Romanian Times | Iunie 2025

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan Vocile, multele și atât de diferitele voci…Mesajele de o amețitoare varietate de forme se încrucișeaza în aerul fierbinte al haosului, al labirintului acestui veac, într-o vânare neostoita de atenție. Avalanșele de informații, mai mult sau mai puțin contradictorii, se prăvălesc peste mințile obosite în căutarea răspunsurilor. Sentimentul de copleșire a cuprins, în neodihna umbletelor noastre, inima cu inimă, adaugând la numarătoarea din staulul disperării milioanele-i de victime. Unde este odihna? Până când poți ignora avalanșele de informații, până când poți spune nu cerșetorilor de atenție înainte ca numele tău sa fie etichetat în grabă și aruncat, împreună cu ceea ce acest nume reprezintă, în coșul ignoranților? Devenim prilejul statisticilor de toate felurile. Devenim elementul care mareste o mulțime cu unu, devenim entități impersonale în strategiile altcuiva, devenim purtătorii dolarului care va creste profitul lacomilor, devenimo culoare în diagramele sociologilor, o linie ingraficele economiștilor, un element de greutate in calculele inginerilor constructori, simplii purtatori de emoție la intenția unei scrieri care se vrea vândută în grabă… Trăim într-un veac al numărărilor, al statisticilor, al bilanțurilor, al planurilor cu rezultat măsurabil, de scurtă și lungă durată, trăim intr-un veac în care totul se poate reprezenta în cifre, poate fi pus într-o mai mult sau mai puțin complicată ecuație, poate fi substituit cu X,Y sau Z. Pentru medici, suntem purtătorii polițelor de asigerare sau al pachetului de beneficii platit de altcineva, pentru plătitorii beneficiilor suntem forța de muncă în care se investesc aceste plăți. Suntem elementul mai mult sau mai puțin maleabil al doctrinelor, elementul neutru în eforturile propagandei, elementul nedorit in viziunea protecției mediului înconjurător, elementul contradictoriu in analele istoricilor, elementul etnic in manualele de geografie, elementul care poate fi îmbunătățit, perfectat, reprogramat în strategiile forțelor de muncă, elementul care trebuie integrat și adaptat unui plan dinainte stabilit… Nici nu este de mirare că una dintre cele mai predominante nevoi la nivelul sufletului uman este nevoia de identitae. Cine sunt eu, cine ești tu?Aude cineva strigătul Numărătoarea tainic al inimii, simte cineva durerea mea, îi pasă cuiva de mine? De ce numele meu nu este mai mult decât inscriptia de pe actele de identitate? Am avut prilejul să lucrez mult printre oameni de toate vârstele. Ceea ce m-a intrigat cel mai mult a fost starea tineretului printre care am lucrat. Apăsat de singurătate, depersonalizat de bombardamentele mass mediei, impregnat de așa numitele arte, de la heavy metal până la pornografie, tineri care au uitat gustul apei și binefacerile dialogului… Cei mai mulți dintre ei, niște insule pustii, locuri ale propriului lor naufragiu, tranchiilizați de de iluzia libertății își risipesc cei mai frumoși ani în așteptarea a ceva fară o definiție clară în mințile lor… Ei sunt ogorul cel mai fertil al celor din elita numarătorilor, și nu doar atât… Ei sunt piața de mâine pentru produsul care se concepe azi! În ei se plantează durerea pentru pentru tranchilizantul care nu-și are incă piața. În ei se plantează răspunsul de “da” pentru un ceva hotărât de dinainte, în ei se plantează iluzia de adevăr pentru planurile ascunse care vor căuta “aprobarea” lor intr-un viitor apropiat…Doamne, îndură-Te! Acest veac este o rană deschisă în inima lui Dumnezeu! Dacă am plânge cu toate lacrimile deodată, dacă am striga cu toate suflarile deodată, dacă ne-am ruga pănă la totală consumare, dacă am cunoaște cu toată puterea de discernere care poate fi dăruită omului, cred că nici pentru un început slab n-ar fi deajuns… Scriu aceste rânduri, în nădejdea că voi provoca la discernere o minte sau două, la tristețe o inimă sau două, la lucru un credicios sau doi…Lamentările noastre pe străzile metropolelor și pe ulițele satelor ar fi mai mult decât potrivite, pocăința celor care se numesc pocăiți ar fi actul cel mai potrivit de dragoste, deci supunere. Veacul acesta este produsul nostru, al celor care nu și-au asumat pe deplin identitatea de copii ai luminii, de fii ai Împărăției, de slujitori ai Domnului. Starea de care am vorbit în rândurile de mai sus nu s-a întâmplat peste noapte ci este roada netrăirii noastre in Domnul pe parcursul a câtorva decenii. Da, știu, îmi veți spune ca sunt peste măsură de pesimist, că eu văd excepțiile și le aplic la general, că moi inima celor de o seamă cu mine, că nu văd și nu apreciez eforturile celor care își cheltuiesc viețile și dovedesc puterea de sacrificiu în lucrarea Domnului… Toate acestea sunt adevărate așa cum adevărată era existența celor șapte mii de prooroci care nu și-au plecat genunchiul la picioarele lui Baal pe vremea lui Ilie, sau a puținilor oameni de bine de pe străzile devastate de distrugere ale Ierusalimuli de pe vremea lui Ieremia… Strigătul meu, cititorule, este ca avem nevoie de leac pentru ochi si de aur curățit în foc, pentru a ne vedea pe noi înșine așa cum El ne vede… Un frate preaiubit tocmai s-a intors din China și ne-a îndemnat să fim mulțumitori de libertatea religioasă de care ne bucurăm in Nord America. Am simțit nevoia să le reamintesc că noi doar credem ca suntem liberi… Un frate pastor din Suedia a fost condamnat la pușcarie doar pentru că a spus deschis că homosexualitatea este un păcat. Și la noi în Canada acest lucru ar veni în directă violare cu actul CRIZA CE NE IMPINGE SPRE ESENTAVIETII Un studiu realizat de Universitatea Harvard pe un esantion de tineri adulti, cu varste intre 18 si 25 de ani, a aratat ca 36% dintre respondenti sufera de anxietate, iar 29% de depresie. Cea mai frecvent invocata cauza a acestei suferinte a fost „lipsa de sens si scop in viata.” De asemenea, haosul din constiinta publica actuala a fost mentionat ca factor agravant cumultativ incluzand: retelele sociale, tensiunile globale in crestere si polarizarea politica. Autorii raportului au concluzionat ca „lipsa de sens” este principala cauza a acestei nelinisti generalizate, validand astfel o observatie mai veche a lui Nietzsche: „Daca ai un motiv pentru care traiesti, poti sa suporti aproape orice.” In prezent, panica si ideea unui „sfarsit iminent” sunt adesea folosite pentru a ne impinge catre o forma de control digital —gulaguri virtuale in care suntem bombardati cu mesaje alarmiste: „cade cerul pe noi,” „totul se sfarseste,”. Acest climat accentueaza si mai mult criza de identitate la nivel personal. Din perspectivamedicala, studentii invata ca „experienta sensului in viata se bazeaza pe perceperea vietii ca fiind coerenta, semnificativa, orientata si integrata intr-un context.” Aceasta evaluare este in mare parte inconstienta. Ca orice concept abstract, si sensul vietii este adesea inteles mai bine prin contrast – prin absenta lui. Iar ce vedem astazi la ordinea zilei? Depresie, ganduri suicidare, anxietate crescuta, pesimism, scaderea motivatiei, a satisfactiei personale, a sperantei. In lumea pre-moderna, Dumnezeu si creatia reprezentau cadrul in care viata avea sens. Insa, incepand cu Iluminismul, acest cadru a inceput sa se erodeze. Autoarea franceza Chantal Delsol scrie in cartea „Icarus Fallen: The Search for Meaning in an Uncertain World” despre drama umana a pierderii sensului. Mitul lui Icar reflecta perfect aceasta tema: omul care, incercand sa scape din labirint, zboara prea aproape de soare, cade si, in versiunea lui Delsol, supravietuieste — ranit, dar viu. Problema devine, astfel, nu moartea, ci revenirea la viata obisnuita dupa un esec major.Autoarea sugereaza ca lumea contemporana se afla exact in aceasta situatie: visul modernitatii de a reinventa omul si societatea a esuat, iar acum trebuie sa ne reintoarcem la cum am trait. Modernitatea a promis sfarsitul razboaielor, al bolilor, al lipsurilor — ba chiar al mortii. Dar ororile secolului XX (si inceputul secolului XXI) au zdruncinat aceasta speranta. Umanitatea pare un jucator intr-un joc fara reguli, caruia i s-a spus ca „instructiunile s-au pierdut.” Traim intr-o lume fara identitate clara, in care multi nu mai stiu de ce traiesc sau pentru ce ar fi dispusi sa moara. Fiecare om are nevoie de directie, iar aceasta nu poate exista fara un cadru moral. Fara el, nu putem evalua corect nici realitatea, nici propria persoana. Pentru a fi absolute si credibile, standardele morale au nevoie de o „sursa transcendenta.” Insa modernitatea a respins aceasta sursa identificata cu Dumnezeu. Oamenii nu mai vor sa fie constransi de ceva din afara propriei persoane – mai ales de religie. Idealurile Iluminismului – ratiune, libertate, egalitate, progres – au fost considerate suficiente. Insa fara un fundament moral solid, aceste idealuri devin instabile. Astazi, aproape toate valorile par negociabile. Institutiile sociale si culturale esueaza constant. Dupa cum afirma Delsol, „a avea sens inseamna a reprezenta altceva decat pe tine insuti.” Daca valorile noastre sunt doar preferinte, ele isi pierd greutatea morala. Sensul trebuie sa se refere la ceva din afara noastra. Tentativa omului de a trai fara Dumnezeu a dus la aparitia unor structuri goale de semnificatie, lipsite de dimensiunea sacrului. Asa cum sustine si Justin Brierley in „The Surprising Rebirth of Belief in God,” ateismul modern nu poate sustine valorile occidentale. Fara transcendenta, valorile isi pierd greutatea morala. In mod interesant, tot mai multe personalitati contemporane, desi nu sunt religioase in sens traditional, sustin crestinismul pentru valoarea lui personala si sociala. Ayaan Hirsi Ali, fosta promotoare a ateismului militant, s-a convertit la crestinism in 2023. Ea a declarat ca secularismul este „cea mai mare amenintare la adresa Vestului,” pentru ca nu poate sustine drepturile omului si nici nu ofera o consolare spirituala reala. Jordan Peterson, cunoscut pentru opozitia sa fata de legislatia privind pronumele impuse, sustine valorile crestine si scrie despre sens in cartea „Twelve Rules for Life” , care i-a facut pe multi tineri sa se reintoarca la credinta. Tom Holland argumenteaza ca valorile liberale occidentale nu deriva din Iluminism, ci din crestinism: „Am taiat valorile de la sursa lor.” Iar Glen Scrivner observa: „Toti ne aruncam unii altora versete, dar am uitat referintele si contextul.” Avem valori pe care dorim sa le afirmam, dar niciun cadru secular nu pare suficient. (continuare in pagina 20) (continuare in pagina 20)