Romanian Times | Iulie 2025

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas LUMINANECREATĂ ȘI LUMINACREATĂ Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (18) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut) Despre lumina creată în continuare „ Tu (Dumnezeu) ai întocmit lumina şi soarele” (Psalm 73, 17), în ziua a 4-a din Creație (Facere 1, 14-19). De la această revelație plecăm la lumină creată de Dumnezeu prin soare, lună și stele. Lumea mare în care trăim este o operă mare și imensă de lumină , a creației divine, în Scripturii: „Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este...’’ (Efes. 5, 14). Așa trăim în lumină, ne mişcăm în lumină, și suntem în lumină! În cel fel de lumină? În Lumina lui Hristos Dumnezeu, Care ne-a răscumpărat de sub moartea păcatelor, și Care este Lumina lumii (Ioan 8, 12), și a noastră, în descoperirea Scripturi, zicând: „Căci în El (Hristos) trăim şi ne mişcăm şi suntem…’’ (Fapte 17, 28), în Hristos Lumina divină a lumii, „....care luminează pe tot omul, care vine în lume’’ (Ioan 1, 9). Și toată cunoaşterea este numai prin intermediul luminii divine necreate și a luminii create pe cer: soarele, luna și stelele, şi fiecare dintre vietăţile existente în natură trăiesc de pe urma luminii. Viața spirituală sau duhovnicească a sufletului omului, este însă prin lumina divină necreată care ne vine de la Dumnezeu prin credință și rugăciune în Hristos Lumina lumii (Ioan 8, 12) și a noastră, în Duhul Sfânt. Soarele, luna și stelele au fost create de Dumnezue în ziua a 4-a, după revelarea Scripturilor: „Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei (soarele) şi luminătorul cel mai mic (luna) pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra” (Facere 1, 14-19). Așa înțelegem că soarele, luna și stelele sunt luminătorii creați de Dumnezeu și puși pe tăria cerului ca să lumineze universul fizic, Planeta Pământ, în descoperirea Scripturilor: „În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa….şi nu este cine să se ascundă de căldura lui” (Psalm 18, 5-7). „ Tu (Dumnezeu) ai întocmit lumina şi soarele” (Psalm 73, 17). Aceasta este știința cea adevărată, fiindcă este revelată. În a 4-a zi au fost creați deci, luminătorii menționați, căci lumina era creată în ziua întâia. În prima zi s-a adus la existență natura luminii după înțelpeciunea preacurată a lui Dumnezeu-Creatorul. Îngerii erau în Lumina cea mai presus de ceruri, Lumina veșnică: „Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge ’’ (Poverb 13, 9). Crearea soarelui, a luni și a stelelor în a 4-a zi, au menirea, după Sf. Vasile cel Mare, să fie vehicul e de răspândire a luminii celei create în prima zi. Iar lumina nu se poate despărti de corpul solar. Luna stăpânește noaptea cu lumina ei și luminează mai mult decât stelele în iluminarea pământului, dar nu pot înlătura întunericul nopții, până vine soarele dimineața, cu puterea lui ilumănătoare, care înlătură tot întunericul. Spre știință și cunoașterea adevărului revelat, este că lumina fizică a soarelui nu își are cauza de existență în sine, fiindcă atât firea văzută cât și cea nevăzută, fiind create de Dumnezeu-Creatorul, au cauza de exitență în afară de ele, adică în Cel ce le-a creat, Dumnezeu-Creatorul și Atotțiitorul, cerului și al pământului, cum este și firesc. Astfel, cunoașterea cea adevărată este cunoașterea lui Dumnezeu, căci numai în iluminarea Duhului Sfânt vom vedea Lumina divină cea necreată și adevărată în viața veșnică, „… întru lumina Ta vom vedea lumină’’ (Psalm 35, 9), și în prezentareaMântuitorului, astfel: „Şi aceasta este viaţa veşnică: SăTe cunoascăpeTine, singurulDumnezeuadevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis’’ (Ioan 17, 3), care începe în viața aceasta pământească. Sf. Vasile cel Mare a numit lumina de la început: lumina ce a luat viață prin cuvântul lui Dumnezeu, Care a zis: „Să fie lumină!’’ Şi a fost lumină’’ (Facere 1, 3), cât și lumina soarelui, a lunii și a stelelor create în cea de a 4-a zi.Astfel realizăm că Dumnezeu a făcut lumea ca să trăiască în lumină. Cartea Apocalipsei, descoperă despre Lumina divină a noului Ierusalim, care va fi Domnul Dumnezeul și Mântuiotorul Iisus Hristos, Care va Lumina din Lumina cea cu trei străluciri a Sfintei Treimi, în revelarea Scripturilor, în care Sf. Ap. și Evanghelist Ioan zice că: „Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul (Hristos) este templul ei. Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul. Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor. Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo. Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor. Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului (Hristos)” (Apoc. 21, 22-27). Universul în lumină după interpretarea Sfinților Părinți Lumea în care trăim este o mare imensă de lumină creată de Dumnezeu. În viața ne mişcăm în lumină, cunoaştem prin lumină şi fiecare dintre vietăţile existente în univers trăiesc datorită luminii. Toate au loc înHristos Dumnezeu, în revelarea Scripturii: „Căci în (Hristos) trăim şi ne mişcăm şi suntem…” (Fapte 17, 28). (vezi, Preot Aurel Sas, Trilogia vieții în Hristos, editura Andreiana, Sibiu, 2016). Plecând mai departe la revelarea altor Scripturilor aflăm că: „La început era Cuvântul (Fiul lui Dumnezeu) şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El (Fiul, Iisus Hristos) s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1, 1-4). Iar Domnul Iisus Hristos a zis: „…Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12). Așadar, Hristos Domnul este Lumina lumii (Ioan 8, 12), prin Care toate s-au făcut și în Care este viața și viața Lui este lumina oamenilor (Ioan 1, 3-4). Deci, viața lui Iisus este lumina vieții, care luminează și astfel este chemată și ființa omenească să fie lumină, prin faptele sale cele bune, ca oamenii văzându-le să preaslăvească peTatăl Cel ceresc (Matei 5, 16). Universul este chemat la fel, să fie lumină, după Scriptura: „Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este….” (Efes. 5, 14), că Dumnezeu a lăsat amprenta luminii Sale când l-a creat. În limba română, cuvântul „lume” vine din cuvântul latin „lumen” care înseamnă „lumină”.Astfel, luminaarată legătura înmodul celmai luminosdintreCreaţieşiCreatorul- Dumnezeu. Lumina creată , ca energie vizibilă, ne conduce la energiilor divine a luminii necreate, care îşi au izvorul în Creatorul-Dumnezeu: „Că la Tine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35, 9). Lumina creată arată finalitatea universului creat, spre transfigurarea lui și odihna lumii create în lumina și slava necreată a lui Dumnezeu-Creatorul, în comuniunea de iubire și lumină necreată a Sfintei Treimi, în trei Sori: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt (Sf. Grigore de Nazianz sauTeologul, spre iluminarea lumii ca să aibă viață în ea prin lumină, fiindcă întunericul aduce moarte. Scriptura revelează generațiilor că, în prima zi a creației Dumnezeu a creat Lumina prin cuvântul Său: „Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi” (Facere 1, 3-5). Primul dintre aceste înţelesuri îl găsim în interpretarea Sf. Vasile cel Mare. Acesta scrie că, atunci când Dumnezeu a creat lumina, El de fapt „a risipit întunericul, a pus capăt tristeţii, a veselit lumea, a adus dintr-odată, peste toţi şi peste toate, privelişte veselă şi plăcută. S-a arătat cerul care, mai înainte, era acoperit de întuneric, tot cu atâta frumuseţe pe cât o mărturisesc şi astăzi ochii noştri. Văzduhul s-a umplut de lumină; dar, mai bine spus, avea atârnată în el chiar lumina în întregime care trimitea pretutindeni, până la marginile văzduhului, iuţile împărţiri ale strălucirii ei” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, Omilia a II-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 93). Da, lumina creată a risipit întunericul care era, în revelarea Scripturii: „Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facere 1, 2). Sf. Vasile cel Mare scrie că, lumina creată la început nu este deosebită de cea care provine de la luminători. Pentru că, la început, „s-a adus la existenţă natura luminii; acum, corpul acesta ceresc (luminătorii - n.n.) a fost făcut ca să fie vehicul al acelei lumini prim-născute” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, Omilia aVI-a, II, în PSB, vol. 17, p. 133). La fel interpretează şi Sf. Grigore de Nyssa: „Toţi luminătorii aceştia au fost creaţi în ziua a patra, dar nu în înţelesul că lumina abia atunci ar fi fost creată, ci că abia atunci ar fi fost specificată, fiecăruia, putere de luminare, pe când pentru cele care întrec pe altele în mărime, şi anume soarele şi luna, a căror origine a fost legată încă de la început şi de crearea luminii, orânduirea definitivă s-a făcut abia după trei zile, pentru că tot ce mişcă, în timp se mişcă, şi orice alegere are nevoie şi de un oarecare interval de timp” (Sf. Grigorie de Nyssa, Cuvânt apologetic la Hexaimeron, în PSB, vol. 30, p. 125). La fel și știinţa omenească nu face deosebire între fotonii, particulele de lumină de la începuturi şi fotonii pe care îi receptăm astăzi de la aştri.