Romanian Times | Martie 2025

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas LUMINANECREATĂ ȘI LUMINACREATĂ Din teologia luminii divine necreate la Sfinții Părinți Din primele secole putem aminti despre teologia luminii divine necreate la Sfinții Părinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur, Evagrie Ponticul, Macarie Egipteanul, Maxim Mărturisitorul și Isaac Sirul. Sf. Vasile cel Mare învăță să „cinstim Sfânta Treime cea unită în ființă și arătată în trei fețe”. El este alături de linia teologică a Sf. Dionisie Areopagitul din secolele I-II. „Cinstind Sfânta Treime unită în ființă și arătată în trei fețe”: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, cinstim în același timp unica Lumina divină și necreată, Care aparține lui Dumnezeu întreit în Persoane sau Fețe, de unde vine lumina Sfintei Treimi în trei străluciri , după Sf. Simeon N. Teolog, care zice în canonul de rugăciuni, înainte de Sfânta Împărtășanie: „Cu totul adevărat este cuvântul Săpânului și Dumnezeul meu, că cel ce se împărtășește cu Darurile cele Dumnezeiești și îndumnezeitoare nu este singur, cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluce, Care luminează lumea” (Cartea de Rugăciuni, tipărită cu binecuvântarea ÎP Sfințitului Iustinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului). Deci, dinUnicașiAceașiLuminaDumnezeiască și necreată, străluceșteTatăl șiFiul și Duhul Sfânt, Unul Singur Dumnezeu în Treimea cea Sfântă și de o ființă și nedespărțită. Sf. Grigore de Nazians sau Teolog, vorbind de lumina Unică dumnezeiască necreată , o descrie ca o lumină în trei Sori în: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Și tot Sf. Grigore de Nazians zice că: „Nici nu am început să cuget la Unitate şi Treimea mă şi scaldă în slavă Sa. Când aduni pe Cei Trei în aceeaşi cugetare, văd o singură flacără, fără a putea împărţi sau analiza lumina unificată...triada se închide în desăvârşire; astfel dumnezeirea nu rămâne limitată şi nici nu se risipeşte la nesfârşit” (Sf. Grigorie de Nazianz, Cele cinci Cuvântări despre Dumnezeu, trad. lb. greacă de pr. Gh. Tilea și N. Barbu, după ediția din 1947-2008). Acești Sf. Părinți, mai sus amintiți, împărtășesc o mare experiență a vederii luminii necreate , și apropiată de teologia luminii necreate a Sfântului Simeon, dar nu au descris atât de mult despre vederea luminii divine necreate ca Sf. Simeon Noul Teolog, care a dezvoltat teologia luminii dumnezeiești necreate. Bineînțeles, că după Părinții din primele secole au mai scris și alții despre vederea luminii divine necreate, dar nu e loc aici să amintim despre toți. Despre Sfinții Părinți, cu privire la vederea luminii dumnezeiești, am amintit și într-o temă anterioară, dar în această temă a lumininii divine necreate o să reamintesc iarăși din experiența lor despre vederea luminii necreate , întrucât se încadrează în prezenta temă. Mai ales, că Sfinții afirmă că „Dumnezeu este lumină după firea Sa’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 277), după cum o să vedem în cele ce urmează, fiindcă se încadrează în revelația Scripturii care zice: „…că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El’’ (1 Ioan 1, 5). Mai întâi, să aflăm despre lumina divină necreată la Ava Evagrie Ponticul, care a fost primul monah scriitor (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 277, apud Despre concepția evagriană referitoare lavederea luminii de cătreminte, veziGuillaumont, „Vision’’; idem, Origines, pp. 145-147, Bunge, Geistgebet, pp. 62-73). Un fragment din scrierea lui Evagrie Ponticul: „Antiretikos’’, este dedicat „Sfintei lumini’’, care este văzută de „ochii minții’’, după cum descrie mai jos astfel: „Eu și robul lui Dumnezeu Ammona am vrut să aflăm de unde vine această lumină. Așadar, l-am întrebat pe Sf. Ioan Tebeul dacă mintea după firea ei strălucește și Lumina purcede din minte sau altceva se arată din afară și o luminează. El a răspuns și a zis: „Omul nu își poate da seama de asta; dar totuși fără harul lui Dumnezeu mintea nu poate fi luminată în timpul rugăciunii’’ (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 277, apud Evagrie Ponticul: „Antiretikos’’). Astfel aflăm că, cele trei persoane de mai sus amintite, au trăit experiența vederii luminii divine necreate, dar Ammona și Evagrie căutau să explice natura experienței vederii luminii divine, prin ideea unei lumini naturale a intelectului, dar Sf. Ioan Tebeul, afirma că „lumina este de origine divină’’, adică lumina necreată care iradiază de la Dumnezeu în afară și luminează. După toate frământările, Ava Evagrie Ponticul a afirmat el însuși, referitor la lumina necreată, că este „binecuvântata lumină a Sfintei Treimi’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog și tradiția ortodoxă, trad. din lb. engl. de Ioana Stocescu și Maria- Magdalena Rusen, ed. îngrij. de pr. Eugen Drăgoi. București: Editura Sophia, 2010, p. 277, apud Evagrie Ponticul, Thoughts, XLII (55), fiindcă „Dumnezeu este lumină după firea Sa’’(Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., apud Evagrie P., cf. Gnost. Chapt. 1, 35 (33). Lumina minții omenești are strălucirea ei proprie (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., apud Evagrie P., Gnost. 45, (178), unde Evagrie Ponticul face referire la Sf. Vasile cel Mare (cf. pract. 64, (648-648). cf. Prayer 74, (1184 B): că „este lumina care lucrează în minte’’, spre iluminarea minții omenești pentru vederea luminii divine necreate. Despre Evagrie aflăm că s-a nascut în 345 la Ibora, în Pont, unde tatăl sau era horepiscop. Retragerea lui SfințilorVasile cel Mare și a lui Grigorie de Nazianz laAmesoi, 357-358, pentru a se familiariza cu viața monastică, l-a pus pe Evagrie în legatura cumarii capadocieni. Sf. Vasile cel Mare, l-a numit citeț pe Evagrie din Pont, despre care mai tarziu îl va descrie drept „coloana adevărului, capadocianul Vasile», dar îl prezenta ca maestru mai ales pe Grigorie de Nazianz, zicând că: „am învățat de la dreptul Grigorie’’ de Nazians, Teologul. Referitor la luminaminții ce vine din actul creației, din naștere, ea poate fi întunecată de multe ori de întunericul necredinței în Creatorul ei Dumnezeu. Între lumina umană și lumina dvină este o – înrudire -, care rezultă din creația omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27), și astfel lumina minții este înrudită cu Creatorul ei, Dumnezeu. Mintea și sufletului credinciosului sunt transfigurate în timpul rugăciunii, de lucrarea luminii divine necreată ce iradiază din Dumnezeu spre cel credincios în rugăciune. DupăAva Evagrie, definirea Psalmului 75, 3: „sufletul rațional’’ al omnului devine templu al lui Dumnezeu, iar „mintea luminoasă sălașul lui Dumnezeu’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., 278, apud Evagrie P., Skemm. 25 (377), după Scriptura: „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu …’’ (1 Cor. 6, 19). „Amestecat cu Duhul, sufletul e ajutat de ceva mai mare ca el. Sufletul e legat şi produs de har” (Sf. Grigori de Nazianz). Ce lucrări divine în ființa umană când devine templu al Duhului Sfânt. Ava Evagrie Ponticul, în lucrarea sa Skemmata, care se zice că ar fi Reflecții, atribuită lui Nil Sinaitul, sunt definiții referitoare la starea sufletului în rugăciunii: 1. Starea originară a minții, este înălțimea inteligibilă asemenea culorilor cerești; mintea se împărtășește și de lumina Sfintei Treimi în timpul rugăciunii’’(IlarionAlfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 278, apud Evagrie P., Skemmata 4, (374). 2. Rugăciunea este acea stare a minții în care este învăluită cu totul în lumina Sfintei Treimi’’ (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 278, paud Evagrie P., Skemm. 27 (377). După altă definiție a lui Ava Evagrie este: „Mintea îndumnezeită, este mintea liniștită de orice mișcare și este îmbrăcată în lumina vederii Treimii’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., cit., apud Evagrie P., Gnost. Chapt. 53 (464-465). După Evagrie lumina poate fi prezentată astfel: 1. „în timpul rugăciunii, mintea își vede lumina naturală, creată ; 2. Mintea vede lumina Sfintei Treimi, necreată ; 3. „mintea își vede frumusețea sufletului; 4. Mintea se amestecă cu lumina Sfintei Treimi, și toate în timpul rugăciunii. Vederea luminii este văzută de Evagrie un rod al nepătimirii, curăției minții și rugăciunii, după cuvinteleMântuitorului: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu’’ (Matei 5, 8). Evagrie mai arată și necesitatea lucrării lui Dumnezeu în mintea credinciosului pentru vederea luminii divine necreate (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 279, apud Evagrie P., apud cf. Scemm. 2 (374). La Sf. Macarie Egipteanul se întâlnesc în Omiliile sale scrieri referitoarea la vederea lumini divine necreate. Sf. Macarie interpretând Scriptura de la Iezechil 1, 1: „…la râul Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am văzut nişte vedenii dumnezeieşti’’ , zice că este descrisă starea sufletului ce se împărtășește de lumina divină care este cea necreată, zicând: „Pentru sufletul care se învrednicește să se împărtășească de lumina Lui (Dumnezeu) și să se îmbrace cu frumusețile slavei celei de negrăit, devine în întregime lumină, în întregime față, în întregime ochi…sufletul care a fost luminat în chip desăvârșit de frumusețea cea de negrăit a slavei luminii necreate a feței lui Hristos, care a intrat în comuniune cu Duhul Sfânt în chip desăvârșit se face în întregime lumină, ochi, față, slavă și duh’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon N. Teolog…, pp. 279-280, apud Sf. Macarie Egipteanul, Hom. 1, 2 (2). Cinzeci de Omilii duhovnicești, trad. rom. de pr. prof. dr. C. Cornițescu, în PSB 34, București, 1992, p. 87). Astfel Sf. Macarie, luând mai departe Scripturi de la proroocul Iezechil, descrie cum se împărtășește credinciosul de Duhul Sfânt și cum sufletul său este transfigurat de lumina divină necreată și este luminat de strălucirea slavei lui Hristos Domnul. O parte mare din Omiliile Sf. Macarie sunt orientate după diferite feluri de vedere a lumini divine, zicând că uneori Sf. Cruce i-a apărut ca o lumină. Sfântul Macarie mai afirmă că Cel nevăzut poate fi văzut de suflete despătimite și vrednice: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu’’ (Matei 5, 8), care pot „să Îi simtă dulceața și să se bucure de bunătatea Luminii negrăite’’ (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog,op. cit. p. 280, apud Macarie Egipteanul, Hom. 4, 11, (36), adică luminii dumnezeiești necreate. Sf. Macarie scrie despre ochii spirituali a minții, a inimii și ochii sufletului, prin care se poate vedea Dumnezeu, în măsura în care lumina dumnezeiască le va îngădui, celor despătimiți și ajunși la starea iluminării, curați cu inima (Matei 5, 8) Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (14) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut)