Romanian Times | Aprilie 2025

Povești de viață… istoria unei păpuși, de Mara Circiu, Atlanta, Georgia ROMANIANTIMES Pentru invitata mea de astăzi, d-na Anca Chindea, Ancuța, cum o alintă cei dragi, acest moment frumos în care viitorul a intrat cu pași tiptili și totodată îndrăzneț în suflet și în casa a fost ecoul unei amintiri din copilărie…pentru că d-na Ancuța are darul poveștilor, o voi lăsa pe dânsa să ne poarte la începutul poveștii, “Aveam mai bine de 40 de ani, când mi-a ajuns în mână o păpușă de porțelan, fără un picioruș. Așa a început frumoasa poveste a papușilormele, am cumpărat papușa cu un singur picioruș pentru ca am vrut sa-i repar, ei piciorușul si mie sufletul! Și am reușit! Papușica aceasta m-a dus cu gandul la papușa mea din copilarie…plecasem la câmp, împreună cumama și fratelemai mic, iar în bagaje printre mâncare, apă, haine și sapă, mama mi-a strecurat și o păpușă. Pe drum, o parte din ea s-a pierdut. Când a venit vremea de joaca, după munca la câmp, nu am mai putut, păpușa nu mai era întreagă. Am suferit cumplit atunci, iar după mulți ani, ținând această păpușă de porțelan în mâini, m-am gândit ce mult m-aș fi bucurat “Există întotdeauna în copilăria noastră un moment când uşa se deschide şi lasă să intre viitorul! ”~ Deepak Chopra să o am în copilărie...vizitatorii mei au botezat-o “Ancuța”, ei spun că-mi seamănă la chip...și le dau dreptate! Așa a prins viața aventura papușilor mele, eu le-am salvat pe ele, și ele m-au salvat pe mine.” Ancuța Chindea s-a născut pe meleagurile bistrițene ale comunei Silivașu de Câmpie, într-o familie de oameni credincioși și gospodari, mari iubitori ai tradițiilor și portului popular românesc, fiind a doua fată din cei trei copii ai familiei Furnea. În anii `90 și-a urmat soțul la Târgu Mureș unde locuiește și acum, însă soarta tristă i-a despărțit prea devreme, în tinerețe, Anca rămânând văduvă și cu doi baieti pe care urma să-i creasca singură. A lucrat în domeniul bancar pentru un sfert de secol și poate că dacă destinul nu i-ar fi aruncat în cale o nouă piedică ar fi stat în continuare deoparte de pasiunile sale artistice, de a crea și a scrie. O afecțiune medicală severă a schimbat traiectoria drumului său, și dupa ce a încetat activitatea în domeniul bancar, a luat acul în mână și a început să îmbrace păpușile în mândrul nostru port popular! Pasiunile Ancuței nu se limitează doar la arta vestimentară. Ancuța iubește poezia și adoră poveștile: “Prin scris amreușit să îmi descarcsufletul,m-aminspirat dinrealitate, am spus lucrurilor pe nume, a fost o terapie și o binecuvântare cerească.” Semnate sub pseudonimul literar “Chindeanca”, vă invit să lecturați cărțile publicate până în prezent: “A pornit la drum cu tinerețea, Ceasul de taină al gândului mărturisit, si Oglindire în suflet și în credință”. Pentru că este pasionată de tot ce e frumos si autentic, Ancuţa Chindea a dat curs unei noi provocări, și a reuşit ca în doar câţiva ani să aibă o frumoasă colecţie de costume populare, iată ce ne spune dânsa despreaceastănouăpasiune, “ Prin2018, nu aveam un costum popular întreg să mă duc la o nuntă, în Maramureş – eram invitaţi la o nuntă şi efectiv nu aveam un costum popular întreg cu poale, cu cătrinţă, cu tot. Şi atunci am zis că eu n-o să iau niciodată (continuare in pagina 20) PRIMĂVARAMEA, versuri Anca Chindea Mă tot gândesc la primăvară, O port în suflet şi-o păstrez în gănd. Nerăbdătoare o aştept s-apară, Să prindă viață toate, rând pe rând... Cu fiecare răsărit de soare Aștept ca mugurii să reînvie, Mi-e dor să văd iar pomii-n floare, Mi-e tare dor de-a mea copilărie ! Dar oare cui nu-i este dor De primăvară şi de tinerețe ? Dar de mirosul florilor de măr, De iarba verde crudă din fânețe ? Cui nu-i e dor de-acea cărare Pe care zilnic se ducea la şcoală...? De razele călduțe de la soare Și de un colţ de pâine goală? Când mă gândesc la primăvară, Mă văd din nou copilă pe acasă, Ca-n vis, pentru a nu ştiu-câta oară, Iar văd acății înfloriți pe coastă. Iar văd, ocolul mieilor târzii Şi caşul pus la scurs în pânzătură, Albinele zburând prin păpădii... Şi cloştele cu pui prin arătură. O văd pe mama tânără-n ogradă, Pe frații mei cei dragi, pe amândoi, Pe tata cum lucrează prin livadă Şi-mi amintesc ce fain era la noi ! Aş da oricât să pot întoarce timpul, Cu anii să mă-ntorc în primăvară... Să pot să schimb şi-n viață anotimpul Şi să rămân aşa măcar o vară ! Dar ştim cu toții că acestea-s visuri, Căci anii zboară peste anotimpuri... Şi ce-mi doresc acum, nu pot avea Decât în suflet şi în mintea mea.