva sau un guvern impinge o idee contradictorie, aceasta va duce doar la probleme pentru toti cei implicati. De aceea nu avem pace si armonie unul cu celalalt. Este ca si cum ai citi o reteta si te gândesti ca daca pui cauciucuri in loc de oua, (continuare in pagina 8)