Romanian Times | Februarie 2025

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan Oh, da! Aș vrea să scriu un articol cu totul incendiar, un articol care să vină direct din inima lui Dumnezeu către mine și frații de credință! Și dacă aș avea destulă îndrazneală, m-aș sui pe acoperișurile caselor și aș striga: “Trezire!” Dar (O, binecuvântată flacără!) găsesc în mine însumi pajiști uscate și desișuri devastate de secetă… “Doar o scântie, Doamne, doar cu una să-mi atingi inima și apoi să mistui uscăciunile dinlăuntrul meu!” Cu gândul la strigătul pe care avea să-l scriu m-am trezit dintr-o dată la buza prăpastiei din propria mea umblare. “cât mai e din noapte, străjerule?” îmi vine sa strig cutremurat de gândul că ar putea veni clipa socotelii înainte ca sufletul meu sa guste pacea deplină a ascultării! Și iată-mă meditând cu frică și cutremur la ceea ce n-a trecut de mult prin gândurilemele: ascultarea. Și de ce? De ce am risipit eu și frații mei , anii plătiți cu sânge pe Golgota, fără o adâncă și cinstită judecată asupra celei mai înalte misiuni la care suntem chemați cu toții, la ascultare. Oh da, s-a vorbit mult despre asta, pe tonuri strigate sau șoptite, la amvoane sau in demisolurile rugăciunii și la tot felul de judecăți, în inactivitate sau în acțiuni pripite…Am fost martor la toate acestea dar fructul zămislit în frageda mea umblare a fost fie o libertate exuberantă dar nestatornică, fie o frică paralizatoare. Lipsea ceva înlăuntrul meu care să ridice zidiri trainice. M-am întrebat deseori de ce trecem cu atâta ușurință de la o extremă la cealaltă. Raspunsul a venit mult mai târziu, când am început sa simt inima Tatălui printre, dar și în rândurile Scripturii, când, desbrăcat de emoția crudă a momentului am început să-mi angajez mintea în căutare. Și , așa cum spuneam în articolul precedent, nu înțelegerea Adevărului ci cunoașterea acestuia contează. Harul cunoașterii nu numai că eliberează dar, în contextul acestuia, depune aur de noblețe in inima omului…Vorbeam cu frații mei slujitori de la Evangel despre Ezra și despre respectul sau reverența extraordinare pe care el le dovedea față de adevărul scripturii. Ezra dupa cumeste știut era cel mai proeminent învățat al vremii, om cu o nemrginită influență în împarăția Medo-Persană atât printre Evrei Harul Ascultării cât și printre neamuri. El cunoștea legea cu deamanuntul și el și-a pus inima, ca urmare, în răspândirea cunoașterii acesteia în rămășița poporului evreu. El nu și-a cruțat eforturile și numele bun pe care îl avea înspre împlinirea voii lui Dumnezeu în viața poporului ales. Această minte strălucită a pătruns adânc în cunoașterea adevărului și observăm, ca rod, nașterea nu a unui intelectual sofisticat al vremii ci a unui om dăruit în atrăi și a umbla în ascultare. Acest om nu pășea în nebuloasa credinței oarbe bazată pe emoții de moment ci pe un teren solid al unei realități terestre care-i era ostilă dar dar binecunoscută, și pe stânca realității cerești cuprinsă în sulurile Torei. Ezra era pe drept numit de tradiție ca al doilea Moise. De fapt Moise ,Samuel și Ezra au fost pivoții apariției vechiului testament. Talmudul îi atribuie lui Ezra canonizarea vechiului testament sub numele de “Legea, Profeții și Scrierile”. Personal găsesc că sarcina de pe umerii lui Ezra nu era cu nimic mai ușoară decât cea de pe umerii lui Moise. Moise era, fizic, față în față cu Dumnrezeu, Ezra era conectat cu Dumnrzeu prin cunoaștereaAdevărului. Estre adevărat, condeiul lui Ezra nu avea proprietățile miraculoase ale toiagului lui Moise, dar roadele lui nu sunt cu nimic mai prejos. Atitudinea reverentă a lui Ezra față deAdevăr mă duce la o inevitabilă concluzie: Ezra L-a cunoscut pe Dumnezeu! Citiți Ezra capitolul 9 înspre iluminare. Apoi citiți Daniel capitolul 9. Daniel era “omprea iubit și scump” înaintea lui Dumnezeu și era părtaș (iertați-mi metafora!) la sfatul ceresc de taină. Tainele cele mai adânci i-au fost desvăluite lui Daniel. Daniel studia în cărți și recunoștea vremea în care trăia. Și el ca și Ezra cunoștea realitatea terestră care îi era și lui ostilă (vezi groapa cu lei) dar în acelaș timp cunoștea și realitatea cerească cea dătătoare de pace și putere. Vedem în Ezra și în Daniel, doi cărturari cu nemaiîntâlnită influență, neclintiți în credința lor, neprihăniți în ascultare… Haideți acum, cu toată smerenia, să ne oglindim în viețile celor doi și să vedem unde suntem? Ezra și Daniel au Studiat: asta nu ca să învingă în dezbaterile publice ci să slujească societății în care trăiau. Ei au dat dovadă de altruism lăudabil în efortul lor. Ezra a recunoscut vremea și planul lui Dumnezeu pentru scoaterea poporului din robie și și-a folosit influența. Daniel deasemene a cunoscut din carți împinirea anilor de robie și s-a pus pe genunchi… Amândoi erau înlți demnitari în împarația Medo-Persană. Cu alte cuvinte erau foarte versați în viața “politică a societății”. Poate că , în contextul de azi ar fi fost candidați la poziții de senatori sau președinți… Ei nu au stat pasivi lăsând pe vicioșii politici să-și facă de cap. Gradul de influență pe care cei doi titani ai Scripturii presupunea că ei posedau o înaltă pricepere în treburile economice și spirituale ale statului. De fapt capabilitățile lui Daniel au fost cunoscute si recunoscute de o întreagă suită de împărați… Valorile promovate de Daniel au fost apreciate atât in imperiul Babilonian cât și in cel Medo-Persan. Studiul aprofundat al scripturii si aplicabilitatea acesteia în sistemul politico-economic al vremii au zidit în Daniel valori universale… DUMNEZEU NU CITESTE SONDAJE DE OPINIE Ne-am trezit intr-o lume unde oamenii nu inteleg nimic din ceea ce spunem. Ba uneori mai mult, nici macar nu pot concepe un motiv sa inteleaga ceea ce spunem. E greu sa acceptam aceasta realitate pentru ca pare ca doar acum o clipa (zeci de anii in urma de fapt) emisiunile TV faceau referiri ocazionale la arca lui Noe, la batalia de la Ierihon sau la hranirea celor cinci mii, iar toata lumea stia despre ce era vorba. Principiilemorale biblice erau larg acceptate, doar pentru ca veneau din Biblie. Indiferent daca (North) America sau in Occidentul au fost sau nu „natiuni crestine,” crestinismul era inteles si intr-o masura minimala, apreciat. Acum nu mai este cazul. Ignoranta generala fata de Biblie este egalata doar de dispretul fata de ea. Nu doar ca principiile biblice nu mai sunt acceptate ca atare, ci din contra, un standard moral are sanse mai mari sa fie respins daca oamenii afla ca provine din Biblie. Confruntarile culturale – care sunt, prin definitie, batalii teologice – au dus spre un momentum actual in care trebuie sa apreciem curajos intoarcerea la o normalitate de bun simt. Desigur este important sa observam/remarcam (pe) cine a ramas ferm atunci când Adevarul nu era popular si sa facem loc pe banca coristilor si celor care au avut nevoie de mai mult timp (decât ne-ar fi placut noua) sa se ridice de pe gardul indeciziei. Biserica este in momentul in care poate sa isi recupereze curajul in ansamblu si in loc sa ne plângem ca acest lucru nu s-a intâmplat mai devreme sa ne bucuram de momentul actual si sa invatam cum sa nu mai adormim in post. Trist este faptul ca adevarul biblic nu a fost inlocuit de o alta filozofie coerenta. Golul urias din cultura noastra a fost umplut cu o combinatie de pseudo-psihologie neo-freudiana, sloganuri spirituale demne de abtibilde auto si afectiuni mentale sarbatorite eufemistic. Spre exemplu ce mai intelege lumea azi despre conceptul de „justitie”? Conceptual “justitia” a fost inteleasa in mod comun in civilizatia occidentala din vremea in care Moise a coborât de pe Muntele Sinai. Astazi cuvântul “justitie” nici macar nu mai exista singur. Este folosit doar ca o baza de sustinere pentru termeni precum „justitie sociala,” „justitie trans” sau „justitie pentru imigrantii fara acte,” toate menite sa sustina idei care, in mare parte, sunt doar capricii excesiv ornate si afirmate. Oamenii pot vorbi ore intregi — cu pasiune — despre justitia sociala, fara sa aiba nicio idee despre ce este, de fapt, justitia. Iar daca incerci sa le explici, se vor uita la tine ca la un calator in timp care neaga existenta fluturilor la Polul Sud. Aceasta este doar una dintre numeroasele idei fundamentale pierdute odata cu re- păgânizarea culturii occidentale. Inca un exercitiudememorie despre…valoarea pocaintei. Iti mai amintesti vremurile in care politicienii sau oamenii cu rang prinsi intr-un scandal isi dadeau demisia de rusine? Serios, asta chiar se intâmpla.Asa era cand erameumic (secolul trecut)…Fie ca era sincera sau nu, pocainta era recunoscuta ca un pas necesar in procesul de iertare si restaurare.Astazi acumpocainta a disparut si cel mai probabil vedemo parada care celebreaza pacatul decât o exprimare ce imbina rusine si cainta. In opinia mea, una dintre marile provocari cu care se confrunta biserica in acest moment este definirea a ceea ce este acceptabil in spectrul conservator. Atunci când stii ca ai fost mintit inmod repetat incepi sa pui la indoiala totul. Ca oameni credinciosi suntemchemati sa ne punem straja gurii, iar pentru a raspunde duhului acestui veac fara a cadea intr-un alt duh care nu este Duhul lui Dumnezeu ne va trebui intelepciune. Atât de multe principii crestine au fost abandonate incât nu mai avem un limbaj comun cu cei care sunt in jurul nostru. Nu mai impartasim aceleasi valori si nici macar nu mai avem o intelegere comuna despre ceea ce este valoros. Cum poate un crestin sa vorbeasca intr-o astfel de cultura? Se spune ca prima regula pentru a iesi dintr-o groapa este sa te opresti din sapat. Dar regula de dinaintea acesteia este ca, daca vezi pe cineva sapând o groapa, sa nu cazi in ea. Daca vrem sa schimbam cultura, nu trebuie sa ne lasam prinsi in presupunerile ei. Acesta este motivul pentru care denominatiile progresiste se prabusesc: sunt pur si simplu redundante. Tot ce spun ele este deja transmis de orice film, emisiune TV, carte sau conferinta motivationala, probabil intr-un mod mult mai atractiv. Exista o diferenta intre fapte si adevar. Faptele se bazeaza pe ceea ce se intâmpla practic in fata ta. Adevarul se bazeaza pe puterea supranaturala scrisa in Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia nu spune: „Veti cunoaste faptele si faptele va vor face liberi.” Biblia spune: „Veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi.” (Ioan 8:32. Studiem Cuvântul lui Dumnezeu si intelegem cum caile Lui sunt diferite de caile oamenilor: „Dumnezeua ales lucrurilenebune ale lumii ca sa facade rusinepe cele intelepte;Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca sa faca de rusine pe cele tari.” (1 Corinteni 1:27) Sa lasamAdevarul sa se imbibe in noi pâna când ne patrunde in oase si vom putea degaja in orice imprejurare o credinta de neclintit ca realitatea Ii apartine lui Dumnezeu. El a creat-o, El controleaza fiecare atom din ea si Dumnezeu nu citeste sondajele de opinie publica. Anul 2024, fiind un an electoral pentru mai mult din 75% din populatia globului, a fost unul in care o cantitate disproportionata de atentie a fost acordata politicii. Dar realitatea este ca in 2025 sunt biserici de construit, copii de crescut, casnicii de intarit, prietenii de cultivat, carti de citit, afaceri de inceput, idei de inteles, suflete de câstigat, rugaciuni de inaltat, inchinare de adus si predici de cuvantat – iar majoritatea acestora nu ar trebui sa fie centrate pe ultimul comunicat de presa de la CasaAlba sau de la Guvern. VAURMA (continuare in pagina 9)