Romanian Times | Ianuarie 2025

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit INCOGNOSCIBILITATEA ȘI COGNOSCIBILITATEA LUI DUMNEZEU, TEOLOGIACATAFATICĂ ȘI APOFATICĂ ȘI DIN NUMELE DIVINE Dintre numele divine după Sf. Dionisie Areopagitul și Sf. Grigore de Nazians „Zis-a iarăşi Moise către Dumnezeu: „….Dar de-mi vor zice: Cum Îl cheamă (pe Dumnezeu), ce să le spun?”. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: “Eu sunt Cel ce sunt”…” (Ieșire 3, 13-14).Așa Își revelează Dumnezeu numele Său lui Moise și tuturor generațiilor, răspunzând că, “Eu sunt Cel ce sunt”, adică Cel ce este mai presus de orice nume, precum este mai presus și de orice cunoaștere rațională după esența ființei Sale divine. Și mai înțelegând prin cuvintele: „Eu sunt Cel ce sunt”, că El, Dumnezeu, este Cel ce are cauza de existență în Sine, iar cele două universuri: ceresc și fizic, cu toate creaturile din ele, au cauza de existență în Dumnezeu. Cel care a adus descoperirea despre numele divine întâi a fost Sf. DionisieAreopagitul. Apoi, Sf. Grigore de Nazians sau Teologul, a fost printre primii care au formulat luminos învățătura despre numele divine. La fel a scris despre numele divine Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur și Sf. Efrem Sirul. Sf. Grigore când descrie despre numele divine, el pleacă de la faptul că „Dumnezeu este fără nume”, literar „de nenumit” de vreme ce firea este de neînțeles. Mintea omenească nu Îl poate cuprinde pe Dumnezeu, așa precum glasul omenesc nu Îl poate exprima (Ilarion Alfeyev, Sf. Simion Noul Teolog și tradiția ortodoxă, trad. din lb. eng. de Ioana Stoicescu și Maria-Magdalena Rusen, ed. îngrj. de pr. Eugen Drăgoi, București, ed. Sophia, 2010, p. 199, apud sf. Grigore de Nazians, Disc. 30, 17, 1 (260; și Disc 30, 17, 9-10, (262). Sf. Grigore de Nazians zice apoi că, numele de „iubire” este cel mai plăcut lui Dumnezeu (Ibidem, p. 199, apud sf. Grigore de Nazians, Disc. 22, 4 (226), să chemăm și aceasta credem cu atât mai mult cu cât Scriptura ne revelează că „…Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 8). Iar numele de Atotpoternic și-L descoperă Dumnezeu lui Avram, zicând: „Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: “Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană” (Facere 17, 1). Deci, nu era suficientă numai credința nestrămutată a lui Avraam în Dumnezeu, ci trebuia să facă și ceea ce era plăcut înaintea lui Dumnezeu, în revelarea Scripturii căci: „…credința fără d efapte moartă este” (Iacov 2, 20). Numele divine în prezentarea Sf. Simeon Noul Teolog Doresc să descriu prezentarea numelor divine după Sf. Simeon, ca să cunoaștem cât mai multe despre Milostivul Dumnezeu și să credem în arătările Lui spre credincioși și să ne apropiem și noi de El cu iubirea și dorul Sf. Simeon Noul Teolog. Întrucât am tratat despre numele divine, că Dumnezeu este Cel cumulte nume , într-o temă anterioară din cap I, Dumnezeu este lumină, să trecem acum să vedem dar, numele divine după Sf. Simeon N. Teolog. El zice că toate numele vin în lume de la Dumnezeu, iar oamenii au primit capacitatea de a da nume făpturilor create, adevăr care îl aflăm de la numele pe care le-a datAdam la toate creaturile în univers după creație, în descoperirea Scripturilor: „Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbaticea” (Facere 2, 19-20). Iar despre numele lui Dumnezeu, Sf. Simeon zice că numele Lui este „Cel ce este Dumnezeu Cel negrăit” (Ibidem, p. 200, apud sf. Simeon N. Teolog, Imnul 21, 248-256). Sf. Simeon scrie că, Dumnezeu nu are nume și este de negrăit și aceasta vine din cauza incognoscibilității sau a necunoașterii ființei Lui divine. În rugăciunea sa mistică, la începutul Imnelor sale, Sf. Simeon Noul Teolog cheamă numele lui Dumnezeu, zicând: „Vino, Comoară cu neptutință de numit. Vino, Numele cel mult dorit și murmurat neîncetat…și cum ești, ne este cu tot de negrăit” (Ilarion Alfeyev, Sf. Simion Noul Teolog și tradiția ortodoxă, trad. din lb. eng. de Ioana Stoicescu și Maria-MRusen, ed. îngrj. de pr. Eugen Drăgoi, București, ed. Sophia, 2010, p. 200, apud sf. Simeon, n. teolog, rug. mistică, în scrieri 3, p. 49). Iar pentru a exprima atributele lui Dumnezeu, Sf. Simeon folosește multe cuvinte în numirea Lui. Iată, mai jos din lista numelor divine date de Sf. Simeon lui Dumnezeu în rugăciunea sa mistică, în comparație cu listele alcătuite de Sf. Grigore de Nazians și Sf. Dionisie Areopagitul și astfel vom putea vedea că unele sunt la fel la toți, iar altele noi apar la Sf. Simeon, zicând: „Vino, Lumina cea adevărată. Vino, Viața cea veșnică. Vino, Taina cea ascunză. Vino, Comoară cu neputință de numit. Vino, lucrările cu neputință de glăsuit. Vino, Persoană cu neputință de înțeles. Vino, veselia cea nesfârșită. Vino Lumina cea neînserată. Vino, Așteptarea cea adevărată… Vino, Înviertea celor morți. Vino, Cel puternic…Vino, Cel cu totul nevăzut, nearătat și nepipăit. Vino, Cel ce pururea rămâi nemișcat și în fiecare ceas te miști întreg…Vino, Bucuria cea veșnică. Vino, Cununa cea neveștezită. Vino, Purpura marelui Dumnezeu și Împăratului nostru. Vino, Cingătoarea cea cristalină și plină de pietre prețioase. Vino, Haină imperială și Mâna dreaptă a Celui Preaânalt” (Ilarion Alfeyev, Ibidem, p. 200, apud sf. Simeon N. Teolog, rugăc. mist., în scrieri 3, pp. 49-50). În Imnul 45, unde Sf. Simeon prezintă vederea lui Dumnezeu în lumină, vom afla de o altă listă a numelor divine, în care zice: „Acest Unu (Dumnezeu) care Se arată, strălucește și luminează, Se împărtășește și Se comunică. Acesta este tot binele, și de aceea e numit de noi nu cu unul, ci cu multe nume: lumină și pace, bucurie, viață, hrană și băutură, haină, veșmânt, cort și casă dumnezeiască, răsărit, înviere, desfătarea cea nouă a credincioșilor, ospățul, delectarea de care ne bucurăm tainic, soare cu adevărat neapus și stea pururea strălucitoare, făclie care luminezi înăuntrul casei sufletului” (Ilarion Alfeyev, Ibidem, p. 201, apud Sf. Simeon N. Teolog, Imnul 45, în scrieri 3, pp. 244-245) . Numele dumnezeiești din această listă se pot împărți în trei categorii: mai întâi, cele care sugerează: „hrană”, „băututră”, „pâine”, „vin”, „ospăți”; apoi cele referitoare la Botez: „haină”, „baie”, „apă”, „curgere”, și a treia categorie sunt cele ce se referă la mistica luminii: „lumină”, „răsărit”, „foc”, „soare”, „stea”, „făclie”. Prin toate trebuie să înțelegem participarea credincioșilor la Dumnezeire, Botez, Euharistie și vederea mistică a luminii , care este dimensiunea lucrării Duhului Sfânt în credincioșii ce participă la Taine. În lista numelor divine date de Sf. Simeon, vedem apropierea de lista numelor divine date prima dată de Sf. DionisieAreopagitul ca: „viață”, „lumină”, „izvor al vieții”, „soare”, „stea”, „foc”, „apă”, care sunt intrate în numele divine ale lui Dumnezeu Cel cu multe nume, după arătările și lucrările Sale în lume. Spre deosebire de Sf. Dionisie și ceielalți, numele divine ale Sf. Simeon vin din experiența vieții lui duhovnicești de vederea luminii divine, spre deosebire de Sf. Grigore de Nazians care se oprește la numele divine de origine biblică. Apoi, dacă Sf. Grigore zice căci cuvântul „iubire” este un nume divin, Sf. Simeon zice că termenul de „iubire” este însuși ființa lui Dumnezeu cu neputință de numit și de înțeles, zicând: „A Cărui necuprindere aprinde dorul, iar cât e cuprins (din El) e un dor enipostatic. Căci iubirea nu e un nume, ci ființa dumnezeiască împărtășibilă și insesizabilă, negreșit dumnezeiască” (Ibidem, p. 203, apud sf. Simeon n. teolog, Imnul 52, în scrieri 3, p. 270), afirmație care este după Scriptura, care zice: „Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 8). Deci, cunoașterea lui Dumnezeu și aprinderea dorului după El, ca la Sf. Simeon N. Teolog, constă în iubirea de Dumnezeu a credinciosului. Iubirea care exprimă ființa taincă a lui Dumnezeu este de neînțeles, dar atunci când este „enipostatică”, ea se „împărtășește” și este cognoscibilă” (Ibidem, p. 203, apud sf. Simeon N. Teolog, Imnul 52, 15-19). Sf. Nichita Stithatul, ucenicul Sf. Simeon Noul Teolog, în cuvântul său înainte la Imnele Sfântului, putem vedea rezumarea învățăturii despre numele divine ale Sf. Simeon, zicând: „Prin urmare…trebuie să observăm cu pricepere extazul și îndumnezeirea acestui dumnezeiesc părinte (Sf. Simeon)…care, cuprins fiind pe de-a-întregul de dorul după Dumnezeu, ca unul rănit de dragostea Lui, Îl chema neîncetat și așa ajungea în Dumnezeu și Îl vedea ca lumină și Dumnezeu era astfel în Sf. Simeon, în descoperirea Scripturii: „...Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 Ioan 1, 4, 16). Astfel, Sf. Simeon N. Teolog, Îl chemă pe Domnul cu diferite denumiri dumnezeiești, imitând în aceasta pe marele Sfânt Dionisie…Sf. Simeon lăuda ca un înțelept teolog firea cea dumnezeiască și mai presus de fire și ca „fără nume” și ca numită cu orice nume” (Ibidem, p. 203, apud sf. SimeonN. Teolog, Cuvânt înainte, în scrieri 3, pp. 34-35, 39, cf. Dionisie, Divine names 1, 6).Așadar, bogăția și varietatea numelor divine la Sf. Simeon vin din „dorul” după Dumnezeu și „rănirea de dragostea” Lui, zice Sf. Nichita Stithatul. De menționat mai este că Sf. Simeon N. Teolog, numește atributele sau numele divine tot lumini, prin care Dumnezeu Cel ce este lumină (1 Ioan 1, 5) luminează pe cel ce participă la iluminare prin viața în Hristos și în Duhul Sfânt. Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (12) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut)