Romanian Times | Iunie 2025

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Ideea de a face un film documentar despre adevărata istorie a comunismului românesc a fost a prietenei mele, critic de film Roxana Pană Gabrea. Ne-am văzut la sediul GDS în iunie 1990 şi a reuşit să mă contamineze cu entuziasmul ei pentru un asemenea proiect. Condamnaţi la fericire La Ministerul Culturii (era pe vremea lui Andrei Pleșu), existau fonduri pentru un astfel film, era însă nevoie de o echipă doritoare şi capabilă să-l realizeze. M-am întâlnit cu regizorul Dinu Tănase, am discutat ce şi cum, am convenit că vom lucra împreună. El ca regizor şi producător, eu ca autor al scenariului şi prezentator. Aşa s-a născut volumul Condamnaţi la fericire, aşa s-a născut documentarul cu acelaşi nume. Mărturisesc că aveam un trac înfiorător. Am filmat la Jilava, la Canal, la Braşov. Aveam câteva scopuri: 1. Să luminăm natura totalitară a partidului-miscare care a deţinut puterea în România între 6martie 1945 şi 22 decembrie 1989; 2. Să lămurim relaţia dintre acest partid şi Centrul moscovit şi să clarificăm raportul dintre cominternism, internaţionalismşistalinism naţional; 3. Să explicăm rolul luptelor intestine din PCR în forjarea succesivelor echipe hegemonice; 4. Să reliefăm ceea ce Zbigniew Brzezinski a numit natura idiosincratică a comunismului din România, inclusiv experimentul dinastic; 5. Să limpezim relaţia dintre teroare, ideologie, îndoctrinare, constrângere, consens, compromis şi incluziune; 6. Să examinăm modul în care au fost distruse societatea politică şi cea civilă şi cum s-a desfăşurat lichidarea elitelor; 7. Să explorăm rolul acţiunilor protestatare de Nelu Ciorba = amerotim@yahoo.com (Valea Jiului, Braşov), al iniţiativelor disidente.Au trecut peste trei decenii. Între timp s-a scris enorm pe aceste teme, s-au făcut zeci de filme documentare şi artistice despre experimentul totalitar românesc. Acesta a fost, în acest gen artistic, primul. Cu tot ce implică deschiderea de drum. Am regăsit linkul de mai jos. Îi las pe cei care au timp şi chef să (re)vadă filmul să judece dacă şi cât din el mai este actual. Oricum, s-a dorit a fi şi cred că a reuşit să fie o contribuție la ceea ce Monica Lovinescu a numit etica neuitării. Sursa: putereaacincea.ro 09.06.2025 80 de ani de la moartea lui Mihail Sebastian, cel care a înţeles printre primii şi prea puţinii intelectuali din secolul 20 incompatibilitea dintre adevăr şi ideologie. Primul termen înseamnă calea vieţii, al doilea, mortificare. Mihail Sebastian, evreul roman de la Dunăre, ştia cum se manifesta tentaţia totalitară. S-a născut la Brăila, pe 18 octombrie 1907, amurit la Bucureşti călcat de un camion, pe 29 mai în 1945. În economia morală a culturii romane, moartea accidentală a lui Sebastian este echivalentul morţii accidentale a lui Albert Camus, pe 1 ianuarie 1960. Adevărul anti-ideological intelectualuluiMihailSebastian: “Osutădemiide tineri careridică într-o arenă braţul drept în sus, o sută de mii de braţe tresărind parcă dintr-un singur umăr, este o maşină care flatează nu ştiu ce instinct de putere, nu ştiu ce senzaţie biologică”. Da, există ceva ce ţine poate de instinctul morţii, pulsiunea thanatică detectată de Freud în această frenezie a supunerii. În 1935, Mihail Sebastian anticipează demonstraţiile unor Elias Canetti, Arthur Koestler, George Orwell, Manes Sperber, Albert Camus: „Corurile, marșul în cadenţă și simbolurile vagi, aceste beţii psihologice sunt materia primă a oricărei dictaturi. Că sunt dezonorante sau nu, puţin interesează. Ele sunt eficace, și asta e de ajuns. Existăunsingur dușmancare lepoate sta împotrivă: spiritul critic.Deaceea, oricedictatură, fascistă sau comunistă, debutează prin suprimarea lui…Noaptea de chef va trece însă, și în zori va veni dezgustul. Nopţile de chef ţin uneori foarte mult în istorie: ani și decenii, dacă nu veacuri. La sfârşitul lor, dezgustul însă vine fără greș…Marxismul și fascismul pot cuprinde o sută de adevăruri politice și economice decisive, dar amândouă pornesc de la o groaznică ignorare a omului. Este și în marxism, și în fascism o lipsă de viaţă şi un abuz de scheme care le face din capul locului artificiale. Acest lucru se va răzbuna astăzi sau peste o sută de ani, dar se va răzbuna… Se circulă greu astăzi prin lumea ideilor, fără uniformă. Spiritul critic n-a avut niciodată uniformă. E un civil“. Spiritul revoluţionar iacobin, marxist, leninist, stalinist, maoist, fascist, nazist, peronist, castro-guevarist se prevalează de categorii politice „tari”, împarte lumea în tabere ireconciliabil opuse, în prieteni şi duşmani. Aşa vedeau lucrurile Sorer. Lenin, Gramsci, Carl Schmitt. În România, cel puţin, acestea sunt vorbe fără noimă, afirmă Sebastian, iar diagnosticul său uimeşte prin perenitate: „… «stânga» şi «dreapta» românească adăpostesc cele mai variate compromisuri, cele mai fanteziste contradicţii. Lipsei lor Adevărul anti-ideologic al intelectualului Mihail Sebastian de conținut politic li se adaugă o gravă lipsă de sinceritate personală care le goleşte de orice conţinut. E o discrepanţă strigătoare între ceea ce spun oamenii şi ceea ce fac ei, e un dezacord între scrisul lor şi viaţa lor. Democraţi cu scandaloase averi, socialişti cu strălucitoare carieră mondenă, teologi cu chef şi temperament – e prea plină societatea noastră de asemenea exemplare pentru a ne mai osteni să credem în «democraţia», în «socialismul» şi în «ortodoxia» lor”. Aceste cuvinte au fost scrise acum peste 80 de ani, dar avem impresia că ele surprind o realitate care ne este, vai, extrem de familiară… P.S. Cu toţii trecem prin schimbări de opinii, lumea nu este statică, putem avea iluzii la un moment dat, erori de apreciere, naivităţi, opţiuni de moment pe care apoi le regretăm. Eu însumi am cunoscut cândva tentaţia utopică.Aventura ideilor nu este o cale netedă, perfect asfaltată, lipsită de primejdii, de capcame, de curse. La douăzeci de ani vedem lumea altfel decât la patruzeci . Toutes proportions gardees , să ne amintim de Malraux, de Paul Nizan, de Claude Roy, deMarguerite Duras, de Pierre Daix, chiar deMerleau-Ponty. Or, la noi, de MRP, de Imre Toth, de Belu Zilber. Sebastian însuşi nu a fost ferit de ispita demonismului, cum a demonstrat Marta Petreu într-un remarcabil studiu despre relaţia dintre autorul romanului De două mii de ani şi Nae Ionescu.Aici mă refer la Cum am devenit huligan , nu la întregul itinerariu spiritual al celui care avea să scrie unul dintre cele mai impresionante documente ( Jurnalul ) despre prigoana evreilor în anii războiului, o carte menită să dăinuie ca probă a supravieţuirii spiritului în cele mai negre condiţii imaginabile. Din câte ţin minte, am citit prima oară Cum am devenit huligan la Bucureşti, în ediţia originală împrumutată de la prietenul meu Doru Bârlădeanu. Eram, cred, înainte de bacalaureat. El la “Cantemir”, eu la “24”. Oricum, ştiu că am discutat adeseori pe temele din acea carte cu Doru, cu Radu Stern, cu Florin Cleper. Trăiam într-o societate oficial emancipată de antisemitism, de şovinism. În realitate, “politica de cadre” era un numerus clausus adus la zi. Orice evreu era privit drept “potenţial emigrant”. Trăiam în acel totalitarism verde-roşu prevestit de Sebastian. Legendele şoptite creau o aureole a “generaţiei 27”. Una contrazisă de eseul-pamflet al fostului jurnalist de la Cuvântul . Recuperările oficiale mergeau în zig-zag. Protocronismul însemna organicism colectivist. Minoritarii era numiţi “pătura suprapusă”. “Alogeni”. Volumul lui Sebastian rămâne pentru mine o lectură obligatorie pentru o tânără sau un tânăr care refuză gândirea de grup, conformismul reptilian şi înregimentările fanatice. Vladimir Tismăneanu a explicat Arnaud Thernisien, doctor în fizică, cercetător în cadrul Secției de Tehnologie Avansată a Senzorilor din cadrul Diviziei de Științe Spațiale al U.S. Naval Research Laboratory’s (NRL). Evenimentul din 30 mai 2025 a înregistrat o erupție solară relativ lentă, dar puternică, din partea Soarelui orientată spre Pământ. Energia eliberată a proiectat o CME direct spre Pământ, ducând la furtuna geomagnetică care a produs aurore până în New Mexico. Realitatea Răpirii văzută prin prisma Inteligenței Artificiale Revista virtuală 100percentfedup.com vineri 30 mai 2025 a publicat un articol intitulat: „ Cofondatorul ChatGPT construiește un buncăr al apocaliptismului pentru a se proteja de „Răpirea” care vine” Nu este amuzant cum „ei” râd de noi, cei ce credem că Biblia este adevărată, dar în secret, în culise, urmează Biblia extrem de îndeaproape? Sunt batjocoritori plini de batjocuri (2 Petru3:3), nu urmează Biblia și cu siguranță nu cred în Isus Christos ca Domn și Mântuitor, dar par să fie foarte conștienți de faptul că Biblia este exactă și oferă o foaie de parcurs pentru viitor și astfel, o studiază cu seriozitate. Recent, în timp ce OpenAI (compania care a creat ChatGPT) încearcă în mod deschis să introducă noii „zei” digitali, aceștia par conștienți de faptul că se apropie un eveniment al Răpirii și încearcă să-l oprească. Mai mult ei nu recunosc cu adevărat că va fi Răpirea Bisericii, așa cum este descrisă în Biblie, ci cred că va fi o „ Răpire” declanșată de Inteligența Artificială (AI). Vor susține că ceva ce au făcut ei, în domeniul inteligenței artificiale a declanșat acest lucru, în lumea cuantică, și spun ei: „slavă Domnului că cercetătorii OpenAI au supraviețuit pentru că i-am avut în siguranță în buncărul lor!” Scriu cu toată convingerea că nu vor fi „supraviețuitori” ci ei vor fi dintre cei lăsați în urmă. Revista New York Post a susținut ideea și a scris: „Cofondatorul OpenAI, producătorul de ChatGPT, a propus construirea unui buncăr apocaliptic care ar găzdui cei mai buni cercetători ai companiei în cazul unei „răpiri” declanșate de lansarea unei noi forme de inteligență artificială care ar putea depăși abilitățile cognitive ale oamenilor. Doamne ai milă! „ Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37). Semne în Soare (continuare din pagina 8)