Romanian Times | Mai 2025

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan Ochiul meu de data asta este o prelungire a privirii lui Dumnezeu înpre lăuntrul meu și concluzia logică a acestui fapt este o actiune sau cel puțin un îndemn la acțiune. Față în față cu această realitate, primul nostru simțământ este tot unul de discomfort dar de data aceasta cu o bătaie mult mai lungă și cu roade benfice, cu reverberații eterne… Este atât de simplu să te lași pradă nostalgiei. Fapt știut este ca nostalgia este rareori constructiveă și încă și mai rar vine în ajutorul cuiva. “Vremurile bune“ de odinioară s-au dus. Nimic nu mai este din ce-a fost. “S-au dus oamenii de bine“ strigă scriptura. Sunt două moduri mai predominante în care suntem tentați să ne înfațișăm cu schimbarea. Cel mai des îmtâlnit este modul pasiv de a te înfățișa cu adevărul iar celălalt este un mod care implică o atitudine sau mai degrabă o luare de poziție. Cel de-al doilea este mai degrabă o înfruntare a adevărului sau a schimbarii care au generat nostalgia. Este foarte relativ factorul schimbarii inconvenabile care poduce nostalgia. Un fapt șocant de-a dreptul este că natura acestei schimbari este de cele mai dese ori subiectivă sau de natură perceptivă. Vreu să spun că de fapt adeărată schimbare în acest caz este doar o achimbare a percepției sau a pradigmelor care ne cârmuiesc ansamblul de discernere. Privind în urma cu câțiva ani nu mi-a fost greu sa vad lamurit exemple în propria mea viață care par să dovedească rolul omului de dinlăuntru în luare de atitudini uneori șocant de nepotrivite cu realitatea. De fapt nu despre nostalgie mi-am propus sa vorbesc dar ea, nostalgia este cea care m-a urnit în aventura acestei meditații… De fapt, îmi zic nu mi-r strica un scurt popas la porțile nostalgiei în vederea unui mai degrabă popas intelectual decât a unei analize aprofundate a ceea ce de fapt rareori poate fi analizat cu sânge rece. Dicționarul explicativ al limbi Române definește nostalgia ca fiind “sentiment de tristețe, de melancolie provocat de de dorința de a revedea un loc iubit, o persoană iubită sau de a retrăi un episod trecut…” Cu bună știință am tipărit “melancolia” cu litere italice. Acest cuvânt este definit de aceeași sursă drept “Stare de tristețe , de deprimare, amestecată cu visare și cu dorință de izolare.” (!!!) Noi, oamenii, muritori și deseori neajutorați, în călatoria noastră pământească suntem Nostalgia tentați să ne lasăm copleșiți de acest sentiment nu atât din dragoste pentru lucrul pierdut cât din dorința firii noastre pământești de a judeca, de a evalua ceva existent ca fiind mai prejos decât ceea ce ar putea exista dacă noi înșine am deține controlul. Este oare de mirare că un sentiment în aparență nobil poate fi atât de drastic pervertit pe tărâm spiritual? Care dintre lucrurile lăsate și îngăduite de Dumnezeu nu au fost pervertite? Care dintre lucrurile de greutate și valoare cerească nu au fost falsificate pentru a putea fi folosite în exact contrariul a ceea ce a plănuit Dumnezeu? Totuși îmi zic, nostalgia nu a fost niciodată benefică sufletului uman. Factorul demoralizator al acesteia nu a trecut neobservat de Creatorul tuturor lucrurilor… Nu m-aș grabi sa cataloghez ca păcat sentimentul nostalgiei ci mai degrabă l-aș numi drept un stigmat al neputinței sau al insuficienței omului în vederea propriei sale împliniri. Dumnezeu nu condamnă nostalgia ci mai degrabă o descurajează. Iată o pildă din Biblie care ne-ar pute conduce înspre o reală evaluare a ceea ce încercăm să înțelegem din aceste rânduri: “Cine a mai rămas dintre voi din cei ce au văzut casa aceasta în slava ei dintâi? Și cum o vedeți acum? Așa cum este nu pare ea ca o nimica în ochii voștri?” (Hagai 2:3) Dumnezeu vede sentimentele lor și El însuși le arată ca venind dinlăuntrul lor. Lucrurile “par” de nimic dar realitatea este alta. Slava casei din urmă va depăși slava casei dintâi. Cu alte cuvinte Domnul le spune: “Voi trebuie să vă schimbați modul de a privi lcrurile. Voi priviți prin ochii voștri și nu vedeți pentru că amintirile vă împiedică.” De fapt modul deosebit de selectiv în care ne mobilăm memoria crează întotdeauna o imagine distorsionată a trecutului. Și acum cititorule, fi cinstit cu tine însuți și vezi: câte din plasmuirile memoriei tale asupra unui fapt trecut sunt conforme cu realitatea? Îmi amintesc de primii ani petrecuți în țara aceasta. Nimic nu mai era așa cum știam eu ca trebui e să fie lucrurile. Mâncarea nu mai avea acelaș gust, florile nu mai aveau acelaș miros, dragostea fraților nu mai era atât de caldă ca a fraților de dincolo. De prisos să vă spun că astfel de gânduri nu mi-au folosit prea mult. Domnul însă a găsit cu cale să întorcă lucrurile înspre binele meu. Cu alte cuvinte El m-a învățat o lecție: “Nu te grăbi să iei o poziție bazat pe imagini sau percepții venite din amintiri!” Domnul ne îndeamnă la luciditate. Nu, să nu cumva să credeți că Domnul minimalizează rolul amintirilor! În multe alte ocazii Domnul ne îndeamnă să ne amintim: “Adu-ți aminte de unde ai căzut.; pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi!”(Apoc.2:5) Sau: “Adu-ți aminte dar cum ai primit și ai auzit! Ține, și pocăiește-te!”(Apoc.3:3) Cu alte cuvinte este bine sa folosimamintirile ca să privim înlăuntrul nostru, prin prisma Creatorului. Și nu numai să privim ci să nu fim nepăsători de starea noastră. Poate că aici este vorba tot de o stare de nostalgie, cu mult mai deosebită de stările pe care noi le PAPA TRUMPAMERICANUS Asa cum se stie Papa Francisc – al 266 lider al Bisericii Romano-Catolice – a murit recent iar in locul sau a fost ales Cardinalul Robert Francis Prevost. Acesta si-a ales numele Leo XIV si va ramane in istorie drept primul Suveran Pontinf american. Imediat dupa celebrul anunt “Habemus papam” au inceput sa apara pe diferite conturi de socializare, poze generate cu ajutorul inteligentei artificiale prezentand in hainele papale pe Conor McGregor sau Donald Trump, ca sa-i numesc pe cei mai cunoscuti.Ambele imagini, ca si multe altele, au generat starnit indignare din partea catolicilor. In ceea ce il priveste pe Trump el a negat ca ar fi avut vreo legatura cu imaginea desi ea a aparut initial pe profilul sau personal din reteaua “Truth Social”, apoi a fost redistribuita pe contul oficial al CaseiAlbe. Totul vine dintr-un context anterior in care Trump a raspuns glumind la o intrebare, ca i-ar placea sa fie urmatorul papa. Inainte sa continui as vrea sa-mi clarific pozitia din care scriu: in primul rand, nu sunt catolic si nu am nici o miza personala in ceea ce priveste Papa de la Vatican. In al doilea rand, nu am votat pentru Trump intrucat nu sunt american. Nu rezonez cu toate ideile lui politice si uneori sunt incomodat de manifestarile personalitatii sale. Cu alte cuvinte parerea mea nu este este generata de o pozitie pro sau contra fata de nici o parte. Trump stia de existenta imaginii si a postat-o (chiar daca nu el a generat-o) aratand astfel sustinerea sa. Este clar pentru mine ca a fost doar o gluma dar nu stiu daca gluma asta a fost chiar asa de reusita privind la toata agitatia ce a generat-o. Vicepresendintele JD Vance se identifica in prezent ca apartinator al bisericii catolice iar postarea lui Trump ar putea sa ii transmita un mesaj si lui. Agreez cu cei care considera ca acest comportament nu este demn de un om de stat. Trump a fost ales si a actionat constant intr-un mod neconventional, ignorand norme de protocol. Pot accepta si idea ca aceasta intamplare nu este printre cele mai grave in peisajul bogat al controverselor generate de el. Avem astfel de “perle” in tot spectrul politic canadian si mai ales cel romanesc, concluzia democratica fiind: e parte din ceea ce alegatorii au votat. Se poate argumenta, din partea celor care nu sunt americani sau care nu l-au votat, ca Trump a dovedit inca o data un comportament problematic. Este adevarat ca actiunile lui ne afecteaza pe toti si avem, asadar, un drept legitim de opinie. Aceasta situatie poate oferi munitie electorala pentru urmatoarele alegeri – dar, in esenta, cam asta este tot. Asa functioneaza democratia si statele-natiune: votam in ciclul electoral, iar cand si pierdem trebuie sa acceptam consecintele – bune sau rele – pana la urmatorele alegeri. Pe fond, Trump clar a facut o gluma. Daca singura obiectie e ca nu se comporta ca un lider de stat (o opinie rezonabila), dar nu pledezi pentru abolirea democratiei, pur si simplu nu-l vei mai vota data viitoare. Pana la urma, a fost o gluma si chair cel mai inversunat si ostil commentator poate vedea ca nu a fost o intentie malitioasa desi a generat o indignare publica din partea credinciosilor catolici. Pot deasemenea sa inteleg ca gluma a fost mai degraba o ironie legata de acuzatiile unora ca Trump ar fi un dictator In devenire, dornic de putere absoluta si ca el a facut aceasta postare tocmai ca sa glumeasca pe seama acestei idei despre el. Cred ca reactia face parte din setul caracteristicilor de personalitate si el a ajuns la varsta sau pozitia in care nu este afectat daca deranjeaza. Dimpotriva, se chiar bucura uneori. Si-a dat seama ca va declansa o controversa pe care sustinatorii lui o vor adora, iar detractorii sai se vor inflama. Daca asta a fost planul, se pare ca a functionat perfect. Trump nu este nici pe departe primul care face o astfel de gluma si cu siguranta nu va fi ultimul. Actori si comedianti s-au costumat de nenumarate ori ca papa – DaveAllen avea chiar un obicei din asta si nimeni nu s-a scandalizat atunci. Obisnuit sa dau la parte perdelele de fum cred ca in realitate, totul este o manevra clasica de distragere a atentiei. Cand toata lumea este indignata de un lucru nesemnificativ nimeni nu mai acorda atentie lucrurilor (potential grave) care se intampla dincolo de asta. Este o practica des intalnita in ultima vreme pe diferite paliere politice si culturale: multi aleg sa reactioneze exagerat la o ofensa minora si prin asta distrag atentia de la subiecte care chiar ar trebui sa ne Ingrijoreze profund. Exista si doua lectii paralele pe care cei credinciosi le pot invata din acest caz. Intai, ar fi folositor sa ne intrebam: Care sunt lucrurile care ne supara cu adevarat si pentru care suntem dispusi sa ne implicam activ in campanii sau proteste? Crestinii vor avea inevitabil, opinii diferite despre unde anume trebuie trasata linia de demarcatie intre ce e acceptabil si ce nu e. Cred insa ca prea des ne agitam si ne consumam energia pe lucruri publice care, in fond, nu au o importanta reala – sau sunt chestiuni tolerabile in limitele libertatii crestine. Pe de alta parte, suntem mult mai reticenti sa ne exprimam pozitia cu fermitate fata de probleme cu adevarat serioase. Singurii care pot ramane tacuti (in principiu) sunt cei care din convingere, refuza sa se implice in vreun fel in politica sau orice eveniment socio-cultural. (continuare in pagina 20) (continuare in pagina 20)